ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 160/2023

Ședința publică din data de 6 februarie 2023

Deliberând asupra excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de strămutare, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă la data de 30 ianuarie 2023, petentul A. a solicitat strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023, aflat pe rolul Judecătoriei Iași.

Petentul a invocat în cuprinsul cererii de strămutare un motiv de bănuială legitimă, arătând că pârâta din dosarul a cărui strămutare se solicită, B., are calitatea de "judecător-asistent" în cadrul Tribunalului Iași; în această ipoteză, petentul a apreciat că devin aplicabile în cauză dispozițiile art. 142 alin. (1) C. proc. civ., teza a II-a.

Conform art. 142 alin. (1) C. proc. civ. "Cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. În cazul cererilor de strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă vizând calitatea părții de judecător la o instanță din circumscripția curții de apel competente [...]competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție".

Dispozițiile legale sus-menționate prevăd expres că, pentru a putea fi atrasă competența de soluționare a cererii de strămutare a pricinii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, partea trebuie să aibă calitatea de judecător la o instanță din circumscripția curții de apel competente.

Înalta Curte, din verificările efectuate, reține că, în cauză, intimata B. nu are calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Iași – secția I civilă, așa cum susține petentul, ci de asistent judiciar.

În lipsa deținerii acestei calități de către intimată, dispozițiile legale sus-menționate nu sunt incidente în cauză, iar motivul de bănuială legitimă invocat nu poate atrage competența de soluționare a cererii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin urmare, întrucât competența instanței supreme în soluționarea cererii de strămutare nu poate fi atrasă, reținând că această cerere este formulată în cadrul dosarului nr. x/2023, aflat pe rolul Judecătoriei Iași, instanță aflată în circumscripția teritorială a Curții de Apel Iași, în considerarea art. 131 alin. (1) raportat la art. 142 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Iași.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cererii formulate de petentul A., privind strămutarea dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Iași, în favoarea Curții de Apel Iași.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2023.