ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 340/2023

Hotărârea recurată Prin încheierea de ședință din data de 27 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a suspendat, pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecarea contestației în anulare formulate de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 12R din data de 12 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii de ședință din data de 27 iunie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs contestatorul A., cale de atac care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 23 august 2022, sub nr. x/2022/a2. I.

Motivele de recurs Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-contestator A. a solicitat repunerea cauzei pe rol, făcând trimitere la dispozițiile art. 414 alin. (2) și art. 415 pct. 1 C. proc. civ., arătând, totodată, că la data de 28 iunie 2022 a solicitat judecarea cauzei în lipsă. I.

Apărările formulate în cauză Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov nu a formulat întâmpinare. I.

Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 2 noiembrie 2022, în temeiul art. 471 1 alin. (6) din același act normativ, s-a fixat termen de judecată la data de 28 februarie 2023, când Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra recursului. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Prioritar, deși recurentul-contestator nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta a formulat susțineri care pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia urmează a fi analizate. În speță, prin încheierea de ședință recurată, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea contestației în anulare formulate de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 12R din data de 12 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019, reținând că niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în condițiile în care acestea, deși legal citate, nu s-au prezentat în fața instanței la termenul de judecată. Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă vreuna dintre părți a cerut în scris judecarea în lipsă. Aceste dispoziții legale reglementează un caz de suspendare voluntară a judecății, voința părților fiind tacită și se deduce din faptul neprezentării la termenul de judecată, în condițiile în care sunt legal citate și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de niciuna dintre ele. În ipoteza în care niciuna dintre părțile legal citate nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă și nu se înfățișează la strigarea pricinii, instanța va dispune suspendarea procesului, norma cuprinsă la art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. având caracter imperativ, iar nesocotirea acesteia de către instanță se sancționează cu nulitatea hotărârii pronunțate în urma judecării cauzei în lipsa părților, fie pe fond, fie pe calea unei excepții procesuale, nulitate ce operează în condițiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ. Prin urmare, dat fiind caracterul imperativ al acestor dispoziții procedurale, instanța este obligată să suspende judecata ori de câte ori constată lipsa părților legal citate și faptul că acestea nu au solicitat soluționarea pricinii și în absența lor. Verificând încheierea recurată, Înalta Curte constată că la termenul din data de 27 iunie 2022, când s-a dispus măsura atacată, părțile, care au fost legal citate, nu s-au prezentat în fața instanței și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar aceste aspecte, reținute în cuprinsul încheierii de ședință, sunt conforme cu cele ce rezultă din actele dosarului. Astfel, potrivit proceselor-verbale aflate la dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, rezultă că procedura de citare pentru termenul de judecată la care s-a dispus suspendarea judecății (27 iunie 2022) a fost legal îndeplinită, iar, din înscrisurile depuse la dosar, contrar susținerilor recurentului-contestator, nu rezultă că vreuna dintre părți ar fi solicitat judecarea cauzei în lipsă. Or, odată îndeplinite condițiile stabilite de prevederile legale anterior evocate, instanța de judecată este obligată să dispună suspendarea judecății, orice altă măsură subsecventă fiind nelegală și de natură să atragă nulitatea hotărârii pronunțate în aceste circumstanțe, astfel cum s-a arătat anterior. Rațiunea pentru care legiuitorul a instituit măsura suspendării reglementată de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a fost aceea a respectării dreptului la apărare și a principiului contradictorialității procesului civil, care presupun punerea în discuția părților a cererilor și apărărilor formulate pe parcursul procesului, suspendarea judecării cauzei și necontinuarea judecății în lipsa părților care nu și-au exprimat expres opțiunea ca soluționarea pricinii să se facă și în absența lor reprezentând tocmai o garanție a drepturilor procesuale ale acestora. Prin urmare, Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor formulate de către recurentul-contestator, în cauză, curtea de apel dispunând măsura suspendării cu respectarea prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care, așa cum s-a mai arătat, nu lasă la aprecierea instanței dacă dispune sau nu suspendarea, ci instituie o obligație legală în acest sens dacă sunt întrunite condițiile reglementate de această normă de procedură. Ca o concluzie a argumentelor expuse, Înalta Curte constată legalitatea încheierii atacate și, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.