ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 555/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc la data de 29.10.2020, reclamantul Statul Român prin DGRFP Brașov-Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A., B., S.C. C. S.R.L., prin lichidator judiciar D., obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 2.814.895 RON reprezentând TVA și impozit pe profit cu accesoriile aferente stabilite în urma finalizării inspecției financiar contabile efectuate ca urmare a solicitării organului de urmărire penală pentru soluționarea dosarului penal nr. x/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna. S-a mai solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor aparținând pârâților A. și pârâtului S.C. C. S.R.L. și menținerea și/sau instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor aparținând pârâtei B.. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998 și 999 C. civ., respectiv art. 1357 și urm. din noul C. civ. Prin sentința nr. 658/03.11.2020, Judecătoria Târgu Secuiesc a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Covasna.

Sentința pronunțată de Tribunalul Covasna Prin sentința nr. 1280/16.12.2021, Tribunalul Covasna, secția civilă a admis în parte acțiunea; a obligat pârâții A. și S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar D. la plata către reclamant, în solidar, a sumei totale de 680.745 RON, din care suma de 560.069 RON reprezintă TVA cu majorările aferente iar suma de 120.676 RON reprezintă impozit pe profit cu majorările aferente; a respins, ca nefondate, capetele de cerere având ca obiect pârâtei B. la plata în solidar cu pârâții A. și S.C. C. S.R.L. la plata sumei reprezentând TVA, impozit pe profit cu majorările aferente acestora și cererea de instituire respectiv de menținere a măsurilor asiguratorii dispuse prin ordonanțe ale procurorului în dosarul penal nr. x/2015; a luat act că pârâta B. va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov Prin decizia nr. 770/Ap/04.05.2022, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins apelul reclamantului împotriva sentinței; a obligat apelantul la plata, către intimata B., a sumei de 3.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. reclamantul Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna. După ce a expus pe larg aspecte din dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, respectiv din dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Covasna privind activitatea infracțională creatoare de prejudicii a pârâților din prezenta cauză, recurentul-reclamant a învederat următoarele critici de nelegalitate: I. Instanța de fond, cu ocazia soluționării cauzei, respectiv la stabilirea valorii prejudiciului cauzat bugetului de stat, a preluat constatările expertului contabil reținute în raportul de expertiză cât și constatările expertului contabil reținute suplimentar prin completarea la raportul de expertiză și a reținut că valoarea prejudiciului este în cuantum total de 680.745 RON, compus din 560.069 RON reprezentând TVA din care datorie de bază în valoare de 318.085 RON și majorări aferente în sumă de 241.984 RON. Acest prejudiciu se defalcă astfel: prejudiciu cauzat prin evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în valoare totală de 235.239 RON (din care datorie de bază în valoare de 140.626 RON și majorare în valoare de 94.613 RON); prejudiciu cauzat prin omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în valoare totală de 324,830 RON (din care datorie de bază în valoare de 177.459 RON și majorare în valoare de 147.371 RON); 120.676 RON reprezentând impozit pe profit, din care datorie de bază în valoare de 67.785 RON și majorare în valoare de 52.891 RON. Prejudiciul a fost cauzat prin omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. În apel, recurentul a arătat că expertul desemnat în cauza penală nu a avut în vedere toate documentele pe care organul fiscal le-a analizat cu ocazia stabilirii prejudiciului cauzat bugetului de stat. Instanța de apel analizând această critică formulată față de soluția pronunțată de instanța de fond, la rândul său a îmbrățișat afirmațiile și concluziile expertului tehnic judiciar și a reținut că expertul tehnic judiciar desemnat în cauza penală a învederat în mod expres în cadrul răspunsului la obiecțiunile formulate de DGRFP Covasna-AJFP Covasna, că "la formularea răspunsurilor și concluziilor, au fost luate în considerare toate documentele aflate în dosarele de urmărire penală, inclusiv extrasele de cont puse la dispoziție de IPJ Covasna - Serviciul de Investigare a fraudelor, documentele obținute în urma controalelor încrucișate efectuate de organele de inspecție fiscală, și toate documentele obținute de organele de politie pe toată durata cercetării penale", că s-au avut în vedere, toate documentele aflate la dosarele cauzei, nu numai informațiile obținute din Declarațiile 394. Instanța de apel a concluzionat că din moment ce expertul a răspuns că a avut în vedere întreaga documentație la care apelantul face referire în cererea de apel, în mod corect, instanța de fond a dat eficientă concluziilor acestui participant la procesul civil, dată fiind calitatea sa de expert tehnic judiciar, în raport cu care se prezumă, pe de o parte, atât imparțialitatea sa în formularea concluziilor lucrării în vederea căruia a fost desemnat, cât și acuratețea stabilirii lor, conform pregătirii sale profesionale tehnico-știintifice. Astfel instanța de apel a considerat că "se impune valorificarea raportului de expertiză, astfel cum a fost lămurit și completat, dat fiind caracterul acestei probe dispuse în procesul penal, cu posibilitatea valorificării sale și în cadrul procesului de față și mai ales, luând în considerare întocmirea sa de către un expert tehnic judiciar imparțial, iar nu valorificarea unei lucrări întocmite de către