ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1706/2022

Ședința publică din data de 04 octombrie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la data de 23.09.2014 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.: obligarea pârâtei la încetarea imediată a tuturor practicilor comerciale incorecte utilizate în fabricarea și comercializarea produsului "Magiun de prune Bunătăți de Topoloveni"; obligarea pârâtei la plata către reclamantă a despăgubirilor în vederea reparării integrale a prejudiciului moral și de imagine creat prin comercializarea produsului "Magiun de prune Bunătăți de Topoloveni", prejudiciu estimat provizoriu la valoarea de 4.400.000 RON; cu cheltuieli de judecată.

La data de 21.10.2015, reclamanta a formulat o cerere precizatoare, prin care a arătat că restructurează petitele cererii introductive și clarifică obiectul cererii de chemare în judecată, astfel: obligarea pârâtei la încetarea imediată a tuturor actelor de concurență neloială, reprezentate de încălcarea drepturilor de proprietate industriala derivate din Indicația Geografică Protejată "Topoloveni - Magiun de prune" al cărei titular este reclamanta, precum și a tuturor practicilor comerciale incorecte utilizate în fabricarea și comercializarea produsului "Magiun de prune Bunătăți de Topoloveni"; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în vederea reparării integrale a prejudiciului material, moral și de imagine creat prin comercializarea produsului "Magiun de prune Bunătăți de Topoloveni" și prin încălcarea drepturilor de proprietate industrială derivate în calitate de titular al Indicației Geografice Protejate Topoloveni - Magiun de prune", prejudiciu estimat provizoriu la valoarea de 4.400.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

La data de 18.09.2018, reclamanta A. S.R.L. a formulat cerere de chemare în garanție împotriva: Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Consiliul Concurenței, prin care a solicitat ca, în ipoteza respingerii în tot sau în parte a acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., să se dispună, în principal, obligarea persoanelor chemate în garanție, în solidar, la plata despăgubirilor cuvenite pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de societate și nerecuperat de la pârâta B. S.R.L. și, în subsidiar, în temeiul art. 224 C. civ., obligarea chematului în garanție Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor cuvenite pentru repararea integrală a prejudiciului suferit și nerecuperat de la pârâta B. S.R.L., prejudiciu ce a fost cauzat prin neexecutarea culpabilă, de către instituțiile chemate în garanție, a obligațiilor legale ce le revin.

Hotărârea pronunțată în primă instanță

Prin sentința nr. 217/18.02.2020, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis în parte cererea astfel cum a fost precizată; a obligat pârâta la încetarea imediată a tuturor practicilor comerciale incorecte utilizate în fabricarea și comercializarea produsului "Magiun de prune Bunătăți de Topoloveni"; a obligat pârâta la plata către reclamantă a despăgubirilor în vederea reparării prejudiciului material în cuantum de 20.857,64 RON și a prejudiciului moral în cuantum de 50.000 RON; a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție; a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuielile de judecată, în cuantum de 4.622,15 RON.

Hotărârea pronunțată în apel

Prin decizia nr. 478A/24.03.2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanta-reclamantă A. S.R.L. și de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinței civile menționate; totodată, a respins cererile apelantelor de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiate.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă au declarat recurs reclamanta A. S.R.L. și pârâta B. S.R.L.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

- a invocat încălcarea și aplicarea greșită de către instanța de apel a art. 13 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 1151/2012, arătând, în esență, următoarele:

- în mod greșit instanța de apel a apreciat că produsele comercializate de pârâta B. S.R.L. sub denumirea Bunătăți de Topoloveni nu ar fi comparabile în raport de produsul acoperit de înregistrarea Indicației Geografice Protejate Topoloveni-Magiun de prune;

- în mod greșit instanța de apel a limitat protecția conferită denumirilor înregistrate în temeiul Regulamentului doar în raport de utilizarea acesteia pentru produse comparabile;

- în mod greșit instanța de apel a considerat că nu ar fi îndeplinită în cauză condiția ca "printr-o astfel de utilizare să se exploateze reputația IGP Topoloveni magiun de prune";

- în mod greșit instanța de apel a apreciat că art. 13 alin. (1) lit. a) din Regulament instituie două condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ: a) utilizarea denumirii înregistrate pentru produse comparabile și b) scopul utilizării denumirii înregistrate constă în exploatarea reputației acesteia-deși, în realitate, textul normativ instituie două ipoteze distincte în care utilizarea denumirii este prohibită;

- instanța de apel a stabilit în mod greșit limitele și obiectul protecției instituite prin dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. a) din Regulament, apreciind, pe de o parte, că obiectul protecției conferite denumirilor protejate îl reprezintă produsul, deși textul normativ evocat dispune în mod expres că este protejată reputația denumirii, iar nu reputația produsului sau a producătorului, iar pe de altă parte, că protecția specifică este conferită doar în raport de produsele comparabile;

- instanța a apreciat în mod greșit că elementele grafice folosite de pârâtă pentru produsele sale sunt diferite și că "singurul element într-adevăr comun este elementul verbal Topoloveni", cu privire la care a reținut că reclamanta A. S.R.L. nu ar justifica un drept exclusiv;

- instanța de apel a interpretat în mod greșit legea atunci când a reținut că "folosirea mărcii "Bunătăți de Topoloveni - Fondat 1901" nu ar putea fi încadrată în categoria ilicitului concurențial, pentru că această marcă a fost anulată prin decizia civilă nr. 442A din data de 8 iunie 2016 numai în privința produselor din prune, clasa 29, pentru toate "celelalte produse și servicii înregistrate conferind legitimitate pârâtei în activitatea de producere, promovare și comercializare";

