ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2458/2022

Ședința publică din data de 8 decembrie 2022

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea civilă nr. 86/A/CC/2021 din 15 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorilor A. și B., formulată de petentul C..

În speță, petentul a atacat cu recurs această încheiere, cale de atac cu care Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a fost învestită.

În cadrul recursului, la 30 septembrie 2021, a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 490 alin. (1) și (2) raportat la art. 471

1

alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 490 alin. (1) din cod, recursul și, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.

A arătat că cererea îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, iar textele de lege menționate încalcă dispozițiile art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 24 alin. (1) și art. 129 și din Constituția României, precum și pe cele ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Sancțiunea nulității absolute ce survine, conform art. 490 alin. (1) din C. proc. civ., în cazul în care cererea de recurs nu a fost depusă la instanța a cărei hotărâre se atacă, este excesivă și disproporționată, având ca efect încălcarea dreptului la exercitarea efectivă a căii de atac și, prin urmare, lezarea gravă a drepturilor la apărare și la accesul efectiv la justiție, în condițiile în care nedepunerea cererii la instanța prevăzută de lege nu poate fi decât rezultatul unei simple erori.

Prin decizia civilă nr. 437R din 9 decembrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 490 alin. (1) și (2), art. 471

1

alin. (1) C. proc. civ., precum și recursul formulat împotriva încheierii civile nr. 86/A/CC din 15.04.2021 a Tribunalului Cluj.

Această ultimă hotărâre a făcut obiect al recursului declarat de pârâtul C..

În cuprinsul memoriului de recurs, acesta a susținut că, în mod greșit, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Curtea de Apel a ignorat invocarea explicită de către petent a excepției de nulitate a recursului la termenul de judecată din 30 septembrie 2021, nulitate determinată de faptul că, din eroare, a depus cererea de recurs la Curtea de Apel Cluj, iar nu la Tribunalul Cluj, astfel cum s-ar fi impus, în aplicarea prevederilor art. 490 alin. (1) C. proc. civ.

În încheierea de ședință din 30 septembrie 2021, contrar realității, nu s-a consemnat despre această excepție, deși solicitarea de sesizare cu dispozițiile legale menționate a fost determinată de incidența în cauză a art. 490 alin. (1) C. proc. civ. privind nulitatea recursului în situația în care acesta nu a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă.

A apreciat recurentul, pe de altă parte că, față de dispozițiile art. 490 alin. (1) și 394 alin. (1) C. proc. civ., completul de judecată avea obligația să invoce, din oficiu, excepția.

A solicitat, în temeiul motivului de nelegalitate înscris în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Intimata D. S.A. nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul C. are caracter nefondat, pentru următoarele considerente.

Susținerile privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale din perspectiva neîndeplinirii condiției de legătură cu cauza a normelor legale invocate urmează a fi examinate în coordonatele motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și nu al pct. 5, cum s-a indicat, având în vedere că se pune în discuție corecta aplicare a art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din același articol dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, instanța de judecată este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăși asupra relevanței textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale în soluționarea cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.

Așadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței - de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate - este limitată de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, printre care și cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății.

În speță, cererea de cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 490 alin. (1) și (2) raportat la art. 471

1

alin. (1) C. proc. civ. a fost formulată în cadrul soluționării recursului împotriva încheierii nr. 86A din 15 aprilie 2021, de respingere a recuzării, apreciind-se că este excesivă sancțiunea nulității absolute ce intervine, conform art. 490 alin. (1) C. proc. civ., în situația în care cererea de recurs nu a fost depusă la instanța a cărei hotărâre se atacă.

Petentul a susținut în memoriul de recurs că dispozițiile pretins a fi neconstituționale au legătură cu cauza, întrucât la termenul de judecată din 30 septembrie 2021 a ridicat excepția de nulitate a recursului pe motiv că a fost depus, din eroare, la Curtea de Apel Cluj, și nu la Tribunalul Cluj, cum ar fi trebuit să procedeze în conformitate cu art. 490 alin. (1) C. proc. civ.

Această critică nu se confirmă în speță.

Din lecturarea încheierii de la termenul de judecată din 30 septembrie 2021, la care a fost formulată cererea de sesizare a Curții Constituționale, nu reiese că s-a invocat o atare excepție, petentul arătând doar că "din eroare a depus recursul la Curtea de Apel Cluj în loc să îl depună la Tribunalul Cluj.’’

Pe de altă parte, nici în analiza recursului contra încheierii de respingere a cererii de recuzare, instanța nu a tranșat motivul de nulitate pretins a fi invocat, calea de atac fiind examinată prin raportare la ipoteza de casare indicată de parte, art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În consecință, instanța de recurs nu a fost învestită cu excepția nulității pentru motivul prevăzut de art. 490 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în mod corect, a apreciat că nu se identifică o legătură directă între prevederile supuse controlului și soluția asupra recursului, realizând o aplicare judicioasă a art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992.

Se mai reține că omisiunea consemnării, în încheierea de ședință din 30 septembrie 2021, a invocării excepției de nulitate nu constituie o chestiune de nelegalitate, care să poată fi cenzurată în recursul pendinte, ci o greșeală de tip redacțional, subsumabilă unei erori materiale ce se îndreaptă pe calea art. 442 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru argumentele expuse, recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 437/R din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 490 alin. (1) și (2) raportat la art. 471

1

C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2022.