experți dintr-o instituție care s-a constituit parte civilă în procesul penal și are calitatea de reprezentant al apelantului din cauza de față". Așa cum s-a arătat și în apel, organul fiscal, cu ocazia stabilirii valorii prejudiciului cauzat bugetului de stat în urma omisiunii, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, a avut în vedere nu numai documentele contabile ale S.C. C. S.R.L. și documentele bancare trimise de către E., F., G. și H., respectiv documentele predate spre analiză și verificare de organul de urmărire penală, ci a efectuat controale încrucișate la societățile comerciale cu care S.C. C. S.R.L. a avut relații comerciale în acea perioadă, iar constatările au fost reținute în Procesele-verbale încheiate de organul fiscal în urma controalelor încrucișate efectuate, care au fost înaintate organului de urmărire penală, și se regăsesc în volumul VII al dosarului de urmărire penală nr. 313/P/2008 devenit dosar nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna care conține procesele-verbale încheiate de organul fiscal în urma controalelor încrucișate efectuate la: S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L. , S.C. M. S.R.L., S.C. C. S.R.L., privind facturile emise către S.C. C. S.R.L. în perioada 2007-2008. Instanța de apel respinge criticile formulate și acordă eficiență, cu ocazia stabilirii valorii prejudiciului, concluziilor expertului prezentate în raportul de expertiză și în suplimentul la raportul de expertiză, fără să țină cont de faptul că însăși expertul a arătat că în lipsa documentelor contabile primare și a evidenței contabile a societății S.C. C. S.R.L. nu a putut verifica dacă operațiunile comerciale din perioada 01.01.2007-31.12.2008 efectuate între S.C. C. S.R.L. și aceste societăți au fost înregistrate sau nu în evidența contabilă a societății, și nici de faptul că acesta a arătat că valoarea prejudiciului cauzat prin omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate a fost stabilit în urma reconstituirii operațiunilor comerciale derulate de către S.C. C. S.R.L. cu firmele vizate în perioada 2007-2008, însă cu ocazia reconstituirii nu a ținut cont de toate documentele pe care organul fiscal a avut în vedere și care au fost doveditoare la momentul stabilirii valorii prejudiciului. Mai mult, prin afirmația că se impune valorificarea raportului de expertiză doar pentru faptul că acesta a fost întocmit de către un expert tehnic judiciar "imparțial", față de un raport de inspecție fiscală întocmite de către inspectori fiscali la solicitarea organului de urmărire penală doar pentru faptul că fac parte dintr-o instituție care s-a constituit parte civilă în procesul penal și are calitatea de reprezentant al apelantului din cauza de față, instanța exprimă o poziție partinică, apreciind că concluziile expertului tehnic judiciar sunt absolute, deși așa cum a arătat recurentul, contabilitatea analizată era lacunară și incompletă, iar constatările inspectorilor fiscali au avut la bază și rezultatul controalelor încrucișate la societățile comerciale cu care S.C. C. S.R.L. a avut relații comerciale în acea perioadă, și față de care expertul tehnic judiciar nu a venit cu contra-argumente. Totodată atât instanța de fond cât și instanța de apel, cu ocazia stabilirii prejudiciului, au valorificat raportul de expertiză, raport în care expertul a arătat că în ceea ce privește retragerile de numerar de către cei doi intimați, acesta a apreciat că nu a fost prejudiciat bugetul consolidat al statului, reținând în acest sens argumentele expertului după cum urmează: "Deoarece A. și B. pe data de 03.08.2007 s-au retras ca și asociați din firma C. S.R.L. și toate retragerile de numerar s-au efectuat după această dată, nu se poate pune problema ridicării de dividende, deoarece în conformitate cu prevederile art. 7, alin. (1) pct. 12 din Codul fiscal dividendul se definește ca "o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de participare la acea persoană juridică. Prin retragerile de numerar de către A. și B. nu a fost prejudiciat bugetul consolidat al statului." Instanța de apel a respins motivele de apel prin care recurentul a criticat sentința pronunțată de instanța de fond în ceea ce privește stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului de stat, iar decizia pronunțată de instanța de apel nu cuprinde motivele pe care și-a întemeiat concluzia că prin retragerile de numerar de către cei doi intimați, nu a fost prejudiciat bugetul consolidat al statului. Recurentul arată că, așa cum a arătat și în apelul formulat, modul în care expertul a analizat și tratat situația sumelor de bani retrase în numerar de către A. și B. este eronat. Expertul s-a limitat doar la analizarea faptului dacă aferent sumelor retrase din conturile bancare se calculează sau nu divident, însă în cauza dată aceste sume nu pot fi tratate ca și dividende. Din dosarul de urmărire penală rezultă în mod clar și indubitabil faptul că aceste sume sunt aferente tranzacțiilor efectuate de S.C. C. S.R.L. cu terțele societăți așa cum rezultă din controalele încrucișate efectuate precum și controalele efectuate de organele de cercetare penală și care nu au fost evidențiate/înregistrate în contabilitatea societății prin urmare aceste venituri nu au fost nici declarate, nefiind stabilit și declarat nici impozitele și taxele datorate în urma acestor tranzacții. Prin urmare organul fiscal nu a tratat aceste sume retrase din conturile bancare ca și dividende, aceste sume reprezintă venituri neînregistrate în contabilitatea societății și pe cale de consecință sunt purtătoare de impozit pe profit și TVA. Instanța de fond, reținând afirmațiile expertului în sensul că "prin retragerile de numerar de către A. și B. nu a fost prejudiciat bugetul consolidat al statului" a concluzionat: "cum prin acțiunea introductivă s-a solicitat