ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1840/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 09.09.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 200 euro actualizați inflației și dobânda legală, suma acordată cu titlul de împrumut în iulie 2019 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 02.12.2021 pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu, având în vedere faptul că dispozițiile legale din noul C. proc. civ. stipulează că este competentă teritorial instanța de la domiciliul pârâtului, în speță pârâta având domiciliul în Techirghiol, astfel instanța competentă fiind Judecătoria Constanța.

Judecătoria Sibiu, prin sentința nr. 778 din data de 1 martie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu, invocată de către pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei către Judecătoria Constanța.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, deși în raport cu dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. reclamanta are alegerea între instanțele deopotrivă competente, pârâta poate invoca excepția necompetenței teritoriale, excepție de ordine privată, prin întâmpinare, cum este cazul în speță, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, față de împrejurarea că pârâta domiciliază în localitatea Techirghiol.

Judecătoria Constanța – secția civilă, prin sentința nr. 8541 din data de 5 iulie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sibiu. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Această instanță a reținut că litigiul dedus judecății este întemeiat pe răspunderea contractuală, astfel că devin incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., iar reclamanta a ales una din instanțele competente alternativ să soluționeze cauza, anume Judecătoria Sibiu.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 200 euro actualizați inflației și dobânda legală, suma acordată cu titlul de împrumut în iulie 2019.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu, având în vedere că domiciliul său este în orașul Techirghiol, astfel că instanța competentă este Judecătoria Constanța.

Prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la "instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract". În acest caz, față de dispozițiile art. 116 C. proc. civ., alegerea între instanțele deopotrivă competente aparține reclamantului.

Or, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. nu sunt aplicabile decât în situația în care părțile au predeterminat în actul juridic pe care l-au încheiat locul executării obligației; în caz contrar, competența teritorială nu mai este alternativă, neputându-se stabili care este instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației. Astfel, competența de soluționare în aceste cazuri se determină în temeiul art. 107 C. proc. civ., conform căruia cererea se face la instanța domiciliului pârâtului.

Înalta Curte observă că în speță se solicită restituirea unei sume de bani în baza unui pretins contract de împrumut încheiat verbal între părți, fără a exista un înscris în care să fie prevăzut locul pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, pentru a fi incident cazul de competență alternativă prevăzut de art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., situație care impune determinarea instanței competente potrivit regulii generale prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, în temeiul dispozițiilor legale invocate, având în vedere că prin întâmpinare pârâta a invocat în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sibiu (instanță în circumscripția căreia domiciliază reclamanta), susținând competența teritorială a Judecătoriei Constanța, ca instanță de la domiciliul pârâtei, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2022.