ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1807/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă s-a înregistrat, la 8 iulie 2019, cererea de recurs formulată de revizuenta A. împotriva sentinței civile nr. 41/Fcc din 22 aprilie 2019 a Curții de Apel Brașov – secția civilă.

Prin încheierea din 27 februarie 2020 s-a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de lipsa părții, precum și de împrejurarea că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin încheierea din 5 noiembrie 2020 măsura suspendării recursului a fost menținută în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În cadrul dosarului nr. x/2019, având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 41/Fcc din 22 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția civilă, recurenta A. a formulat, la 4 noiembrie 2020, cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 și art. 634 alin. (2) C. proc. civ., formându-se dosarul asociat nr. x/2019

Prin rezoluția din 5 noiembrie 2020 s-a stabilit termen de judecată la 14 ianuarie 2021, care a fost preschimbat la 28 ianuarie 2020 prin încheierea din 18 decembrie 2020.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea judecății cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 și art. 634 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 27 iulie 2021, petenta A. a comunicat cerere de repunere pe rol a cauzei, iar prin încheierea din 18 noiembrie 2021 a fost menținută măsura suspendării judecății cauzei, în condițiile în care partea nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Petenta a declarat recurs împotriva încheierii din 18 noiembrie 2021, respins prin decizia nr. 121 din 23 mai 2022 pronunțată de Completul de 5 judecători al instanței supreme.

La 16 mai 2022, petenta A. a comunicat cerere de repunere pe rol a cauzei în dosarul nr. x/2019.

Potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cauza a primit termen 6 octombrie 2022 pentru a se discuta cererea de repunere pe rol, precum și excepția de perimare.

Asupra excepției de perimare a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Alin. (2) al aceluiași text de lege dispune că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea reprezintă o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății.

Perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

În litigiul pendinte, se constată că partea, legal citată, nu s-a prezentat în instanță la termenul din 28 ianuarie 2021, stabilit pentru judecarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, termen la care, constatându-se că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii. De asemenea, Înalta Curte reține că petenta nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin niciun act procedural efectuat în cauză, respectiv cererea de recurs ce formează obiectul dosarului nr. x/2019, cererea de sesizare a Curții Constituționale și cererile de repunere pe rol.

Drept urmare, Înalta Curte constată că termenul de perimare de un an prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, împlinindu-se la 28 iulie 2021.

În ceea ce privește cererea de repunere pe rol formulată la 27 iulie 2021 de petenta A., Înalta Curte reține că aceasta nu are efect întreruptiv de perimare în sensul prevăzut de dispozițiile art. 417 C. proc. civ., potrivit cu care perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes. Aceasta, deoarece actul de procedură întrerupător de perimare trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de lege pentru întocmirea sa valabilă și să aibă ca scop repunerea pe rol în vederea judecării cauzei. Or, cererea de repunere pe rol în absența unei cereri de judecată în lipsă nu poate constitui un act de procedură valabil, căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condițiile în care instanța a dispus suspendarea voluntară a procesului în cazul reglementat de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, cauza a rămas în nelucrare din culpa părții în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (28 ianuarie 2021) și până la data cererii de repunere pe rol a cauzei (16 mai 2022) trecând mai mult de 6 luni, timp în care partea nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a făcut dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părții pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 și art. 634 alin. (2) C. proc. civ. fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 și art. 634 alin. (2) C. proc. civ., formulată de petenta A..

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2022.