ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.03.2023

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 422/2023

HOTĂRÂRE
02.03.2023
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 422/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 octombrie 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatoarea A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 688 din 14 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Timișoara, în dosarul nr. x/2019.

La termenul de judecată din 12 mai 2022, stabilit în vederea soluționării cererii de recurs, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cauza a primit termen la 2 martie 2023 pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra excepției de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni."

Alin. (2) al aceluiași text de lege, dispune că "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată."

În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății.

Perimarea operează sub condiția ca timp de 6 luni să nu se fi realizat vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

În speță, nici recurenta-contestatoare A. și nici intimata Administrația Finanțelor Publice Timișoara, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din 12 mai 2022 stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea judecății recursului.

Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății și s-a împlinit la 12 noiembrie 2022.

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, cauza a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării și până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepției de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care părțile nu au întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Întrucât cauza a rămas în nelucrare din motive imputabile părților timp de peste 6 luni, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea reglementată de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de contestatoarea A. fiind perimată de drept.

Constată perimat recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 688 din 14 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2023.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-09-27
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1392/2023
Ședința publică din data de 27 septembrie 2023 Asupra cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 23 noiembrie 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pârâtul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 140 din 14
ÎCCJ 2022-06-22
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3699/2022
A. împotriva încheierii de suspendare din data de 13 februarie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte
ÎCCJ 2023-02-08
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 656/2023
Ședința publică din data de 8 februarie 2023 Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 5947 din 12 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administr
ÎCCJ 2022-01-14
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 152/2022
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierii din 17 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ
ÎCCJ 2023-01-12
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 103/2023
, ca neîntemeiată și nefondată. 4. Apărările intimatei-reclamante Intimata-reclamanta A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. II. Cu privi
Sursă