obligarea pârâților în solidar la plata sumei totale de 2.814.895 RON reprezentând TVA și impozit pe profit cu accesoriile aferente, rezultă că fapta pârâților A. și B. de a retrage sume de bani din contul societății nu are nici o legătură de cauzalitate cu prejudiciul reprezentând TVA și impozit pe profit". Or, în apelul formulat, recurentul a arătat că această soluție este eronată, pentru argumentele prezentate mai sus, însă instanța de apel nu a ținut cont de aceste critici, reținând că raportat la acest prejudiciu nu a fost administrat nici o probă. Așa cum s-a arătat, la stabilirea prejudiciului organul de inspecție fiscală a avut în vedere documentele bancare trimise de către E., F., G. și H. la dosarul penal. Chiar și expertul tehnic judiciar a arătat în lucrarea sa faptul că din conturile societății a fost ridicat de către intimați suma totală de 2.277.206 RON, sumă care nu a fost înregistrată în contabilitatea societății. Aceste sume sunt aferente tranzacțiilor efectuate de S.C. C. S.R.L. cu terțele societăți așa cum rezultă din controalele încrucișate efectuate precum și controalele efectuate de organele de cercetare penală și care nu au fost evidențiate/înregistrate în contabilitatea societății, prin urmare aceste venituri nu au fost nici declarate, nefiind stabilit și declarat nici impozitele și taxele datorate în urma acestor tranzacții, însă aceste sume au fost avute în vedere la stabilirea prejudiciului ca urmare a săvârșirii faptei de neînregistrare în evidențele contabile ale S.C. C. S.R.L. a tuturor operațiunile comerciale derulate de acesta cu alte societăți comerciale, neînregistrarea în contabilitate și nedeclararea tuturor veniturile obținute. Prin urmare, în procesul penal au fost administrate probele din care rezultă că din conturile societății a fost ridicat de către intimați suma totală de 2.277.206 RON, sumă care nu a fost înregistrată în contabilitatea societății, iar această sumă a fost reținut de către organul fiscal ca și sume reprezintă venituri neînregistrate în contabilitatea societății și pe cale de consecință sunt purtătoare de impozit pe profit și TVA, nefiind tratate ca și dividende cum a fost încadrată de către specialiștii antifrauda și de către expertul tehnic judiciar, prin urmare prezintă interes. Față de cele prezentate, recurentul învederează că, preluând și reținând doar concluziile expertului contabil din raportul de expertiză cât și din completarea la raportul de expertiză, în mod eronat instanța de apel a reținut că prejudiciul total cauzat bugetului de stat este în cuantum de 680.745 RON. Prin urmare, valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat stabilit de organul de inspecție fiscală este cea reală, având la bază rezultatul verificării operațiunilor derulate de S.C. C. S.R.L. în perioada 2007-2008, astfel cum s-a reținut în Raportul de inspecție fiscal nr. x/16.04.2009, care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. x/16.04.2009. Valoare prejudiciului cauzat bugetului de stat este cea stabilită de organul fiscal, în urma constatărilor efectuate de organele de inspecție fiscală, consemnate în Procesul-verbal nr. x/16.04.2009 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/16.04.2009, în baza căruia a fost emis Decizia de impunere nr. x/16.04.2009 în sumă totală de 2.814.895 RON constând în debit TVA stabilit suplimentar și rămas neachitat în valoare de 1.109.589 aferent căruia s-a stabilit dobândă în valoare de 1.139.325 RON și penalități în valaore de 166.438 RON, debit impozit pe profit stabilit suplimentar în valoare de 185.434 RON aferent căruia s-a stabilit dobândă în valoare de 196.294 RON și penalități în valoare de 27.815 accesoriile fiind calculate/actualizate până la data de 24.11.2011. II. Instanța de apel, cu ocazia analizării criticilor de apel, nu a avut în vedere faptul că acestea vizează greșita respingere a acțiunii formulate în contradictoriu cu intimata pârâtă B. raportat la două perioade, respectiv anterior datei de 03.08.2007 și ulterior acestei date. Astfel, s-a reținut că în ceea ce privește perioada ulterioară datei de 03.08.2007, considerentul esențial care a stat la baza pronunțării soluției de către prima instanță a constat în aceea că intimatei i-a încetat calitatea de angajat al societății C. S.R.L. în funcția de contabil la data de 01.06.2007, iar la data de 03.08.2007, i-a încetat și calitatea de asociat în cadrul aceleiași societăți, astfel încât ulterior acestei date, nu îi mai incumbă nicio obligație pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile, nefiind dovedită, în acest context, o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii. Intimata pârâta a fost angajata S.C. C. S.R.L. în funcția de contabil în perioada 01.02.2007-01.06.2007. Totodată a avut calitate de asociat al S.C. C. S.R.L. până la cesionarea părților sociale către N. respectiv până la data de 03 august 2007. În dosarul penal nr. x/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, devenit dosar penal nr. x/2015, s-a reținut că în perioada 12.01.2007-25.04.2008 inculpatul A., în calitate de administrator de drept (prin împuternicire) și de fapt al inculpatei S.C. C. S.R.L. acționând în numele și pentru acesta din urmă, a omis înregistrarea în evidențele contabile ale societății a tuturor operațiunilor fiscale către stat și cauzând prejudiciu bugetului consolidat al statului. La săvârșirea faptei, inculpatul a beneficiat de sprijinul inculpatei B. care, în perioada menționată, a procedat la depunerea și retragerea din contul societății a unor sume de bani provenite din operațiunile comerciale efectuate și neevidențiate în actele contabile ale societății. Totodată s-a reținut că în perioada ianuarie 2008- aprilie 2008, inculpatul A., în calitate de administrator de drept (prin împuternicire) și de fapt al inculpatei S.C. C. S.R.L., acționând