ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 297/2023

Ședința publică din data de 16 februarie 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, la data de 30 martie 2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care: să se dispună obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de plată înregistrată la data de 11 februarie 2022, să se stabilească un termen de 10 zile pentru emiterea deciziei, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești pronunțate în cauză, sub sancțiunea aplicării de penalități de 1% pe zi, din sumele cuprinse în decizia penală nr. 1/12 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, de Curtea Militară de Apel București, să se dispună aplicarea unei amenzi de 20% pe zi, din salariul minim brut pe economie conducătorului Fondului de Garantare a Asiguraților.

În motivarea în fapt, reclamantul a arătat că, la data de 11 februarie 2022, a formulat o cerere la Fondul de Garantare a Asiguraților pentru a i se plăti sumele stabilite de Curtea Militară de Apel București, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu B. S.A., însă nu a primit niciun răspuns, împrejurare care l-a determinat să investească instanța de judecată.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 213/2015 și art. 906 alin. (3) din C. proc. civ.

Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților nu a formulat întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 1301 din data de 27 iunie 2022, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut că, în cauză, competența materială de soluționare a cererii este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, în forma în vigoare la data introducerii cererii la instanță, care prevăd că, în caz de respingere a sumelor pretinse, se va emite o decizie de respingere, motivată, iar împotriva deciziei se poate formula contestație în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competență generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, a arătat că nu prezintă relevanță faptul că se critică refuzul nejustificat al Fondului de Garantare a Asiguraților de soluționare a cererii, acesta fiind asimilat, din punctul de vedere al competenței, unui litigiu având ca obiect anulare act, fiind, astfel, incidente prevederile menționate anterior.

Întrucât, în opinia sa, competența de soluționare a litigiului aparține instanțelor de drept comun, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Prin sentința civilă nr. 14832 din data de 15 noiembrie 2022, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – secția contencios administrativ și fiscal. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că temeiul juridic invocat de reclamant, în susținerea acțiunii sale, vizează dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) și art. 18 alin. (5) și (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Ca atare, din perspectiva competenței materiale, cererea reclamantului se impune a fi analizată în raport de prevederile invocate, cu atât mai mult cu cât a dedus judecății refuzul autorității pârâte de a emite un act administrativ.

Instanța arată că este adevărat că art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, în forma în vigoare la data introducerii cererii la instanță, prevede că decizia emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților poate fi contestată în termen de 30 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competență generală. Însă, în opinia sa, nu se pot aplica, prin analogie, aceste prevederi legale, în condițiile în care normele de competență sunt de strictă interpretare și aplicare.

În cauză, această concluzie este și mai evidentă, în condițiile în care legiuitorul a dat în competența instanțelor civile doar litigiile având ca obiect contestarea deciziilor pronunțate de Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care acesta soluționează cererile de plată a despăgubirilor. Soluționarea acestor cauze de către instanțele civile reprezintă o excepție de la regulă și, în niciun caz, nu se poate extinde sfera de competența a instanțelor civile asupra tuturor cauzelor care implică Fondul de Garantare a Asiguraților.

Fiind un litigiu de competența instanțelor de contencios administrativ, prin raportare la calitatea pârâtului, Judecătoria Sectorului 2 București a apreciat că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Sectorului 2 București îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Prin cererea formulată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care: să se dispună obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de plată înregistrată la data de 11 februarie 2022, să se stabilească un termen de 10 zile pentru emiterea deciziei, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești pronunțate în prezenta cauză, sub sancțiunea aplicării de penalități de 1% pe zi din sumele cuprinse în decizia penală nr. 1/12 ianuarie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Curtea Militară de Apel București, să se dispună aplicarea unei amenzi de 20% pe zi din salariul minim brut pe economie conducătorului Fondului de Garantare a Asiguraților.

Scopul prezentei acțiuni este cenzurarea refuzului Fondului de Garantare a Asiguraților de a răspunde cererii de plată formulate de reclamant la data de 11 februarie 2022 și obligarea acestuia de a emite o decizie de soluționare a cererii sale.

