ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2478/2022

Ședința publică din data de 13 decembrie 2022

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. dosar x/2020, la data de 15.06.2020, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Vâlcea, au solicitat obligarea pârâților la repararea prejudiciilor cauzate prin eroare judiciară în dosarul nr. x/2016, respectiv cheltuielile de judecată neacordate, inclusiv dobânda și actualizarea de la data pronunțării hotărârii în dosarul menționat.

Prin încheierea civilă nr. 81/17 noiembrie 2020 Tribunalul Sibiu a anulat cererea de chemare în judecată formulată la data de 15.06.2020, în ceea ce privește pretențiile formulate de petentul B..

Cererea de reexaminare formulată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă definitiv prin încheierea civilă nr. 87 dată la 21 decembrie 2020 în dosarul x/2020

În ce privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a formulat note de ședință, depuse la dosarul cauzei la data de 8 martie 2021, prin care a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului și inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 399/2021, Tribunalul Sibiu a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât și în consecință, a respins ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, acțiunea civilă promovată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Statul Român și Tribunalul Vâlcea.

Împotriva acestei sentințe, cât și a încheierii nr. 81/17.11.2020 au declarat apel reclamanții A. și B., solicitând anularea acestora și admiterea acțiunii.

Prin decizia civilă nr. 2/2022 din 11 ianuarie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. și ca inadmisibil apelul declarat de reclamantul B. împotriva sentinței civile nr. 399/2021 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar nr. x/2020 și ca inadmisibile ambele apeluri declarate de reclamanți împotriva încheierii nr. 81/2020 pronunțată în același dosar.

Împotriva deciziei civile nr. 2/2022 din 11 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă au declarat recurs reclamanții B. și A. la data de 14 aprilie 2022.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenții au opinat că hotărârile sunt lovite de nulitate și date cu încălcarea normelor de drept material și a normelor de procedură civilă prevăzute sub sanctiunea nulității. În primul rand, hotărârea din apel este lovită de nulitate, întrucât se menționează incorect că este definitivă, deși este supusă recursului. Mai arată că au fost încălcate regulile privind alcătuirea completului de judecată, acesta trebuind să fie de trei judecători și nu de doi judecători.

Au arătat că nu datorau taxă judiciară de timbru, întrucât nici în dosarul nr. x/2016 nu a fost achitată, așa cum rezultă din dispozițiile art. 34 alin. (3), (23) alin. (2), (24) alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

De asemenea, taxa fiind datorată în solidar, atâta timp cât a fost admisă cererea de scutire de la plata taxei de timbru de 93 RON, care în fapt, nu era datorată, nu se poate anula cererea de chemare în judecată pentru neachitarea aceleiași taxe de timbru stabilite în solidar în sarcina reclamanților.

Menționează că un alt motiv de nulitate este acela al nulității întâmpinării și cererilor formulate de pârâtul Ministerul Finanțelor, potrivit art. 54, 87 din Statutul profesiei de consilier juridic, pârâtul fiind reprezentat prin ministru și nu prin director general sau general adjunct al Direcției Generale Juridice, neexistând nicio delegare către aceștia privind reprezentarea. Au mai arătat că respectivii consilieri nu sunt înscriși în tabloul consilierilor juridici de pe lângă Camera Consilierilor Juridici București.

În ce priveste respingerea cererii formulate de A. pentru repararea prejudiciilor rezultate din dosarul nr. x/2016 pentru lipsa calității procesuale, arată că procura autentificată de reprezentare din dosar prevedea împuternicire inclusiv în căile de atac, exercitarea oricăror căi ordinare, extraordinare, dar și punerea în executare și încasarea oricăror sume de bani rezultate și efectuarea oricăror acțiuni și acte considerate necesare pentru aducerea la îndeplinire a mandatului, chiar dacă nu au fost menționate expres, acestea considerându-se ca având acordul reclamantului. Asadar, opinează recurenții, rezultă implicit că inclusiv în cauză A. are calitatea de reprezentant al reclamantului B., cât și de reclamant.

De asemenea, au mai susținut că anularea cererii de chemare în judecată și respingerea cererii de reexaminare, atât timp cât s-a arătat că respectiva cerere este scutită de la plata taxei judiciare de timbre, constituie erori judiciare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimaților Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Tribunalul Vâlcea la data de 16 mai 2022, conform dovezilor de la dosar recurs.

Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor a depus întâmpinare la 07 iunie 2022, invocând nulitatea recursului pentru neîncadrare în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte la data de 21 aprilie 2022 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris .

Prin încheierea din 21 iunie 2022 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare, petentul A. fiind scutit de la plata taxei judiciare în cuantum de 146,25 RON.

Prin rezoluția din 05 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 13 decembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Deliberând cu prioritate, în temeiul prevederilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., asupra excepției procesuale de procedură, absolute și peremptorii a tardivității recursului, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit dispozițiilor art. 485 din C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 468 alin. (2) - (4), precum și cele ale art. 469 se aplică în mod corespunzător.(2) Dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen, el se va socoti în termen".

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol, se prevede expres că, atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Reiese, așadar, că atunci când legea impune o conduită procesuală care trebuie îndeplinită într-un anumit termen sub sancțiunea nulității sau a decăderii, actul de procedură prin care se realizează trebuie să îmbrace forma prescrisă de lege, altfel intervine sancțiunea prevăzută pentru încălcarea perioadei determinate de timp în care actul poate fi întocmit.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că hotărârea recurată, decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2022 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă a fost comunicată intimaților A. și B. la data de 17 februarie 2022, conform dovezilor de la filele x verso și 42 (dosarul Curții de Apel Alba Iulia) dată de la care curge termenul de 30 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

În temeiul dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul pentru exercitarea recursului s-a împlinit la data de 21 martie 2022.

Pentru comunicarea către instanță a cererii de recurs, recurenții A. și B. au ales transmiterea prin serviciul poștal electronic, așa cum reiese din extrasul de la dosar recurs, care reprezintă e-mail-ul trimis instanței de judecată la data de 14 aprilie 2022.

În considerarea prevederilor art. 183 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., în situația transmiterii actului procedural prin e-mail, mențiunea datei și orei primirii e-mail-ului servește drept dovadă a datei depunerii actului de procedură de către partea interesată înăuntrul termenului imperativ instituit prin lege, motiv pentru care aceasta trebuie atașată la dosar, pentru ca instanța să aibă posibilitatea să aprecieze asupra respectării termenului procedural.

În cauza pendinte, Înalta Curte reține că data e-mail-ului care a însoțit cererea de recurs, aflat la dosar, este 14 aprilie 2022, dată în raport de care recursul pedinte este formulat cu depășirea termenului legal, prevăzut de dispozițiile art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Susținerea recurenților A. și B., în sensul că cererea de recurs a fost transmisă la data de 14 martie 2022, prin e-mail, nu este aptă a susține această împrejurare. Astfel, este adevărat că recurenții A. și B. au trimis la data de 14 martie 2022 un e-mail intitulat "dosar nr. x/2020", însă atașamentul (intitulat "Recurs dos. nr. 1049-85-20") respectivului e-mail conținea un recurs declarat împotriva deciziei nr. 72 din 20 ianuarie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2020, respectivul recurs reprezentând așadar, cale de atac formulată în dosarul cu numărul ultim menționat și nu în prezenta cale de atac. Această stare de lucruri rezultă din extrasele Ecris privind dosarul în cauză, atașate din oficiu la dosarul de recurs, precum și din răspunsul Biroului de informare și relații publice al Curții de Apel Alba Iulia din data de 14.04.2022 trimis recurentului A..

În egală măsură, din aceleași înscrisuri menționate anterior, rezultă că, astfel cum a precizat și recurentul A., la data de 15.03.2022, această parte procesuală a trimis la curtea de apel doar înscrisuri din dosar (respectiv o procură specială, o încheiere de ședință și un ordin al Ministerului Sănătății), precum și distinct, printr-un alt mesaj din aceeași dată de 15.03.2022, a trimis recursul motivat din dosarul nr. x/2020, dosar distinct de cel prezent.

Așadar, pentru toate aceste considerente expuse, Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2022 a Curții de Apel Alba Iulia – secția I civilă, soluția pronunțată cu privire la excepția tardivității recursului făcând inutilă analizarea excepțiilor nulității și inadmisibilității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv, recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2022 a Curții de Apel Alba Iulia – secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2022.