în numele și pentru acesta din urmă, a înregistrat în evidențele contabile ale societății și a declarat organelor fiscale cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni comerciale reale, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către stat, cauzând prejudiciu bugetului consolidat al statului. La săvârșirea faptei, inculpatul a beneficiat de sprijinul inculpatei B. care, în perioada menționată, a procedat la depunerea și retragerea din contul societății a unor sume de bani provenite din înregistrarea în actele contabile al societății a unor cheltuieli nereale. Prin urmare deși intimatei i-a încetat calitatea de angajat al societății C. S.R.L. în funcția de contabil la data de 01.06.2007, iar la data de 03.08.2007 i-a încetat și calitatea de asociat în cadrul aceleiași societăți, aceasta atât în perioada în care avea calitatea de asociat și contabil al S.C. C. S.R.L. cât și ulterior, a sprijinit pe A. la depunerea și retragerea din contul societății a unor sume de bani provenite din operațiunile comerciale efectuate și neevidențiate în actele contabile ale societății și a unor sume de bani provenite din înregistrarea în actele contabile al societății a unor cheltuieli nereale. Din materialul probator administrat în dosarul de urmărire penală nr. 313/P/2008 devenit dosar nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, rezultă că pârâta a săvârșit cu vinovăție faptele pentru care a fost urmărită și care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 5 C. pen. și complicitate la evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit a C. pen. și art. 5 C. pen., și complicitate la folosire cu rea-credință a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acestuia, sau în folosul propriu, prevăzut și pedepsit de art. 26 C. pen. raportat la art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (forma în vigoare la data de 31.10.2007 - data săvârșirii faptei), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și art. 5 C. pen., iar în urma faptelor săvârșite s-a creat prejudiciu bugetului de stat. Motivul pentru care prin Ordonanța din 24.09.2020 pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna în dosarul penal nr. x/2015 s-a dispus clasarea cauzei nu era faptul că organul de urmărire penală a concluzionat că fapta nu există, că nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege sau că nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea sau ar exista cauze de neimputabilitate, ci s-a constatat că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, cauză de împiedicare a executării acțiunii penale prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. Prin urmare, faptele săvârșite de pârâți pentru care a fost pusă în mișcare urmărirea penală în dosarul penal nr. x/2008 devenit dosar penal x/2015 și prin care a fost prejudiciat bugetul de stat au fost săvârșite cu vinovăție, din probatoriul administrat rezultă în mod indubitabil faptul că s-a urmărit nedeclararea și neachitarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat, aspect reținut și în Ordonanța de clasare din 24.09.2020. Prin urmare, fapta cauzatoare a prejudiciului săvârșită de pârâta B. este sprijinul acordat de acesta pârâtului A. respectiv faptul că în perioada 12.01.2007-25.04.2008 a procedat la depunerea și retragerea din contul societății a unor sume de bani provenite din operațiunile comerciale efectuate și neevidențiate în actele contabile ale societății, totodată în perioada ianuarie 2008 - aprilie 2008, a procedat la depunerea și retragerea din contul societății a unor sume de bani provenite din înregistrarea în actele contabile al societății a unor cheltuieli nereale. Intimata pârâtă B. a sprijinit pe A. în săvârșirea faptelor cauzatoare de prejudiciu, sprijin pe care acesta le-a acordat nu numai în perioada în care era asociat și angajat al societății C. S.R.L. în calitate de contabil cât și în perioada ulterioară cedării părților sociale. Astfel cum rezultă și din anexa 13 al raportului de expertiză B. în perioada 06.08.2007-29.10.2007 a depus în conturile societății C. S.R.L. suma totală de 5.700 RON, tot B. a ridicat în numerar din conturile bancare ale C. S.R.L. suma totală de 234.500 de RON, deci a ridicat din partea C. S.R.L. suma totală de 228.800 de RON. Totodată volumul IX al dosarului penal conține datele și extrasele de cont ale S.C. C. S.R.L. și ordinele de plată primite de organul de urmărire penală de la mai multe bănci, documente care poartă semnătura sau indică pe B. și A.. Totodată se poate constata că toate retragerile de numerar s-au efectuat după ce A. și B., pe data de 03.08.2007, s-au retras ca și asociați din firma C. S.R.L.. Instanța de fond a constatat că pârâta, până la data de 03.08.2007, avea doar obligația de a întocmi documentele contabile justificative care stau la baza înregistrărilor în jurnale, să înregistreze zilnic, corect, la timp și în conformitate cu legislația în vigoare, toate datele de contabilitate primară, pe baza documentelor justificative: facturi, încasări și plăti, să întocmească zilnic registrul de casă, deconturi de cheltuieli, bonuri de consum, să tină la zi evidențele pe clienți și furnizori, să urmărească încasările și plățile, să arhiveze documentele cantabile pe care le întocmește, atribuții care au încetat cu data de 01.06.2007. Totodată instanța de fond a reținut că aceste atribuții ale pârâtei B. au încetat la data de 01.06.2007, iar documentele contabile nu s-au depus la dosar de pârâtul care a administrat societatea, iar la organele fiscale nu au depus bilanțurile contabile și nici balanțele de verificare pe anii 2007-2008, acte pe care oricum nu pârâta avea obligația să le întocmească, rezultă că nu s-a probat în speță săvârșirea de către aceasta a unei fapte constând în omisiunea de a evidenția în actele contabile a operațiunilor