- în examinarea susținerii reclamantei privind investițiile efectuate pentru promovarea indicației geografice, instanța de apel a reținut, pe de o parte, că aceste investiții ar fi vizat exclusiv produsul "magiun de prune", nu și alte produse, iar pe de altă parte, că "nu se poate trage o prezumție că elementul verbal Topoloveni determină o asociere directă în mintea publicului cu magiunul de Topoloveni și cu producătorul acestuia pentru orice fel de produse";

- instanța de apel a realizat o evaluare eronată, fundamentată pe criterii lipsite de relevanță și fără a respecta regulile de evaluare impuse de practica cu valoare de principiu a Curții de Justiție a Uniunii Europene, cu privire la existenta riscului de confuzie, inclusiv în forma asocierii.

- a invocat încălcarea și aplicarea greșită de către instanța a art. 14 din O. U. G. nr. 100/2005, în esență, arătând următoarele:

- instanța de apel, în aplicarea principiului despăgubirii integrale pentru situația acțiunii în contrafacere, trebuia să dispună acele măsuri civile necesare pentru a lipsi pe uzurpator de întregul beneficiu obținut prin contrafacere, iar nu să limiteze răspunderea acestuia exclusiv la paguba produsă prin reducerea vânzărilor produselor societății A. S.R.L.

În susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., s-a invocat:

- încălcarea principiului disponibilității și a obligației instanței de a se pronunța cu privire la tot ceea ce s-a cerut, prevăzute de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., respectiv de art. 22 alin. (6) C. proc. civ., prin aceea că instanța de apel a identificat greșit obiectul și limitele judecății, astfel cum au fost stabilite de către recurenta-reclamantă;

- încălcarea de către instanța de apel a regulii conform cu care în lipsa analizei primei instanțe a petitului și motivelor cererii modificate nu putea să se pronunțe în mod direct, ci doar după anularea sentinței;

- încălcarea de către instanța de apel a regulii conform cu care în lipsa analizei primei instanțe a fondului cererilor de chemare în garanție nu se putea pronunța pe fond decât după anularea sentinței;

- crearea de către instanța de apel a unei situații mai grave în apelul A. prin constatarea inadmisibilității unor cereri de chemare în garanție.

- instanța de apel a concluzionat greșit că: "Pârâta a primit personalitate juridică în 2002, deci ulterior reclamantei și deși se afirmă că este succesoarea fostei întreprinderi de marmeladă și gem din 1941, nu a făcut dovada în acest sens";

- curtea a constatat că primele două motive de apel, care vizează dobândirea de active, păstrarea tradiției sau continuatoarea tradițiilor, așa cum au fost preluate, nu sunt îndestulătoare și nu pot conduce la concluzia că, într-adevăr, aceasta este istoria și motivele de apel sunt suficient dovedite;

- instanța de apel a concluzionat greșit că: "trebuie subliniat că toată analiza instanței de fond vizează doar faptele de concurență neloială prin comercializarea produsului Bunătăți de Topoloveni-magiun de prune", menționând că sunt lipsite de relevanță susținerile pârâtei privind anterioritatea demersurilor de înregistrare față de momentul ulterior la care reclamanta a înregistrat depozitul reglementar pentru mărcile pe care le opune; instanța nu doar că nu face o atentă verificare a datelor de înregistrare, însă confuzia putea foarte simplu clarificată prin parcurgerea decizie din 2016 a curții de apel, cu privire la conflictul dintre marca pârâtei și IGP-ul reclamantei, restul susținerilor fiind cu date ulterioare depozitului pentru marca sa "Bunătăți de Topoloveni";

- instanța de apel a concluzionat greșit că: "...rezultă că pârâta a intrat ulterior pe piața acestor produse, prin modalitatea de promovare, a indus consumatorului final ideea că are experiență veche și tradiție, pe această piață similară și identică cu a reclamantei, cu consecința producerii unor confuzii..."; această concluzie este preluată 100% din cele ale reclamantei, iar instanța își încalcă obligația de a motiva cum a ajuns la respectiva concluzie și în temeiul căror probe - lipsa motivelor pentru care s-a admis sau s-a respins, raportat la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

- instanța de apel a concluzionat greșit că: "Ansamblul probator administrat în cauză ilustrează îndeplinirea condițiilor generale ale răspunderii pentru concurența neloială, fundamentată pe răspundere civilă delictuală, respectiv fapta ilicită a pârâtei care și-a promovat același tip de produse folosindu-se de marca Magiun de prune Bunătăți de Topoloveni, anulate în parte de CAB"; instanța de apel a copiat întrutotul susținerea reclamantei, determinând concluzia totalei necunoașteri a speței și neparcurgerea în detaliu a pieselor dosarului și/sau, măcar, a probelor și cererilor câștigate fondului, de către celălalt judecător, care a participat în acest ciclu procesual;

- instanța face trimitere la decizia nr. 442/2016 a Curții de Apel București, însă, în mod intenționat, nu relevă considerentele sentinței nici momentul pronunțării;

- a făcut dovada folosirii și folosește în continuare marca, pe toate produsele fabricate la Topoloveni, în mod neîntrerupt din 2012, cu excepția produselor de prune (așa cum se menționează în dispozitivul deciziei curții de apel din 2016);

- a făcut dovada folosirii neîntrerupte din 2012, iar de la înregistrarea mărcii din 2016 a respectat decizia Curții de Apel București nr. 442A din data de 8 iunie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2014;

