ÎCCJ, Decizia nr. 7/2023

Pe rol se află Dosarul nr. 946/1/2023 având ca obiect recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție vizând următoarea problemă de drept: "Dacă fapta de furt săvârșită prin folosirea unui dispozitiv improvizat care blochează activarea sistemului de închidere centralizată a ușilor unui autovehicul, prin bruierea semnalului aferent acestui sistem, întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de furt prevăzute de art. 228 alin. (1) din Codul penal sau pe cele ale infracțiunii de furt calificat săvârșit prin folosirea unei chei mincinoase, prevăzută de art. 228 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) din același cod."

Completul competent să judece recursul în interesul legii este constituit conform prevederilor art. 473 alin. (1) din Codul de procedură penală și ale art. 31 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 3 aprilie 2023.

Ședința este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna procuror Marinela Mincă, procuror șef adjunct al Secției judiciare.

La ședința de judecată participă magistrat-asistent Elena Rosana Bota, desemnată conform art. 32 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că la dosar au fost transmise opiniile juridice ale specialiștilor de la Facultatea de Drept din cadrul Universității din Craiova, Centrul de Cercetări în Științe Penale din cadrul Facultății de Drept a Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Drept din cadrul Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca, Facultatea de Drept din cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, Facultatea de Drept din cadrul Universității București, precum și opinia tehnică a specialistului din cadrul Facultății de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației din București, Departamentul dispozitive, circuite și arhitecturi electronice.

Totodată, magistratul-asistent a arătat că a fost desemnată raportor doamna judecător Rodica Aida Popa din cadrul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu art. 473 alin. (4) din Codul de procedură penală și ale art. 31 alin. (9) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar raportul întocmit a fost depus la dosarul cauzei la data de 10 mai 2023.

După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, președintele Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii, doamna judecător Corina-Alina Corbu, președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând că în cauză nu sunt cereri de formulat, chestiuni prealabile de invocat, a solicitat doamnei procuror să susțină recursul în interesul legii cu privire la problema de drept supusă interpretării unitare ce face obiectul cauzei de față.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că sesizarea îndeplinește toate condițiile de admisibilitate și a solicitat stabilirea unui mod unitar de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, în sensul de a se statua că fapta de furt săvârșită prin folosirea unui dispozitiv improvizat care blochează activarea sistemului de închidere centralizată a ușilor unui autovehicul, prin bruierea semnalului aferent acestui sistem, întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de furt calificat săvârșit prin folosirea unei chei mincinoase, prevăzută de art. 228 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) din același cod.

Doamna procuror a învederat că au fost identificate două orientări.

Într-o primă orientare jurisprudențială, instanțele au apreciat că nu poate fi reținut elementul circumstanțial de agravare prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. d) din Codul penal, cu referire la folosirea fără drept a unei chei mincinoase, în ipoteza săvârșirii unui furt prin folosirea unui dispozitiv care blochează activitatea de închidere centralizată a ușilor unui autovehicul, prin bruierea semnalului aferent acestui sistem.

O a doua orientare jurisprudențială este în sensul că instanțele au reținut elementul circumstanțial agravant prevăzut de dispozițiile art. 229 alin. (1) lit. d) din Codul penal, apreciind că dispozitivul special confecționat pentru blocarea activării sistemului de închidere centralizată constituie "cheie mincinoasă", în sensul legii penale.

Doamna procuror a susținut că este corectă cea de-a doua orientare jurisprudențială, în sensul că fapta de furt săvârșită prin folosirea unui dispozitiv improvizat care blochează activarea sistemului de închidere centralizată a ușilor unui autovehicul, prin bruierea semnalului aferent acestui sistem, întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de furt calificat săvârșit prin folosirea unei chei mincinoase, prevăzută de art. 228 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) din același cod.

S-a apreciat că, în ceea ce privește modalitatea în care dispozitivul considerat cheie mincinoasă acționează asupra sistemului de închidere, interpretarea teleologică, evolutivă a normei penale trebuie să se realizeze pornind de la finalitatea urmărită de legiuitor prin incriminarea furtului comis prin folosirea unei chei mincinoase și în acord cu necesitatea adaptării textului legal la noile realități sociale, ținând cont de progresul tehnologic. Rațiunea instituirii formei calificate a furtului săvârșit prin "folosirea fără drept a unei chei mincinoase" constă în sancționarea mai severă a faptelor comise cu ajutorul unor dispozitive cu care se acționează asupra unor mecanisme de închidere, fără a le distruge sau deteriora, în scopul de a le dezactiva și de a avea acces la bun.