efectuate sau a veniturilor realizate, evidențierea în actele contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale sau a altor operațiuni fictive. În ceea ce privește fapta de nedeclarare a operațiunilor comerciale ale unei societăți comerciale, instanța de fond a reținut că aceasta se săvârșește de reprezentantul legal al societății, de persoana care are obligația gestionării unității respective, adică în speță doar de pârâtul A.. Rezultă deci că pârâta B. nu a săvârșit această faptă, deoarece a deținut doar calitatea de asociat la C. S.R.L. până la data de 03.08.2007 și a întocmit evidența contabilă primară între 01.02.2007-01.06.2007 când a fost angajată ca și contabil. Astfel, din moment ce pârâta în perioada ianuarie - aprilie 2008, nu mai avea nici un fel de atribuție în cadrul societății C. S.R.L., nici ca asociat, nici pentru a întocmi evidența contabilă primară, nu avea deci nici un fel de răspundere pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile, a reținut că în speță nu s-a dovedit că pârâta a săvârșit vreo faptă cauzatoare de prejudiciu bugetului de stat. Prin apelul formulat, recurentul a arătat că instanța de fond în mod eronat a evitat să constate - tratând cu superficialitate - faptul că în dosarul penal pârâta a fost cercetată în calitate de complice, deoarece aceasta în perioada ianuarie 2007- aprilie 2008 a sprijinit pe A. în comiterea faptelor de neînregistrare în evidențele contabile ale societății a tuturor operațiunilor fiscale, respectiv în înregistrarea în evidențele contabile ale societății și declararea organelor fiscale a cheltuielilor care nu au avut la bază operațiuni comerciale reale, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către stat, cauzând prejudiciu bugetului consolidat al statului, prin depunerea și retragerea din contul societății a unor sume de bani provenite din operațiunile comerciale efectuate și neevidențiate în actele contabile ale societății, respectiv prin depunerea și retragerea din contul societății a unor sume de bani provenite din înregistrarea în actele contabile al societății a unor cheltuieli nereale. Chiar dacă pârâta a fost angajată în calitate de contabil la S.C. C. S.R.L. în perioada 01.02.2007-01.06.2007 și a cedat părțile sociale în data de 03.08.2007, aceasta în perioada ianuarie 2007 - aprilie 2008 a sprijinit pe A., iar prin sprijinul acordat, pârâta a contribuit la săvârșirea faptelor ilicite cauzatoare de prejudiciu. Instanța de apel a reținut că "în sine, aceste calități, la care prima instanță a făcut referire, nu reprezentau o condiție sine qua non-indispensabilă pentru atragerea răspunderii civile delictuale a intimatei, dat fiind faptul că ceea ce interesează, sub aspectul analizat, este săvârșirea de către aceasta a unei/unor fapte ilicite, indiferent de calitatea sa în cadrul societății respective. Altfel spus, în cauză, interesează dacă, în fapt, intimata i-a acordat, sub orice formă, ajutor intimatului A. la săvârșirea de care acesta a faptelor ilicite reținute în sarcina sa. Nu este necesară, așadar, deținerea de către această parte litigantă a unei anumite calități în cadrul societății, pentru a fi atrasă răspunderea sa civilă delictuală, câtă vreme legea nu impune în acest sens ca și situație premisă, deținerea în persoana autorului faptei ilicite a unei calități speciale, calificate. Din acest punct de vedere, trebuie subliniat faptul că accepțiunea juridică a faptei ilicite este mult mai largă decât aceea a infracțiunii la care apelanta face referire în cazul intimatei, respectiv complicitate la evaziune fiscală în cele două forme, cea dintâi fiind mult mai largă decât cea din urmă, astfel încât pentru întrunirea elementelor sale constitutive, nu este necesară condiției existenței unui subject calificat, cum ar fi deținerea unei anumite calități în cadrul societății. Prin urmare, independent de deținerea sau nu de către intimată a vreunei calități în cadrul societății menționate, relevant este dacă în cauza de față, s-a dovedit fapta ilicită invocată de către apelantă, constând în ajutorul dat de către intimata B. intimatului la săvârșirea de către acesta a faptelor ilicite proprii". Instanța de apel a reținut că "din analiza raportului de expertiză întocmit în procesul penal și înscrisurile atașate acestuia, rezultă în mod cert faptul că intimata B. a ridicat sume importante de bani din contul societății în perioada 06.08.2007-29.10.2007- 234.500 RON, depunând sume neînsemnate - 5.700 RON, efectuând, așadar, operațiuni bancare pentru care avea specimen de semnătură, deși din punct de vedere legal, ulterior datei de 03.08.2007, aceasta nu mai avea nicio calitate în cadrul societății C. S.R.L., nici în baza unui raport de muncă și nici in baza calității de asociat, ceea ce naște prezumția săvârșirii de către aceasta a unei fapte ilicite, neexistand nicio justificare pertinentă potrivit căreia a continuat să desfășoare activitate în mod legal în contul societății C., deși nu mai avea nicio calitate în cadrul său. Se are in vedere, în acest sens, că simpla sa susținere din cuprinsul declarației date în fața organelor de cercetare penală, potrivit căreia a avut convingerea legalității operațiunilor în contextul în care intimatul A. i-a prezentat împuternicirea dată de societate pentru administrarea sa, precum și efectuarea operațiunilor prin intermediul unei bănci, nu este de natură a face credibil faptul susținut de intimată, în condițiile în care, din punct de vedere legal, aceasta nu mai avea nicio calitate în cadrul societății, astfel încât să fie îndreptățită la efectuarea de operațiuni bancare în contul societății și în sprijinul intimatului, cu atât mai mult fată de cuantumul substanțial al sumelor retrase într-o perioadă scurtă de timp, care ar fi trebuit să îi nască un dubiu rezonabil privind legalitatea activității sale." Cu toate