- apreciază că nu este îndeplinită condiția existenței unei fapte ilicite, arătând că nu a făcut altceva decât să opereze legal pe piața dură a vânzărilor din retail, luptând cu produsele sale competitive, în îndeplinirea activității impuse de normele legale;

- nici condiția vinovăției nu este îndeplinită;

- condiția existenței unui raport de cauzalitate între presupusul prejudiciu solicitat de către reclamantă și faptă trebuie dovedită și nu se prezumă; cu privire la acest aspect, expertiza a constatat pierderi fiscale de ambele părți, fără să precizeze clar legăturile de cauzalitate, însă se relevă aspecte clare cu privire la investițiile reclamantei în propria unitate de producție;

- nu a fost dovedită pierderea efectivă și legătura de cauzalitate directă cu produsele sale de fructe și legume și nu poate fi răspunzătoare pentru investițiile nepotrivite ale reclamantei în baza de producție.

III. Apărările formulate în cauză

În termen legal, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare la recursul promovat de către recurenta-pârâtă B. S.R.L., prin care a învederat că recursul nu a fost timbrat, iar, în măsura în care se va depune taxa judiciară de timbru, să se constată nulitatea recursului, întrucât criticile formulate de către recurenta-pârâtă nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare reglementat de lege. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În termen legal, intimatul-chemat în garanție Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., solicitând, în principal, respingerea recursurilor declarate de reclamanta A. S.R.L. și de pârâta B. S.R.L. și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate; în subsidiar, în cazul admiterii recursului și respingerii cererii principale formulate împotriva recurentei-pârâte B. S.R.L., solicită instanței învestite cu rejudecarea cauzei respingerea cererii de chemare în garanție ca fiind neîntemeiată.

Celelalte părți nu au formulat întâmpinări.

În cauză nu a fost formulat răspuns la întâmpinare.

IV. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 10.05.2022, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de ambele părți împotriva deciziei nr. 478A/24.03.2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și a fixat termen de judecată la data de 4 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

V. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, precum și actele și lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile în cauză, se constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce succed.

a) Criticile circumscrise motivului de casare descris la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu pot fi primite.

Cât privește identificarea obiectului cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta se regăsește în cuprinsul cererii inițiale, dar și al cererii precizatoare de la termenul din 28.10.2015, din motivarea deciziei recurate reiese că instanța de apel, deși a respins motivul de apel formulat pe acest aspect, apreciind că prima instanță s-a pronunțat în limitele învestirii, a evocat fondul, inclusiv din perspectiva pretinsă de către apelanta – reclamantă.

Astfel, a fost analizată, în apelul reclamantei A. S.R.L., săvârșirea actelor de concurență neloială de către pârâtă prin întreaga activitate a acesteia, cu excepția actelor de comercializare a produsului magiun de prune, ce au fost cercetate de către prima instanță și nu au constituit obiectul vreunei critici din partea apelantei – reclamante.

Prin urmare, nu există niciun interes pentru reclamantă în susținerea unei critici vizând identificarea greșită a obiectului cererii de chemare în judecată, în condițiile în care instanța de apel a făcut o amplă analiză a motivelor referitoare la pretinsele acte de încălcare a drepturilor reclamantei și de concurență neloială decurgând din activitatea cu alte produse decât magiunul de prune sau alte produse din prune.

Recurenta a formulat, de altfel, critici de nelegalitate la adresa deciziei de apel, din perspectiva modului de aplicare a legii de către instanța de apel și fără a invoca absența motivelor de fapt și de drept pe care s-a fundamentat soluția pronunțată, critici ce urmează a fi cercetate în cele ce succed.

În egală măsură, împrejurarea că instanța de apel a procedat la o asemenea evocare a fondului în privința celorlalte acte de comercializare, altele decât cele vizând magiunul de prune, fără a anula în prealabil sentința nu reprezintă, contrar celor susținute de către recurenta reclamantă, o încălcare a prevederilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit acestei norme, anularea hotărârii atacate și evocarea fondului chiar de către instanța de apel au loc în ipoteza în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, nu și atunci când se constată că prima instanță a soluționat procesul în limitele învestirii sale, ipoteza regăsită în prezenta cauză.

Din cele expuse, rezultă, totodată, că nu au temei nici criticile formulate în sensul depășirii limitelor învestirii în apel și al nerespectării dispozițiilor art. 480 și art. 481 C. proc. civ., în ceea ce privește soluționarea cererilor de chemare în garanție.

În conformitate cu art. 477 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată".

Or, în cauză, instanța de apel, din moment ce a procedat la rejudecarea fondului, s-a pronunțat în mod corect și asupra cererilor de chemare în garanție, în virtutea relației de dependență între soluția pronunțată în privința acestora și partea din hotărâre care a fost atacată de către reclamantă.

În consecință, criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. urmează a fi respinse.

b) În ceea ce privește criticile vizând încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare, recurenta reclamantă A. S.R.L. a indicat mai multe greșeli de judecată pretins săvârșite de către instanța de apel și care relevă următoarele aspecte, ce vor fi analizate în continuare:

b.1) domeniul de aplicare al normei;

b.2) analiza condițiilor de aplicare a normei, inclusiv prin prisma regulilor desprinse din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene;

b.3) modul de soluționare a acțiunii în concurență neloială.

b.1) Cât privește domeniul de aplicare al dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, este de precizat, cu titlu prealabil, că drepturile reclamantei asupra indicației geografice (IGP), pe care se întemeiază pretențiile deduse judecății în prezenta cauză, s-au născut sub imperiul Regulamentului (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole (ce a fost abrogat prin Regulamentul nr. 1151/2012), astfel cum rezultă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 338/2011 al Comisiei din 7 aprilie 2011 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Magiun de prune Topoloveni (IGP)].

