ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 86/2023

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin sentința civilă nr. 211 din 23 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Arad, s-a luat act de renunțarea reclamantului A. la judecarea acțiunii civile exercitate în contradictoriu cu pârâții Președintele României prin Administrația Prezidențială, Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară și Ministerul de Justiție.

A fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii civile, invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor și a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor.

Prin decizia nr. 86 din 7 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 211 din 23 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Arad.

Împotriva deciziei nr. 86 din 7 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că instanțele de fond au ignorat particularitatea speței și au făcut abstracție de art. 5 alin. (3) C. proc. civ., considerent pentru care a înțeles să invoce motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

După ce a expus situația din procesul penal, recurentul-reclamant a arătat că a fost împiedicat definitiv la formularea unei cereri în civil în asigurare de probe – expertiză criminalistică grafoscopică – pe motiv că nu îndeplinește condiția urgenței pentru astfel de probă, iar în cauza penală au fost respinse cererile succesive de revizuire, fără a se ajunge în etapa de admitere în principiu, în care urma să se cerceteze de către instanța de revizuire dacă a existat sau nu o cercetare judecătorească asupra celor trei înscrisuri din procesul penal.

Împiedicarea accesului său în a uza de temeiurile de drept ale revizuirii reprezintă o încălcare a art. 6 CEDO, astfel încât solicită unirea excepției inadmisibilității cu fondul și administrarea probei cu expertiză criminalistică grafoscopică – temei al revizuirii prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 27 iunie 2022, fiind aleatoriu repartizat spre soluționare completului nr. 5.

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (20 iulie 2021), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 19 ianuarie 2023, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul în raport de excepția nulității, invocată prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

În speță, cererea de recurs formulată de reclamantul A. nu conține precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, recurentul arătând că înțelege să declare recurs împotriva deciziei nr. 86 din 7 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, solicitând casarea și schimbarea în tot a hotărârii recurate, unirea excepției de inadmisibilitate cu fondul și trimiterea cauzei la prima instanță în vederea administrării probei cu expertiză criminalistică grafoscopică.

Criticile formulate de recurentul-reclamant referitoare la probatoriul administrat în cauză (suplimentarea probatoriului) nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei. Cu atât mai mult, probele la care partea face trimitere vizează procesul penal și procedura desfășurată în fața instanței penale.

Înalta Curte constată că susținerile recurentul-reclamant din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță.

Nemulțumirile generale ale părții ce vizează procesul penal și susținerile legate de modalitatea de administrare a probatoriului nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului exercitat în fața instanței civile, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, fiind supuse analizei în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată și indicarea formală a unor texte de lege, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea deciziei civile nr. 86 din 7 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

În aceste condiții, reținând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 86 din 7 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2023.