acestea, instanța de apel concluzionează că în cauză nu s-a administrat nicio probă prin care să se stabilească întinderea prejudiciului prin fapta ilicită susținută, nedovedindu-se nici existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Este de observat că prin acțiunea introductivă recurentul a solicitat ca probă înscrisuri pe care le-a atașat acțiunii, deținute de organul fiscal și pe care a solicitat să fie atașate din dosarul penal. Totodată, în urma admiterii solicitării recurentului, prin încheierea de ședință din 04.11.2021, instanța de fond a admis extinderea probatoriului cu înscrisurile din dosarul de urmărire penală nr. 313/P/2008 devenit dosar nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, dispunând atașarea dosarului penal al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, dosar în care sunt înscrisuri prin care recurentul a ținut să dovedească fapta ilicită susținută față de intimata pârâtă B., existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Instanța de apel din nou preia concluziile expertului și are în vedere faptul că, din analiza raportului de expertiză contabilă efectuat în cadrul procesului penal, răspunsul la obiectivul nr. 3, reiese că expertul a menționat că nu poate formula o opinie în legătură cu prejudicierea societății prin retragerile de numerar efectuate de către cei doi intimați, fără a verifica evidentele contabile ale societății. Fără a cunoaște exact situația patrimonială, situația activelor și pasivelor societății la acest moment al retragerilor sumelor, expertul a reliefat că nu poate afirma cu certitudine existenta unei relații de cauzalitate dintre intrarea în insolventă a societății C. S.R.L. și retragerile de numerar din conturile acesteia. Or, această afirmație a expertului dovedește doar faptul că raportul de expertiză care a fost apreciat și valorificat atât de instanța de fond cât și de instanța de apel este incomplet. Totodată din moment ce în dosarul penal s-a constatat și s-a reținut că intimata pârâtă a contribuit prin sprijinul acordat intimatului A. la săvârșirea faptelor de evaziune fiscală, implicit acesta a contribuit și la producerea prejudiciului cauzat bugetului de stat. În ceea ce privește măsura asiguratorie instituită asupra bunurilor aparținând pârâtei B., prin Ordonanța de clasare din 24.09.2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna s-a dispus menținerea măsurilor asigurătorii constând în indisponibilizarea prin instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei B., dispuse prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna din data de 03.11.2017 -această măsură încetează de drept dacă pesoana vătămată nu întroduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției. În cauză, recurentul-reclamant a introdus prezenta acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției de clasare, prin urmare măsura asiguratorie dispusă se menține de drept în condițiile dispozițiilor C. proc. pen. III. Recurentul critică și soluția instanței de apel privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.500 RON reprezentând onorariu avocat. Apreciază că obligarea la plata sumei de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată este injustă și solicită, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., reducerea cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate reprezentând onorariu avocațial luând în considerare valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat. Consideră că, odată cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată solicitate reprezentând onorariu avocațial în apel, instanța trebuia să analizeze proporționalitatea acțiunii cu amplitudinea și complexitatea activității depuse de reprezentantul ales al intimatei pârâte. În cauză intimata pârâtă în apel nu a formulat întâmpinare, iar în apel a fost stabilit un singur termen de judecată când instanța a și rămas în pronunțare. Mai arată că valoarea prejudiciului pretins nu înseamnă automat că litigiul prezintă un grad ridicat de dificultate și nu trebuie să se reflecte asupra părții adverse care, în esență, a procedat conform legii, acționând intimata pârâtă în instanță.

Apărările formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare. La data de 04.04.2023, intimatul-pârât B. a depus note scrise prin care a solicitat respingerea recursului și judecata în lipsă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. Înalta Curte constată că în cauză, deși cu un conținut amplu, ce se desfășoară pe un număr semnificativ de pagini, memoriul de recurs nu respectă exigențele art. 488 C. proc. civ. și nu evidențiază aspecte de nelegalitate încadrabile în vreuna din ipotezele reglementate de textul legal. Astfel, în paginile 1-11 din memoriul de recurs este expus istoricul cercetărilor penale efectuate față de pârâții din prezenta cauză, ale căror consecințe au determinat reclamantul să investească instanța cu prezenta acțiune civilă, situație față de care este evident că o asemenea relatare de tip narativ nu poate fi subsumată vreunui motiv de nelegalitate care să poată fi analizat în recurs. Apoi, recurentul a structurat criticile pe care le-a încadrat formal în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în trei părți, după cum urmează: La punctul 1 din memoriul de recurs (paginile 11-17, astfel cum sunt numerotate de către recurent) sunt expuse în paginile 11-13 aspecte de fapt care au fost reținute de către instanța de apel cu ocazia cercetării judecătorești în calea de atac devolutivă privind întinderea și compunerea prejudiciului, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică în care au fost consemnate constatările inspectorilor antifraudă din cadrul dosarului penal, concluziile instanței de apel cu privire la raportul de expertiză contabilă, etc. Astfel, se arată că "Instanța de apel cu ocazia