Astfel, întinderea protecției conferite prin înregistrare ar trebui determinată în raport cu dispozițiile Regulamentului nr. 510/2006.

Cu toate acestea, nu se poate considera că instanța de apel ar fi săvârșit o eroare de judecată raportându-se la dispozițiile actualului regulament: normele referitoare la întinderea protecției conferite prin înregistrarea unei indicații geografice, care interesează cauza de față, coincid în cele 2 regulamente succesive (chiar și în privința numerotării– art. 13 alin. (1) lit. a), neexistând niciun impediment în a se considera că interpretarea uneia, în vederea aplicării, este pe deplin valabilă și în privința celeilalte.

Pe de altă parte, însă, noul regulament era în vigoare la data faptelor pretinse de către reclamantă a avea caracter ilicit și, prin urmare, motivele de recurs formulate vor fi evaluate prin prisma prevederilor Regulamentului nr. 1151/2012, la care s-a raportat instanța de apel în analiza sa, în mod necontestat.

Recurenta reclamantă a susținut, în esență, că instanța de apel a identificat în mod greșit domeniul de aplicare al normei în discuție, în condițiile în care a apreciat că norma instituie două condiții de aplicare ce trebuie întrunite în mod cumulativ, respectiv: utilizarea denumirii înregistrate pentru produse comparabile și utilizarea denumirii înregistrate în scopul exploatării reputației acesteia, astfel încât protecția conferită denumirilor înregistrate a fost limitată, în mod greșit, la utilizarea IGP pentru produse comparabile celui înregistrat, în toate cazurile. În realitate, textul normativ instituie două ipoteze distincte în care utilizarea denumirii este prohibită, protecția IGP nefiind limitată la utilizarea sa pentru produse comparabile în cea de-a doua ipoteză.

Înalta Curte constată, din considerentele deciziei recurate, contrar susținerilor recurentei, că instanța de apel a analizat, de fapt, două ipoteze distincte de aplicare a normei.

Dacă instanța de apel ar fi considerat că incidența în speță a normei presupune întrunirea în mod cumulativ a două condiții, ar fi exclus de plano analiza uneia dintre ele doar pentru motivul că nu a fost întrunită cealaltă.

Or, nu aceasta este situația în speță, din considerentele deciziei reieșind că, deși au fost intitulate în mod greșit "condiții", ambele ipoteze menționate de către recurentă au fost evaluate, în mod separat și, mai mult decât atât, în situația utilizării denumirii în scopul exploatării reputației IGP, s-au avut în vedere toate produsele comercializate de către pârâtă sub denumirea ce include toponimul "Topoloveni", și nu numai produsele "comparabile", după cum se va arăta în analiza criticii referitoare la această ipoteză normativă.

Așadar, fără temei susține recurenta că instanța de apel ar fi socotit necesară întrunirea concomitentă și în mod cumulativ a două cerințe de aplicare a normei în discuție și ar fi restrâns în mod nejustificat domeniul de aplicare al acesteia.

b.2) În ceea ce privește modul efectiv de aplicare a legii de către instanța de apel, se constată următoarele:

Potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, "Denumirile înregistrate sunt protejate împotriva: (…) oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a unei denumiri înregistrate pentru produse care nu sunt acoperite de înregistrare, în cazul în care produsele respective sunt comparabile cu cele înregistrate sub denumirea respectivă sau în cazul în care printr-o astfel de utilizare se exploatează reputația denumirii protejate, inclusiv atunci când produsele respective sunt folosite ca ingrediente".

Recurenta reclamantă a criticat interpretarea dată de către instanța de apel sintagmei "produse comparabile cu cele înregistrate sub denumirea respectivă" și totodată, modul de apreciere a reputației denumirii protejate, a cărei exploatare ar defini, potrivit normei, o utilizare cu încălcarea drepturilor decurgând din indicația geografică protejată.

Sub aspectul produselor, prin decizia recurată s-a considerat că, pentru ca produsele comercializate de către pârâta B. cu denumirea "Bunătăți de Topoloveni" să fie considerate "comparabile" cu magiunul de prune, a cărui denumire a fost înregistrată ca indicație geografică, nu este suficient ca produsele să fie din categoria generică "fructe sau legume conservate", ci trebuie să facă parte din categoria specifică "produse din prune" cum ar fi: gemuri, marmelade, jeleuri, dulcețuri, compoturi sau fructe în alte forme conservate, uscate sau fierte.

S-a apreciat, prin urmare, că produsele pârâtei - cu excepția celor din prune -, respectiv: produse din fructe (cu titlu exemplificativ: dulceață de gogonele sau compot de vișine) și legume (cu titlu exemplificativ: ciorbă de fasole, zacuscă cu ciuperci, humus) sau orice alte produse conservate (cu titlu exemplificativ: sarmale, ciorbă de văcuță, etc) nu pot fi considerate comparabile.

Prin motivele de recurs, s-a reproșat instanței de apel interpretarea restrictivă noțiunii de "produs comparabil", prin aprecierea conform căreia aceasta ar viza doar acele produse obținute din prune, precum gemuri, marmelade, jeleuri, dulcețuri, compoturi sau produse obținute prin conservarea sau procesarea în orice mod a fructelor.

