ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 347/2023

HOTĂRÂRE

16.02.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 347/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 16 februarie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judectoria Ineu sub nr. x/2022, creditoarea A. S.R.L., a solicitat în contradictoriu cu debitorul B. S.A emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitorului, cu obligarea acestuia în termen de 10 zile de la comunicare, la plata sumei de 122.274,00 RON, cu titlu de pretenții (garanție de retur avans), cu dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, începând cu data de 12.05.2022 până la plata în întregime a creanței principale.

În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1014, art. 1018, art. 453 alin. (1), art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., art. 2.321, art. 1.552, art. 1.554 alin. (1) C. civ.

Debitoarea B. S.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 392/05 iulie 2022 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. x/2022 a fost admisă excepția de necompetență teritorială a instanței, invocată de debitoarea B. S.A., prin întâmpinare și declinată competența de soluționare a cererii formulate de către creditoarea A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2, București, dispunându-se înaintarea dosarului nr. x/2022, acestei instanțe.

În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că, raportat la obiectul cauzei, nu sunt incidente normele care reglementează competența teritorială exclusivă, deoarece părțile au stabilit ca litigiile privind contractul de garantare să fie soluționate de instanța de judecată competentă, astfel că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București.

La termenul de judecată din data de 26.10.2022, instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată din oficiu.

Analizând înscrisurile anexate la dosarul cauzei, instanța a reținut ca obiectul acțiunii îl reprezintă "ordonanță de plată" privind dreptul de creanță afirmat de creditor rezultat ca urmare a rezoluțiunii Contractului de garantare pentru returnarea avansului nr. x din 22.04.2021 încheiat între părțile cauzei.

Astfel, potrivit clauzelor contractuale asumate de părți locul prevăzut în contract pentru executarea fie chiar în parte a obligației este locul de la sediul reclamantului creditor în calitate de "ordonator", cum ar fi: "emiterea in favoarea garantului a contragarantiei pentru întreaga valoare a sumei garantate" (pct. 6 din Contractul de garantare...); "îndeplinirea obligațiilor garantate, prevăzută la pct. 9 din Contract; "plata despăgubirilor în termen de 5 zile lucrătoare..." în condițiile pct. 10 paragraf 3, pct. 12 din Contract; "garantarea asumării răspunderii pe baza Declarației Garant PJ emisa sub semnătura administratorului..."(pct. 13 din Contract). Totodată, s-a arătat că inclusiv "obligația de plata a primei de asigurare achitată anticipat", a fost executată potrivit contractului, la locul unde reclamantul creditor își are sediul, respectiv în circumscripția teritorială a instanței sesizate inițial, respectiv al Judecătoriei Ineu, Județul Arad.

În cauză, părțile nu au înțeles să deroge de la normele care guvernează competența materială și teritorială a instanțelor, instanța urmând să facă aplicarea acestora.

Totodată, în speță se invocă neîndeplinirea unei obligații a debitorului, respectiv obligația de plată a unei sume de bani (a primei de garantare), cu privire la care C. civ. conține prevederi exprese referitoare la locul plății.

Art. 1.494 C. civ. prevede că, în lipsa unei stipulații contrare ori dacă locul plății nu se poate stabili potrivit naturii prestației sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părți ori al uzanțelor: a) obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plății."

Or, în speță, sediul creditorului se afla în loc. Seleuș, județul Arad, la data semnării convenției, astfel cum reiese din ansamblul înscrisurilor existente la dosarul cauzei.

Prin urmare, chiar dacă s-ar susține că părțile nu au prevăzut în contract un loc de executare a obligațiilor, din dispozițiile legale citate mai sus că obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul/sediul creditorului de la data plății.

Așadar, destinatarul obligației de plată a primei de garantare are sediul în în loc. Seleuș, județul Arad, iar locul executării acestei obligații este la sediul creditorului, în speță nefiind încheiată o convenție de alegere de competență.

În consecință, în conformitate cu prevederile art. 1494 alin. (1) din C. civ., locul executării obligației se poate stabili atât potrivit naturii prestației, cât și în temeiul prevederilor legale menționate, iar părțile nu și-au manifestat voința în sensul alegerii instanței pentru soluționarea litigiilor izvorâte din acest contract, fiind aplicabile dispozițiile art. 113 pct. 3 coroborate cu cele ale art. 116 C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti nefiind competentă să soluționeze prezenta cauză.

Având în vedere că în cauză este incident un caz de competență teritorială alternativă, iar reclamantul și-a exercitat dreptul de opțiune între mai multe instanțe deopotrivă competente, fiind învestită Judecătoria Ineu, instanța a admis excepția invocată din oficiu și în temeiul art. 248 alin. (1), art. 130 alin. (2) si 132 alin. (3) C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ineu.

În conformitate cu prevederile art. 135 C. proc. civ., s-a dispus înaintarea dosarului cauzei Înaltei Curti de Casație si Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cererea de chemare în judecată are ca obiect ordonanță de plată, instituție ce este reglementată printr-o procedură specială prevăzută de art. 1014-1025 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 1016 C. proc. civ. creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Deși părțile au prevăzut prin art. 19 din cadrul Clauzei de garantare privind returnarea avansului semnată de părți, că orice litigiu în legătură cu prevederile acestei clauze se soluționează de instanțele de judecată competente din România în cazul imposibilității de rezolvare pe cale amiabilă a litigiilor, aceste dispoziții nu au instituit norme de competență teritorială exclusivă, clauza având un caracter general, nederogatoriu de la dispozițiile art. 1016 C. proc. civ.

În aceste condiții devine aplicabil art. 107 C. proc. civ., care reprezintă regula generală în materie de competență teritorială conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție își are sediul pârâtul, în cauză debitoarea.

Se observă că nu se poate face aplicarea în speță a clauzelor contractuale pentru stabilirea instanței competente cererea nefiind fundamentată pe obligațiile cuprinse în actul dintre părți.

Prin urmare, competența teritorială a judecării cauzei îi aparține instanței de judecată de la sediul debitoarei, respectiv Judecătoriei Sectorului 2 București.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București – secția Civilă.