analizării criticilor de apel care vizează întinderea prejudiciului constatat de către prima instanță a reținut că suma de 2.814.895 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului solicitat prin cererea de chemare în judecată care face obiectul cauzei de față a fost stabilită de către organele de inspecție fiscală conform procesului-verbal nr. x/16.04.2009 și Raportului de inspecție fiscală nr. x/16.04.2009, în urma finalizării inspecției financiar-contabile, efectuate la solicitarea Poliției municipiului Târgu Secuiesc, fiind suma cu care reclamantul s-a constituit parte civilă în dosarul nr. x/2008". Apoi se arată că "S-a reținut că în cadrul dosarului de urmărire penală, prin ordonanța procurorului din data de 11.03.2015, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către specialiștii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, având ca obiectiv stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat" și sunt expuse cele constatate de către inspectorii antifraudă. Recurentul a expus concluziile instanței de apel cu privire la raportul de expertiză contabilă dispus în cauză ca urmare a neconcordanțelor dintre procesul-verbal nr. x/16.04.2009 întocmit de către inspectorii de specialitate din cadrul AFP pentru Contribuabili Mijlocii Județul Covasna și raportul de constatare întocmit de către inspectorii antifraudă. În continuare, în cadrul filelor x subsumate punctului 1 din memoriul de recurs, recurentul expune modalitatea în care instanța de apel a analizat critica sa privind faptul că expertul desemnat în cauza penală nu a avut în vedere toate documentele pe care organul fiscal le-a analizat cu ocazia stabilirii prejudiciului cauzat bugetului de stat. În acest sens, recurentul arată care au fost statuările instanței de apel și citează pasaje din hotărârea recurată, fără a indica, în concret, vreo nelegalitate săvârșită de către această instanță, limitându-se la a relata care au fost criticile formulate și care au fost concluziile instanței. Astfel, recurentul arată că prin apelul formulat a solicitat instanței să aibă în vedere că expertul desemnat în cauza penală nu ținut seama de toate documentele pe care organul fiscal le-a analizat și că instanța de apel, cercetând această critică, a reținut că expertul a avut în vedere "...toate documentele aflate în dosarele de urmărire penală, inclusiv extrasele de cont puse la dispoziție de IJP Covasna-Serviciul de Investigare a Fraudelor, documentele obținute în urma controalelor încrucișate efectuate de organele de inspecție fiscală, și toate documentele obținute de organele de poliție pe toată durata cercetării penale...". În acest sens, instanța de apel a concluzionat că "...în mod corect, instanța de fond a dat eficiență concluziilor acestui participant la procesul civil, dată fiind calitatea sa de expert tehnic judiciar..." și că "...se impune valorificarea raportului de expertiză, astfel cum a fost lămurit și completat, dat fiind caracterul acestei probe dispuse în procesul penal, cu posibilitatea valorificării sale și în cadrul procesului de față...". Împrejurarea relevată de recurent că instanța de apel nu a avut în vedere toate probele administrate, în sensul că în stabilirea prejudiciului s-a raportat exclusiv la concluziile expertului prezentate în raportul de expertiză și în suplimentul la acesta fără să țină cont de faptul că însuși expertul a arătat că în lipsa documentelor contabile primare și a evidenței contabile a societății S.C. C. S.R.L. nu a putut verifica dacă operațiunile comerciale din perioada 01.01.2007-31.12.2008 efectuate între S.C. C. și alte societăți au fost înregistrate sau nu în contabilitatea societății, reprezintă o chestiune de administrare și interpretare a probatoriilor ce nu poate fi dezlegată de către instanța de recurs, nefiind încadrabilă în vreun motiv de nelegalitate. Tot în această secțiune a memoriului de recurs se concluzionează, de către recurent, că "...decizia pronunțată de instanța de apel nu cuprinde motivele pe care și-a întemeiat concluzia că prin retragerile de numerar de către cei doi intimați, nu a fost prejudiciat bugetul consolidat al statului.", însă această afirmație este una generică, care vizează o apreciere asupra unei stări de fapt, și nu este susceptibilă de încadrare în motivul de recurs către care recurentul tinde să o îndrepte, respectiv acela al pct. 6 al art. 488 C. proc. civ. Apoi recurentul solicită instanței de recurs să constate că "...modul în care expertul a analizat și tratat situația sumelor de bani retrase în numerar de către A. și B. este eronat...", și face trimitere la probele administrate în cauză în dosarul penal dar și în etapele procesuale anterioare ale prezentului litigiu cu privire la aceste sume, concluzionând că instanța de apel "...preluând și reținând doar concluziile expertului contabil din raportul de expertiză cât și din completarea la raportul de expertiză, în mod eronat a reținut că prejudiciul total cauzat bugetului de stat este în cuantum de 680.745 RON". Prin urmare, pe de o parte recurentul se arată nemulțumit de modalitatea în care instanța de apel a interpretat concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, critică de netemeinicie care excedează limitelor în care este învestită instanța de recurs, respectiv acelea vizând exclusiv aspectele de nelegalitate ale pricinii. Pe de altă parte, recurentul se arată nemulțumit de modalitatea în care a fost stabilit prejudiciul, însă toate apărările deduse judecății în recurs în acest sens și menționate anterior, respectiv documentele la care recurentul face referire, au fost avute în vedere la momentul cuantificării prejudiciului de către instanțele de fond și nu mai pot fi analizate în această etapă procesuală, primind dezlegare în cadrul probatoriului analizat de către instanța devolutivă. Nu în ultimul