În acest context, se observă că art. 13 alin. (1) lit. a) din Regulament nu arată ce se înțelege prin produse comparabile, după cum nici în jurisprudența CJUE nu s-a statuat în mod expres asupra conținutului conceptual al sintagmei. Din hotărârile instanței europene prin care s-au clarificat alte aspecte ce interesează domeniul de aplicare al art. 13, se pot desprinde, însă, indicații utile în această determinare.

Astfel, în hotărârea pronunțată la data de 17.12.2020 în cauza C-490/19 Syndicat interprofessionnel de défense du fromage Morbier împotriva

Société Fromagere du Livradois SAS, s-au arătat următoarele (cu trimitere și la jurisprudența anterioară a Curții):

"24) Din modul de redactare a acestor dispoziții [art. 13 alin. (1) din Regulamentele nr. 510/2006 și, respectiv, nr. 1151/2012] reiese că denumirile înregistrate sunt protejate împotriva diverselor acțiuni, și anume, în primul rând, utilizarea comercială directă sau indirectă a unei denumiri înregistrate, în al doilea rând, utilizarea abuzivă, imitarea sau evocarea, în al treilea rând, mențiunea falsă sau înșelătoare privind proveniența, originea, natura sau calitățile esențiale ale produsului, care apare pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau documentele referitoare la produsul în cauză, precum și ambalarea produsului într-un ambalaj de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea acestuia și, în al patrulea rând, orice altă practică care ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

25) Dispozițiile menționate conțin astfel o enumerare graduală a acțiunilor interzise (...) În timp ce articolele 13 alin. (1) litera (a) din Regulamentele nr. 510/2006 și, respectiv, nr. 1151/2012 interzic utilizarea directă sau indirectă a unei denumiri înregistrate pentru produsele care nu sunt acoperite de înregistrare, într-o formă identică cu această denumire sau foarte similară din punct de vedere fonetic și/sau vizual (...), articolele 13 alin. (1) literele (b)-(d) din aceste regulamente interzic alte tipuri de acțiuni împotriva cărora sunt protejate denumirile înregistrate și care nu utilizează nici direct, nici indirect denumirile înseși".

De asemenea, în hotărârea pronunțată la data de 9.09.2021 în cauza C-783/19 Comité Interprofessionnel du Vin de Champagne împotriva GB s-a statuat, în ceea ce privește o denumire de origine protejată și în interpretarea unei dispoziții a Regulamentul nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului:

"54) (...) deși articolul 103 alin. (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1308/2013 precizează că orice utilizare directă sau indirectă a unei DOP este interzisă atât atunci când privește "produse comparabile" care nu sunt conforme cu caietul de sarcini pentru DOP, cât și în măsura în care această utilizare exploatează reputația DOP, alin. (2) litera (b) al acestui articol nu conține vreo mențiune nici în sensul unei limitări a protecției împotriva evocării numai la ipotezele în care produsele desemnate de DOP și produsele sau serviciile pentru care este utilizat semnul în litigiu sunt "comparabile" sau "similare", nici în sensul unei extinderi a protecției respective la cazurile în care un asemenea semn se referă la produse sau servicii diferite de cele care beneficiază de DOP".

"61) În consecință, noțiunea de "evocare", în sensul Regulamentului nr. 1308/2013, nu impune ca produsul acoperit de DOP și produsul sau serviciul acoperit de denumirea contestată să fie identice sau similare."

Cu toate că dezlegarea dată de Curte în hotărârea anterior menționată vizează un alt regulament decât cel care interesează prezenta cauză, acest fapt nu împiedică valorificarea sa în interpretarea altor acte de drept al Uniunii Europene care vizează protecția denumirilor și a indicațiilor geografice, pentru asigurarea unei aplicări unitare a acestui sistem de protecție.

În acest sens, chiar prin hotărârea pronunțată la data de 9.09.2021 în cauza C-783/19, menționată anterior, s-a arătat că "(...) dispozițiile relevante ale Regulamentului nr. 1151/2012 și ale Regulamentului nr. 1308/2013 [art. 13 alin. (1) și art. 103 alin. (2)] sunt comparabile. Pe de altă parte, Curtea recunoaște principiilor elaborate în cadrul interpretării fiecărui regim de protecție o aplicare transversală, astfel încât să se asigure o aplicare coerentă a dispozițiilor dreptului Uniunii referitoare la protecția denumirilor și a indicațiilor geografice" (pct. 32 din hotărâre).

Din aceste hotărâri ale CJUE, indicate cu titlu exemplificativ, rezultă că, spre deosebire de ipotezele de la lit. b)-d) ale art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr. 1151/2012, ipoteza de la lit. a) din aceeași normă- care interesează în cauză – nu impune în mod expres condiția ca utilizarea denumirii înregistrate ca IGP să fie susceptibilă de a induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

Cu toate acestea, condiția este implicită și în ipoteza de la lit. a), fiind vorba despre una dintre acțiunile interzise, pe motiv că aduc atingere dreptului de proprietate intelectuală. Din acest punct de vedere, diferența dintre ipotezele art. 13 alin. (1), în enumerarea graduală a acțiunilor, constă în prezumția inducerii în eroare a consumatorului, bazată pe asocierea dintre denumiri și pe caracterul comparabil al produselor. Or, ceea ce trebuie subliniat în acest context este caracterul esențial al percepției consumatorului asupra originii produsului în definirea prin Regulament a actelor de încălcare a dreptului de proprietate intelectuală și care, prin urmare, nu poate fi ignorat nici în determinarea conținutului noțiunii de "produse comparabile".

