ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2528/2022
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2528/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 15 decembrie 2022
Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31 martie 2022, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pârâta A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 27 din 02 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția civilă.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 26 aprilie 2022, și repartizat, aleatoriu, spre soluționare completului de filtru nr. 10.
Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate în sensul respingerii acțiunii civile formulate de reclamant având ca obiect constatare nulitate act juridic, iar pe cale de consecință, menținerea, ca legal încheiate, a celor 3 acte notariale întocmite și autentificate în data de 12.02.2018 de B., cu exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivului de recurs circumscris art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a învederat că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că pârâta a viciat consimțământul reclamantului prin dol și violență, fără a lua în considerare declarațiile martorilor propuși de pârâtă în dosar și concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din cadrul IML Timișoara, din care a reieșit că reclamantul, la momentul semnării actelor a căror anulare se solicită, avea capacitatea de înțelegere și apreciere a realității înconjurătoare ușor diminuată, aspect care nu putea atrage lipsa discernământului acestuia sau modificarea accentuantă a funcțiilor cunoașterii.
În plus, din întreg probatoriul administrat, nu a reieșit că reclamantul s-ar fi prezentat în fața notarului public sub influența băuturilor alcoolice.
Mai mult, lipsa necesității prezentării unui reprezentant din partea Autorității tutelare de către notarul public care a perfectat actele, pentru a-l asista pe reclamant în momentul semnării și înțelegerii conținutului documentelor, denotă indubitabil că acesta se afla în perfectă stare de luciditate, cunoscând realitatea înconjurătoare și nefiindu-i afectată capacitatea psihică.
Astfel, din situația de fapt reiese o perfectă stare de sănătate a reclamantului, ceea ce duce la imposibilitatea reținerii vicierii consimțământului prin dol sau violență.
În continuare, recurenta-pârâtă a prezentat pe larg situația de fapt și relațiile dintre părțile litigante, arătând că se impune efectuarea unei noi expertize psihiatrice care să evidențieze starea psihică actuală a intimatului, efectuarea unei anchete sociale, chemarea intimatului la interogatoriu și audierea martorilor indicați în cererea de recurs.
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.
Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul este formulat în termenul prevăzut de lege, nu este legal timbrat și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.
De asemenea, s-a reținut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilității în principiu a recursului și va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurenta-pârâtă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reținându-se că intimatul-reclamant a invocat, prin întâmpinare excepția nulității recursului. Totodată, prin raport, i s-a pus în vedere recurentei să depună, la dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4091,42 RON, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru și comunicat părților la data de 15 septembrie 2022, respectiv 16 septembrie 2022, conform dovezilor aflate la filele x.
Părțile nu au depus punct de vedere la raport.
Intimatul-reclamant a depus note scrise în data de 12 decembrie 2022, prin care a invocat excepția netimbrării recursului, solicitând cheltuieli de judecată în cuantum de 3500 RON, coform chitanței nr. 9/31.05.2022.
Examinând cu prioritate excepția netimbrării recursului, reținută prin raport și invocată de intimatul-reclamant, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 – 7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."
De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.
În speță, prin adresa emisă de instanță la data de 13 mai 2022 (aflată la fila x) și comunicată la 19 mai 2022 potrivit procesului-verbal de înmânare de la dosar, recurentei i s-a pus în vedere ca, în termen de 10 zile de la comunicare, să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4091,42 RON.
Recurenta nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și nici cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.
Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului i s-a pus, din nou, în vedere recurentei să depună taxa judiciară de timbru, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.
De asemenea, se reține că, potrivit referatului întocmit de grefierul de ședință, în urma verificărilor efectuate la arhiva și registratura instanței, recurenta nu a depus, până la momentul pronunțării, dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Cum însă recurenta-pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este timbrat, astfel încât se impune sancțiunea anulării recursului declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 27 din 02 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția civilă.
În ceea ce privește cererea formulată de intimatul-reclamant C. de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, potrivit chitanței nr. 9/31.05.2022, urmează a fi admisă, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința obligării recurentei-pârâte A. la plata către intimat a sumei de 3500 RON, pe care o apreciază ca fiind proporționată, în raport cu activitatea desfășurată de avocat și complexitatea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 27 din 02 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția civilă.
Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 3500 RON, reprezentând onorariu avocat.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 decembrie 2022.