rând, este de observat că recurentul nu formulează o critică propriu-zisă la considerentele hotărârii instanței de apel, pe care se limitează doar a le reda, fără a indica în ce modalitate ele nu sunt conforme legii, ci critică, în realitate, argumentele și concluziile expertului ale cărui statuări au fost valorificate de către instanță, deși o asemenea nemulțumire se situează în contextul unei alte proceduri judiciare, iar nu în cadrul analizei de legalitate specifică instanței de recurs. Totodată, este criticată stabilirea și cuantificarea prejudiciului din perspectiva administrării și interpretării unor anumite probe în detrimentul altora, în contextul în care toate acestea se regăseau la dosarul cauzei, iar recurentul nu a demonstrat o altă situație de fapt decât cea analizată de către instanța de apel. Astfel, recurentul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză care a stabilit prejudiciul în sumă de 628.384 RON, expertul a formulat răspuns la obiecțiuni, în raport de acestea s-a dispus completarea raportului de expertiză tehnică și a fost întocmit un supliment la raport. În acest context, rezultă că recurentul este nemulțumit de prioritatea dată de instanța de apel ansamblului probator, aspect străin de specificul judecății în recurs. În punctul 2 al memoriului de recurs, astfel cum au fost numerotate de către recurent) este învederat istoricul procesual al pârâtei B., cu trimitere la calitatea de angajat a acesteia la C. S.R.L., atribuțiile pe care le avea în această calitate, contribuția la fapta săvârșită de către inculpatul A., fapta proprie a acesteia și modalitatea în care a fost încadrată prin rechizitoriu, modalitatea concretă în care a realizat faptele penale pentru care a fost trimisă în judecată, modul în care cei doi inculpați au colaborat în săvârșirea faptelor, situația de fapt reținută de către instanța de apel pe baza probelor administrate. Recurentul învederează că "...în ceea ce privește perioada ulterioară datei de 03.08.2007, considerentul esențial care a stat la baza pronunțării soluției de către prima instanță a constat în aceea că intimatei i-a încetat calitatea de angajat al societății C. S.R.L., în funcția de contabil, la data de 01.06.2007, iar la data de 03.08.2007, i-a încetat și calitatea de asociat în cadrul aceleiași societăți, astfel încât ulterior acestei date nu îi mai incumbă nicio obligație pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile, nefiind dovedită, în acest context, o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii". Se observă că recurentul expune raționamentul juridic și concluzia instanței de apel din perspectiva menționată, pe care însă nu le combate cu argumente care să fie încadrabile în art. 488 C. proc. civ., ci se limitează la a cita dispozițiile art. 998 și art. 1000 alin. (3) C. civ. și la a reda starea de fapt și încadrarea juridică reținute în cadrul dosarului penal nr. x/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, devenit dosar penal nr. x/2015 După expunerea acestor elemente de fapt ale cauzei, parte din ele specifice cercetării penale a pârâților, recurentul arată că instanța de apel "...din nou preia concluziile expertului și are în vedere faptul că, din analiza raportului de expertiză contabilă efectuat în cadrul procesului penal, răspunsul la obiectivul nr. 3, reiese că expertul a menționat că nu poate formula o opinie în legătură cu prejudicierea societății prin retragerile de numerar efectuate de către cei doi intimați, fără a verifica evidențele contabile ale societății..." și că "Fără a cunoaște exact situația patrimonială, situația activelor și pasivelor societății la acest moment al retragerilor sumelor, expertul a reliefat că nu poate afirma cu certitudine existența unei relații de cauzalitate dintre intrarea în insolvență a societății C. S.R.L. și retragerile de numerar din conturile acesteia...". Recurentul concluzionează apoi că, în opinia sa, această afirmație a expertului este incompletă. Prin urmare, nu numai că nu este evidențiată nicio nelegalitate pretins a fi săvârșită de către instanța de apel, dar recurentul se raportează, în mod constant și repetitiv, exclusiv la concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, nemulțumirea sa vizând, în realitate, conținutul acestora. Or, starea de fapt și probele care o conturează au format obiect al cercetării judecătorești al instanțelor anterioare (fond și apel), atributul exclusiv al instanței de recurs fiind analiza legalității celor statuate în decizia atacată, respectiv a conformității considerentelor instanței cu normele de drept incidente. În ceea ce privește mențiunile din memoriul de recurs ce vizează măsura asigurătorie instituită asupra bunurilor aparținând pârâtei B., Înalta Curte constată că acestea se situează în afara cadrului procesual al recursului determinat de considerentele hotărârii instanței de apel, în care nu se regăsește această problematică, situație față de care acestea nu pot fi avute în vedere. În cadrul punctului 3 din memoriul de recurs, recurentul este nemulțumit de cuantumul cheltuielilor de judecată acordate pârâtei B. (3500 RON onorariu avocat), pe care îl consideră injust în raport cu amplitudinea și complexitatea activității depuse de reprezentantul convențional al acesteia. Înalta Curte constată însă că recurentul nu a invocat acest aspect, al proporționalității cuantumului cheltuielilor de judecată, cu prilejul soluționării apelului și, prin urmare, în cauză nu există considerente ale instanței de apel care să poată fi analizate pentru nelegalitate, astfel încât critica nu se raportează la hotărârea atacată, fiind lovită de nulitate, alături de celelalte aspecte ale recursului. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna împotriva deciziei nr. 770/Ap din 4 mai 2022 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.