Trebuie constatat, așadar, că această noțiune se referă, în primul rând, la produse cu o natură identică celei a produsului pentru care o denumire este înregistrată ca IGP.

Această constatare nu contrazice premisa de aplicare a normei, întrucât aceasta rezidă în referirea la "produse care nu sunt acoperite de înregistrarea indicației geografice", ceea ce înseamnă că se referă la produse care nu corespund caietului de sarcini al indicației geografice respective. Or, în speță, în caietul de sarcini al IGP se menționează că magiunul de prune Topoloveni este rezultatul unei metode de producție dezvoltate local, diferite de cele practicate în alte părți ale României și în regiuni învecinate, prin procesul de fierbere și concentrare a materiei prime.

În al doilea rând, nu se poate pune semnul egalității între produsele "comparabile" și produse similare, aspect ce rezultă, de altfel, chiar din considerentele de la pct. 54 și 61 ale hotărârii CJUE pronunțate în cauza C-783/19, menționată anterior. Dacă s-ar fi intenționat acest lucru, nu ar fi existat niciun impediment în inserarea în text a unei astfel de formulări, precum în materia mărcilor.

În al treilea rând, trebuie să se țină seama de definiția IGP, ce constă în denumirea unui produs originar dintr-un anumit loc, regiune sau țară, în cazul căruia o anumită calitate, reputație sau o altă caracteristică poate fi atribuită în principal originii geografice a produsului (art. 5 din Regulamentul nr. 1151/2012). Potrivit considerentului (17) din preambulul Regulamentului, domeniul de aplicare al indicațiilor geografice este limitat la produsele agricole sau alimentare ale căror caracteristici sunt legate intrinsec de originea geografică.

Or, într-un asemenea context, interesează produsele neacoperite de înregistrare, în privința cărora consumatorul ar putea crede că posedă acele caracteristici legate intrinsec de originea geografică.

În speță, legătura Magiunului de prune Topoloveni cu regiunea de producție "se bazează în special pe reputația bazată pe o îndelungată tradiție specifică de producție și pe caracteristicile de calitate excepționale, sanogene care se datorează priceperii localnicilor prin utilizarea metodei locale", conform mențiunilor din caietul de sarcini. Așadar, atât materia primă principală, cât și metoda de producție, sunt elemente esențiale în legătura produsului cu zona geografică respectivă.

Din acest punct de vedere, nu se poate considera, astfel cum susține recurentei, ca fiind greșită aprecierea instanței de apel potrivit căreia sunt produse comparabile în speță doar acele produse cu aceeași materie primă ca magiunul de prune, care în percepția consumatorului pot fi atribuite aceleiași origini geografice.

Recurenta reclamantă a susținut ca fiind relevante două criterii pentru determinarea produselor comparabile: apartenența la aceeași clasă de produse din clasificarea de la Nisa și în special cele obținute prin aceleași procedee tehnologice sau prin procedee tehnologice apropiate, respectiv capacitatea unui produs de a-l substitui în nevoile consumatorului pe cel pretins comparabil.

Aceste criterii pot fi utile în identificarea produselor comparabile, dar numai în măsura în care permit raportarea la finalitatea analizei în cazul unei IGP prin prisma percepției consumatorului, care poate fi indus în eroare în privința originii produsului, în caz contrar, în circumstanțele particulare ale speței, aplicarea lor independent de o asemenea finalitate poate conduce la un rezultat greșit.

Astfel, se constată în speță că aceste criterii sunt întrunite doar în cazul produselor reținute de către instanța de apel ca fiind comparabile, respectiv al produselor din prune, pentru motivele arătate anterior.

Față de cele ce preced, urmează a fi respinse criticile recurentei referitoare la interpretarea sintagmei "produse comparabile" din cuprinsul art. 13 alin. (1) lit. a) al Regulamentului nr. 1151/2012.

Cât privește sintagma "reputația denumirii protejate" din aceeași normă, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că analiza reputației indicației geografice s-ar fi realizat prin decizia recurată exclusiv pentru produse comparabile.

Din considerentele deciziei recurate rezultă că acest aspect a fost evaluat după ce s-au menționat, din raportul de expertiză întocmit în cauză, produsele efectiv comercializate de către pârâtă în perioada 2012-2015, astfel că instanța de apel s-a raportat la întreaga activitate a pârâtei.

Constatarea neîntrunirii celei de-a doua ipoteze a normei în discuție – prin utilizare se exploatează reputația denumirii protejate – nu a survenit pentru motivul că instanța și-ar fi limitat analiza la o parte dintre produsele pârâtei, ci a fost conturată pe fondul absenței reputației pentru produsele, neacoperite de înregistrare, pe care le comercializează pârâta, chiar dacă nu a infirmat o atare cunoaștere în rândul consumatorilor produsului acoperit de înregistrarea denumirii.

Analiza cerințelor de aplicare a ipotezei normative în discuție relevă aprecierea instanței de judecată, care statuează în fapt în raport de circumstanțele speței.

O asemenea constatare se regăsește în hotărârea pronunțată de CJUE la data de 20.12.2017 în cauza C-393/16 Comité Interprofessionnel du Vin de Champagne împotriva Aldi, prin care s-a statuat, de exemplu, că utilizarea unei denumiri de origine (DOP) ca parte a denumirii sub care este vândut un produs alimentar care nu corespunde caietului de sarcini referitor la această denumire nu poate fi considerată de plano un procedeu care prezintă un caracter necuvenit, chiar dacă produsul conține un ingredient care corespunde caietului de sarcini menționat, și, prin urmare, un procedeu împotriva căruia denumirile sunt protejate în orice împrejurări. S-a considerat că "revine, în consecință, instanțelor naționale sarcina de a aprecia, având în vedere împrejurările fiecărei spețe, dacă o asemenea utilizare urmărește să obțină foloase necuvenite din reputația unei DOP". Această dezlegare se impune prin analogie și în cazul unei IGP, pentru considerente deja expuse în prezenta decizie, ținând de unitatea și coerența sistemului de protecție al denumirilor și indicațiilor geografice.