Înalta Curte reține că activitatea Fondului de Garantare a Asiguraților este reglementată de Legea nr. 213/2015 care, însă, nu prevede expres procedura de urmat în cazul refuzului de soluționare/nesoluționării în termen rezonabil a cererii de plată, această situație fiind una de excepție, neacoperită de normele legale în vigoare.

Legiuitorul a avut în vedere, în art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, doar situația în care comisia specială din cadrul Fondului, ca urmare a analizării cererii de plată, emite o decizie de admitere sau respingere a acesteia, ultima putând fi contestată în termen de 30 de zile, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul instituției, potrivit normelor de competență generală prevăzute de Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Înalta Curte constată că atribuirea competenței în favoarea instanțelor de drept comun s-a realizat prin O.U.G. nr. 102/2021, care a modificat Legea nr. 213/2015 sub acest aspect. Anterior acestei modificări, competența analizării validității actelor emise de comisia specială din cadrul Fondului, a aparținut secției de contencios administrativ din cadrul Curții de Apel București. Astfel, legiuitorul a renunțat la competența specializată instituită anterior, stabilind competența după regulile de drept comun din C. proc. civ., singurul criteriu stabilit prin legea specială fiind cel pentru determinarea competenței teritoriale, respectiv sediul Fondului de Garantare a Asiguraților.

Pentru determinarea legii procedurale aplicabile, este necesar a se avea în vedere data începerii procedurilor pentru plata sumelor cuvenite creditorilor de asigurări ai asigurătorilor pentru care a fost deschisă deja procedura de faliment, procedură ce debutează prin formularea unei cereri de plată, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015. Cererile de plată formulate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 102/2021 sunt supuse normelor procedurale prevăzute de acest act normativ, deciziile de respingere emise de Fondul de Garantare a Asiguraților fiind supuse controlului judiciar la instanțele civile, după regulile stabilite de C. proc. civ.

Chiar dacă nu are o reglementare proprie, sub aspect procedural, lipsa răspunsului pârâtului nu poate rămâne necenzurat pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră îndreptățit la despăgubiri de a se adresa instanței competente, ci dimpotrivă, art. 21 alin. (2) din Constituția României prevede că acest drept poate fi exercitat neîngrădit.

Prin urmare, având în vedere că, în materia contestației împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de despăgubire sau de plată îndreptate către Fondul de Garantare a Asiguraților, în desfășurarea activității sale de garantare a plății de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii încheiate în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, instanțele civile de la sediul Fondului au competență materială și teritorială exclusivă, fapt ce nu poate fi înlăturat de părți. Aceleași reguli de competență se aplică, din rațiuni de simetrie, și în cazul refuzului de a soluționa o cerere sau nesoluționării ei în termen rezonabil, instanțele civile având plenitudine de competență în analiza raportului juridic izvorât din raportul de asigurare, chiar și în situația în care instituția pârâtă se subrogă, prin efectul legii, asigurătorului aflat în faliment.

Totodată, Înalta Curte reține că natura juridică a pretențiilor solicitate prin cererea înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților este una civilă, respectiv un drept de creanță izvorât din contractele de asigurare, în cazul producerii riscului asigurat, raportul juridic litigios nefiind un raport de drept administrativ, astfel că sunt aplicabile normele de competență generală prevăzute de C. proc. civ., iar nu normele speciale de competență din Legea nr. 554/2004.

Drept urmare, rezultă că asemenea litigii nu pot intra decât în sfera de competență procesuală pur civilă, iar nu în aceea specifică contenciosului administrativ.

Totodată, obiectul cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A. vizează obligarea comisiei speciale din cadrul Fondului de Garantare a Asiguraților este de a răspunde cererii și de a emite o decizie de admitere sau de respingere, obligație de a face, neevaluabilă în bani.

Potrivit dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., judecătoria judecă cererile privind obligațiile de a face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual. Iar potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, actele Fondului de Garantare a Asiguraților sunt supuse controlului judiciar la instanța în circumscripția căreia se găsește sediul acestuia.

În considerarea acestor texte de lege și raportat la împrejurarea că Fondul de Garantare a Asiguraților are sediul în sectorul 2 al Municipiului București, competentă să soluționeze prezenta cauză este Judecătoria Sectorului 2 București.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 și art. 94 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București – secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.