ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2892/2022

Ședința publică din data de 20 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române recunoașterea dreptului de primire a sporului de "175%" începând cu data de 11.11.2015 – 25.11.2015, ore lucrate zilnic a câte 12 ore în afara orelor de program și încă a 2 zile a câte 12 ore din luna mai și iunie 2016, reprezentând deplasări pentru cercetarea prealabilă la București, precum și obligarea pârâților la plata sporurilor ce i se cuveneau începând cu data de 11.11.2015 – 25.11.2015 și a celor două zile de deplasare pentru cercetarea prealabilă și până în prezent și în continuare, introducerea sporului în salariul de bază și a recalculării pensiei.

Prin sentința nr. 250/ca/2020, Tribunalul Iași a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului B., respingând acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu paratul B., ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă și în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Direcția de Poliție Transporturi București ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., soluționat prin Decizia nr. 673/2020 din 08 septembrie 2020 de Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

Împotriva Deciziei nr. 673/2020 pronunțată la data de 08 septembrie 2020 de Curtea de Apel Iași a formulat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Iași precum și a Deciziei nr. 673/08.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași ca fiind netemeinice și nelegale.

În motivarea recursului s-a arătat că ambele cereri de chemare în judecată nu au fost judecate și nu s-a dezbătut probele solicitate, înscrisurile și proba testimonială cu martori, acestea fiind respinse fără motive legale.

Intimatul pârât Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului și excepția nulității recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc", Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Înalta Curte a fost învestită cu soluționarea unei cereri de recurs formulată împotriva deciziei civile nr. 673/2020 din data de 08 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 250/2020 pronunțată de Tribunalul Iași.

Cu privire la calea de atac exercitată împotriva acestei hotărâri, Înalta Curte are în vedere principiul consacrat de art. 126 alin. (2) din Constituția României, potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004 Legea contenciosului administrativ "(1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului", precum și art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Or, în cauză, obiectul recursului declarat de recurentul-reclamant îl constituie o hotărâre definitivă pronunțată de Curtea de Apel Iași, aspect față de care se au în vedere și dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, față de aplicarea dispozițiilor anterior reținute, este definitivă.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Având în vedere că, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, întrucât, în speță, recursul vizează o decizie pronunțată de către Curtea de Apel Iași, care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., era definitivă, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare de intimatul Inspectoratul General al Poliției Române.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 673/2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2022.