Or, aprecierea instanței de apel pe acest aspect nu poate fi reanalizată în recurs, în condițiile în care controlul exercitat de către această instanță este circumscris exclusiv verificării legalității deciziei recurate, nu și a temeiniciei acesteia, inclusiv sub aspectul elementelor factuale stabilite pe baza probelor administrate.

În consecință, Înalta Curte va respinge și criticile pe acest aspect.

b.3) În ceea ce privește acțiunea de concurență neloială, se constată din considerentele deciziei recurate, că instanța de apel a analizat cele trei categorii de acte indicate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată în cursul judecății, ca intrând în sfera ilicitului concurențial, ajungând la concluzia ca niciuna dintre faptele pretinse nu are caracter ilicit.

Recurenta a susținut, în primul rând, că este nelegală aprecierea instanței de apel potrivit căreia singurul element comun în denumirile comparate este elementul verbal "Topoloveni", cu privire la care reclamanta nu ar justifica un drept exclusiv.

În acest context, se impune a se menționa că în jurisprudența CJUE s-a statuat că, în afara unor cazuri de excepție, protecția conferită prin art. 13 din Regulament este recunoscută, în cazul unei denumiri compuse din mai multe elemente, nu numai pentru denumirea în ansamblu, dar, în aceeași măsură, și pentru fiecare componentă în parte (în acest sens, cu referire la o reglementare anterioară, echivalentă Regulamentului nr. 1151/2012, a se vedea hotărârea pronunțată de CJUE la data de 9.06.1998 în cauzele C-129/97 și C-130/97 Yvon Chiciak și Fromagerie Chiciak împotriva Jean-Pierre Fol, pct. 37).

Această constatare interesează aplicarea art. 13 din Regulament, aspect necontestat de către recurenta – reclamantă.

Dimpotrivă, s-a arătat, prin criticile formulate, faptul că aprecierea instanței în sensul că nu ar avea un drept exclusiv asupra numelui geografic Topoloveni este de natură să nege legea, inclusiv art. 13 din Regulamentul nr. 1151/2012 (pag. 24 din memoriul de recurs).

În egală măsură, recurenta a legat susținerea în discuție de critica referitoare la neanalizarea asocierii între denumiri, ca formă a riscului de confuzie necesar a fi întrunit în contextul art. 13 alin. (1) lit. a) din Regulamentul nr. 1151/2012 (pag. 28 din memoriul de recurs).

Prin urmare, consecințele pe care însăși recurenta le extrage din relevanța dreptului exclusiv pretins asupra toponimului "Topoloveni" se răsfrâng în aplicarea acestei norme din Regulament.

Or, instanța de apel, prin decizia recurată, nu s-a limitat în analiza sa la asocierea pe care consumatorul ar putea să o facă între denumirile comparate, ci, după cum s-a arătat la pct. b.2) din prezenta decizie, a evaluat și celelalte cerințe de aplicare, regăsite în cele două ipoteze alternative ale normei.

Pe de altă parte, instanța de apel a cercetat probatoriul administrat cu privire la legătura pe care consumatorul ar fi predispus să o stabilească între denumiri, conchizând în sensul absenței unei asocieri, chiar în prezența referinței geografice Topoloveni în ambele denumiri și, după cum a arătat însăși reclamanta (pag. 28 din motivele de recurs), această concluzie nu poate face obiect al unei critici de nelegalitate în calea extraordinară de atac a recursului.

Nu în ultimul rând, trebuie reamintit că, potrivit jurisprudenței constante a CJUE, art. 13 alin. (1) lit. a) din Regulamentul nr. 1151/2012 interzice utilizarea directă sau indirectă a unei denumiri înregistrate pentru produsele care nu sunt acoperite de înregistrare, într-o formă identică cu această denumire sau foarte similară din punct de vedere fonetic și/sau vizual [în acest sens, hotărârea pronunțată la data de 17.12.2020 în cauza C-490/19 Syndicat interprofessionnel de défense du fromage Morbier împotriva Société Fromagere du Livradois SAS, pct. 25, cu jurisprudența citată, hotărâre menționată la pct. b.2) din prezenta decizie].

În același timp, noțiunea de "utilizare" "se regăsește atunci când gradul de similitudine dintre semnele în conflict este deosebit de ridicat și apropiat de identitate, din punct de vedere vizual și/sau fonetic, astfel încât indicația geografică protejată este utilizată într-o formă care prezintă legături atât de strânse cu aceasta încât semnul în litigiu este în mod vădit indisociabil de indicația în speță", iar constatarea este valabilă și pentru cea de-a doua ipoteză normativă (hotărârea pronunțată la data de 9.09.2021 în cauza C-783/19 Comité Interprofessionnel du Vin de Champagne împotriva GB, pct. 37 și 38).

Din acest punct de vedere, evaluarea presupune raportarea la denumirile comparate în ansamblul lor, or, prin criticile formulate, se tinde la a se lua în considerare, în analiza comparativă, doar elementul verbal comun sau a se da o altă greutate acestuia în ansamblul componentelor, ceea ce echivalează cu o reapreciere a situației de fapt, inadmisibilă în recurs.

