ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 442/2023

Ședința publică din data de 7 martie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 10 februarie 2023 sub nr. de dosar x/2023, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C., solicitând instanței emiterea unui ordin de protecție în baza dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 217/2003. În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 217/2003.

2.1. Prin sentința civilă nr. 157 din 13 februarie 2023, Judecătoria Craiova, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, din cuprinsul înscrisurilor existente la dosar, rezultă că locuința petenților este, în fapt, în Franța, cauza prezentând un element de extraneitate, caz în care devin incidente dispozițiile art. 1065 din C. proc. civ.. Instanța a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, conform căruia cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima. Această competență este exclusivă și este relevant, din considerente de protecție a victimei, domiciliul în fapt al acesteia la momentul promovării cererii de chemare în judecată.

Instanța a concluzionat că, întrucât reclamanții-victime au domiciliul în Franța, devine competentă Judecătoria Sectorului 1, conform dispozițiilor art. 1072 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că, dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului București, respectiv la Tribunalul București.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 1242/2023 din 20 februarie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a considerat că dispozițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 au instituit un caz de competență teritorială alternativă a instanțelor judecătorești care pot soluționa o cerere de emitere a ordinului de protecție, în favoarea instanțelor de la domiciliul sau reședința victimei. În cazul competenței alternative, art. 116 din C. proc. civ. prevede posibilitatea reclamanților să aleagă instanța pe care doresc să o învestească cu soluționarea cererii.

Intanța a constatat că, în prezentul dosar, reclamații au înțeles să aleagă una dintre instanțele competente teritorial, și anume Judecătoria Craiova, aceasta fiind instanță competentă, întrucât este instanța de la domiciliul reclamanților. În acest sens, instanța a constatat că, potrivit datelor furnizate de petenți în cererea de chemare în judecată, reclamantul A. își are domiciliul în Mun. Craiova, Aleea x, în vreme ce reclamanta B. își are domiciliul în Mun. Călărași, str. x. Susținerile petenților privind domiciliul legal se coroborează și cu datele rezultate din verificările în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date dispuse de către instanță, din oficiu, conform cărora aceștia își au domiciliile legale la adresele indicate anterior. Instanța a constatat că, într-adevăr, aceștia își au reședința în fapt pe teritoriul Franței.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea dedusă judecății, reclamanții A. și B. au solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție în baza dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 217/2003 împotriva pârâtei C..

Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima.

Din interpretarea literală a dispozițiilor anterior menționate reiese că, în materia emiterii ordinelor de protecție, legiuitorul a reglementat o competență teritorială alternativă în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința victima, în speță, reclamanții.

Dispozițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 trebuie raportate la noțiunea de domiciliu, astfel cum este aceasta definită de art. 87 din C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice. Astfel, conform art. 87 din C. civ.: "domiciliul unei persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acela unde aceasta declară că își are locuința principală".

Potrivit art. 91 alin. (1) din C. civ., dovada domiciliului sau a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. Din conținutul cererii de chemare în judecată și al înscrisurilor existente la dosarul cauzei – referat de verificare a domiciilor actuale ale reclamanților în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, rezultă că reclamanții au domiciliul în Craiova, respectiv Călărași.

De asemenea, dispozițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 trebuie interpretate prin prisma scopului urmărit, acela de a facilita victimei obținerea sprijinului organelor judiciare.

Astfel, având în vedere și prevederile art. 116 din C. proc. civ. care conferă reclamantului alegerea între două instanțe deopotrivă competente, în stabilirea competenței de soluționare a cauzei are relevanță juridică alegerea reclamanților, și nu împrejurarea că aceștia au reședința în Franța.

Reținând că reclamanții au înțeles să învestească instanța de pe raza teritorială în care se află domiciliul unuia dintre ei, și anume, Judecătoria Craiova, instanță competentă potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, iar această alegere a definitivat competența instanței astfel sesizate, potrivit art. 116 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Craiova este competentă să soluționeze cauza, motiv pentru care, în baza art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2023.