CSORBA v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE DE DECIZIE FINALĂ Nr. 9295/04 de către Csaba CSORBA împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care a stat la 18 septembrie 2007 în calitate de Cameră compusă de: dna Tulkens Președintele A.B. Baka Türmen Ugrekhelidze Zagrebelsky dna Mularoni Popović, judecători și dna F. Elens-Pasos grefierul adjunct al secției având în vedere cererea depusă la 28 ianuarie 2004, având în vedere decizia parțială adoptată la 31 mai 2007, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsește după cum urmează: Reclamantul, dl Csaba Csorba, este un cetățen maghiar care s-a născut în 1958 și trăiește în Miskolc. Guvernul maghiar („ Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Hötzl, agent, Ministerul Justiției și Executivitatea Legii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 24 august 2000, reclamantul, un angajat al băncii, a fost acuzat de a fi făcut împrumuturi frauduloase și a fost auzit ca suspect de Sediul Poliției Borsod-Abaúj-Zemplen. La 23 august 2001 Procurorul din orașul Miskolc a înlocuit acuzația originală cu infracțiunile de obținere a avantajelor financiare ilegale (jogtalan gazdasági előny megszerzése) . Proiectul de inculpare a ajuns la Curtea de district Miskolc la 10 octombrie 2001. La 8 octombrie 2002, Curtea de district Miskolc, după cinci audieri, a încheiat procedura penală împotriva reclamantului și a emis o reprimare (megrovás) . La 27 mai 2003, Curtea Regională Borsod-Abaúj-Zemplén a anulat hotărârea de primă instanță și a trimis cazul la Curtea de District. La 27 mai 2005, Curtea de District, după opt audieri, a declarat reclamantul vinovat ca fiind acuzat și i-a amendat 128.000 de forinti maghiari (aproximativ 520 euro). La 10 mai 2006, Curtea Regională a Județeanului Borsod-Abaúj-Zemplen, după ce a desfășurat două audieri, a achitat în cele din urmă reclamantul. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns că procedura penală împotriva lui a durat un timp nerazonabil, în încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. HOTĂRÂREA Curții a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Ungariei oferă să plătească ex-gratie 4.000 de euro dlui Csaba Csorba în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Ungariei sunt dispus să-mi plătească ex-grația suma de 4.000 de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § în amendă a Convenției). Prin urmare, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să atace restul cererii din lista cazurilor sale. F. Elens-passos F. Tulkens Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

FINAL DECISION

Application no. 9295/04

by Csaba CSORBA

against Hungary

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on

18 September 2007 as a Chamber composed of:

Mrs

F.

Tulkens

,

President

,

Mr

A.B.

Baka

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

M.

Ugrekhelidze

,

Mr

V.

Zagrebelsky

,

Mrs

A.

Mularoni

,

Mr

D.

Popović,

judges

,

and Mrs F.

Elens-Passos

,

Deputy Section Registrar

.

Having regard to the above application lodged on 28 January 2004,

Having regard to the partial decision adopted on 31 May 2007,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Csaba Csorba, is a Hungarian national who was born in 1958 and lives in Miskolc. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Hötzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 24 August 2000 the applicant, a bank employee, was charged with having made fraudulent loans and heard as a suspect by the Borsod-Abaúj-Zemplén Police Headquarters.

On 23 August 2001 the Miskolc Town Prosecutor’s Office replaced the original charge with the offence of obtaining unlawful financial advantages

(jogtalan gazdasági előny megszerzése)

. The bill of indictment reached the Miskolc District Court on 10 October 2001.

On 8 October 2002 the Miskolc District Court, after holding five hearings, terminated the criminal proceedings against the applicant and issued a reprimand

(megrovás)

. The applicant appealed.

On 27 May 2003 the Borsod-Abaúj-Zemplén County Regional Court quashed the first-instance judgment and remitted the case to the District Court.

On 27 May 2005 the District Court, after holding eight hearings, found the applicant guilty as charged and fined him 128,000 Hungarian forints (approximately 520 euros). The applicant appealed.

On 10 May 2006 the Borsod-Abaúj-Zemplén County Regional Court, after holding two hearings, finally acquitted the applicant.

COMPLAINT

The applicant complained that the criminal proceedings against him had lasted an unreasonably long time, in breach of Article 6 § 1 of the Convention.

THE LAW

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Hungary offer to pay

ex gratia

4,000 euros to Mr

Csaba Csorba with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Hungary are prepared to pay me

ex gratia

the sum of 4,000

euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify the continued examination of the application (Article 37 §

1

in fine

of the Convention).

Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the remainder of the application out of its list of cases.

F. Elens-passos

F. Tulkens

Deputy Registrar

President