În al doilea rând, recurenta a criticat aprecierea instanței de apel referitoare la marca pârâtei din prezenta cauză, a cărei înregistrare a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru încălcarea drepturilor reclamantei A. S.R.L. asupra indicației geografice, drepturi pe care se fundamentează și acțiunea de față.

Într-adevăr, astfel cum rezultă din considerentele deciziei recurate, s-a apreciat că, din moment ce similitudinile între mărcile reclamantei și IGP "Topoloveni – Magiun de prune" și marca pârâtei "Bunătăți de Topoloveni - fondat în 1901" au fost considerate în limite legale de către instanțele naționale care au admis acțiunea în anulare întemeiată pe art. 47 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 84/1998 – prin decizia civilă nr. 442A/08.06.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014 a Curții de Apel București -, pentru încălcarea IGP numai în privința produselor din prune din clasa 29 și au respins-o în rest, motivele respinse nu pot constitui nici temeiul unei acțiuni în concurență neloială.

Înalta Curte constată că, prin motivele de recurs, se susține în mod just că folosirea unei mărci înregistrate, distinct de înregistrarea acestei mărci, poate fi încadrată în sfera actelor de utilizare interzise prin art. 13 alin. (1) lit. a) din Regulamentul nr. 1151/2012 (în acest sens, hotărârea CJUE pronunțată în cauzele C-4/10 și C-27/10 Bureau National Interprofessionnel du Cognac, pct. 55).

Cu toate acestea, critica nu poate fi admisă, întrucât finalitatea sa este aceea de a se constata și a se da eficiență faptului că, "independent de modalitatea în care a fost înregistrată marca pârâtei, aceasta nu a fost folosită de către pârâtă în forma înregistrată, ci în forme modificate -în fapt semnul/semnele efectiv utilizat/-e de către pârâtă în activitatea sa comercială reprezintă semne diferite de cel înregistrat ca marcă" (pag. 27 din memoriul de recurs).

Or, această utilizare se subsumează celei analizate de către instanța de apel în contextul art. 13 alin. (1) lit. a) din Regulamentul nr. 1151/2012, astfel cum s-a dezvoltat la pct. b.1) și b.2) din prezenta decizie, reevaluarea situației de fapt stabilite și a probelor administrate nefiind admisibilă în calea de atac a recursului.

Prin urmare, vor fi înlăturate susținerile recurentei pe aspectul în discuție.

c) Criticile referitoare la încălcarea și aplicarea greșită a principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapte de contrafacere și concurență neloială, precum și la încălcarea art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005, nu se impun a fi analizate, față de modul de soluționare a criticilor vizând fapta ilicită, prin considerentele expuse anterior.

Astfel, condițiile de antrenare a răspunderii civile delictuale, chiar avându-se în vedere aspectele specifice în cazul unei acțiuni privind încălcarea unui drept de proprietate intelectuală și unei acțiuni în concurență neloială (recurenta a invocat prezumția existenței prejudiciului), trebuie întrunite în mod cumulativ.

Or, neîntrunirea condiției faptei ilicite face inutilă cercetarea legalității deciziei în raport de criticile recurentei pe aspectul întinderii prejudiciului.

Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat, în aplicarea dispozițiilor art. 496 C. proc. civ.

Contrar susținerilor recurentei – pârâte, decizia de apel atacată cuprinde considerentele de fapt și de drept pentru care a respins apelul acestei părți, hotărârea astfel motivată întrunind pe deplin exigențele prescrise de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale.

Astfel, instanța a răspuns amplu fiecărui motiv de apel, expunând argumentele pentru care acestea au fost respinse și cu referire la probele administrate (înscrisuri, raport de expertiză, hotărâri judecătorești definitive), fără ca aprecierile de fapt să poată face obiectul unei reevaluări în calea de atac a recursului, dat fiind că atribuțiile acestei instanțe de control judiciar sunt limitate la cercetarea legalității deciziei, în raport de motivele de casare enumerate în mod expres și exhaustiv în art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Contrar celor susținute de către recurentă, prin decizia recurată nu s-a adus atingere autorității de lucru judecat de care beneficiază decizia nr. 442A/8.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IV -a civilă, rămasă definitivă prin respingerea recursului A. S.R.L. ca nefondat, atunci când s-a apreciat că sunt lipsite de relevanță susținerile pârâtei privind anterioritatea cererii de înregistrare a mărcii pârâtei față de data depozitului mărcilor reclamantei.

În litigiul dintre aceleași părți, soluționat prin decizia nr. 442A/08.06.2016 a Curții de Apel București, acțiunea în anulare a mărcii pârâtei a fost admisă în considerarea încălcării IGP, și nu a drepturilor conferite reclamantei de mărcile înregistrate.

Or, în condițiile în care IGP "Magiun de prune Topoloveni" a fost înregistrată la o dată anterioară depunerii cererii de înregistrare a mărcii pârâtei – motiv pentru care s-a și reținut, în litigiul anterior, incidența art. 47 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 84/1998 -, în mod corect s-a constatat prin decizia recurată lipsa de relevanță în prezenta cauză a datelor conflictului între mărci.

Prin urmare, această critică este nefondată și, observând că celelalte susțineri întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează aspecte de netemeinicie, respectiv întrunirea ori neîntrunirea în persoana pârâtei a în condițiilor răspunderii civile delictuale, care nu pot fi cenzurate în recurs, Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat, în aplicarea art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A. S.R.L. și de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 478 A din 24 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 octombrie 2022.