S-a susținut că o faptă de furt săvârșită prin blocarea activării sistemului de închidere este substanțial diferită de o faptă de furt simplu, deoarece presupune săvârșirea de către autor și a unei alte acțiuni decât cea de luare, prin care urmărește să facă inoperabil sistemul de închidere centralizată și, astfel, să își faciliteze accesul la bun, împrejurare de natură să confere faptei o gravitate sporită și care justifică încadrarea acesteia într-o infracțiune mai gravă.

În final, doamna procuror a făcut referire la doctrină, respectiv la un articol în care autorii, prin raportare la Decizia nr. 3.229/1970, pronunțată de Tribunalul Suprem - Secția penală, au subliniat că legiuitorul a înțeles să pedepsească mai aspru furtul comis prin folosirea unei chei mincinoase, având în vedere nu ingeniozitatea de a confecționa cheia neadevărată și nici asemănarea acesteia cu cea adevărată, ci împrejurarea că a fost violată încuietoarea menită să asigure o protecție sporită bunurilor încuiate.

Președintele completului, doamna judecător Corina-Alina Corbu, Președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a reținut dosarul în pronunțare asupra recursului în interesul legii.

Deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

La data de 28 martie 2023, cu Adresa nr. 6/III-5/2023, în condițiile art. 75 alin. (6) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022, prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat, în temeiul prevederilor art. 471 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea recursului în interesul legii privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale ce vizează următoarea problemă de drept:

La aceeași dată, recursul în interesul legii a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, formându-se Dosarul nr. 946/1/2023, cu termen de soluționare la data de 29 mai 2023.

În urma verificării jurisprudenței, la nivel național a fost evidențiată o practică neunitară, existând două opinii ale instanțelor de judecată cu privire la problema de drept mai sus menționată.

A. Într-o primă orientare instanțele au apreciat că nu poate fi reținut elementul circumstanțial de agravare prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. d) din Codul penal, cu referire la folosirea fără drept a unei chei mincinoase, în ipoteza săvârșirii unui furt prin folosirea unui dispozitiv care blochează activitatea de închidere centralizată a ușilor unui autovehicul, prin bruierea semnalului aferent acestui sistem (anexele nr. 1-4 ce au ca obiect hotărâri definitive, iar anexele nr. 5-6, încheieri definitive).

În motivarea acestei opinii s-a arătat că, potrivit doctrinei și practicii constante, cheia mincinoasă este cheia contrafăcută, multiplicată neautorizat, sau orice dispozitiv care poate acționa asupra unui mecanism de închidere fără a-l distruge, folosit de subiectul activ pentru a deschide mecanismul de închidere, ce se interpune între subiectul activ și bunul furat.

Or, raportat la situația de fapt descrisă, de regulă, în actul de sesizare, constând în aceea că inculpatul a blocat funcționarea semnalului emis de telecomanda mașinii, închiderea centralizată nefiind astfel acționată, și luând în considerare principiul interpretării stricte a dreptului penal, instanța a apreciat că reținerea elementului circumstanțial agravant ar constitui o aplicare prin analogie în defavoarea inculpatului (anexa nr. 1).

Un alt argument este că dispozitivul improvizat tip telecomandă folosit pentru bruierea semnalului aferent sistemului de închidere centralizată a autoturismelor, având ca efect blocarea activării acestui mecanism, care nu mai trece din poziția "deschis" în poziția "închis", nu se încadrează în noțiunea de "cheie mincinoasă" în sensul legii penale, astfel încât reținerea în locul infracțiunii de furt simplu a infracțiunii de furt calificat, considerând că sunt incidente dispozițiile art. 229 alin. (1) lit. d) din Codul penal, încalcă principiul legalității incriminării prevăzut de art. 1 alin. (1) din Codul penal.

De asemenea, instanțele au mai reținut că argumentele referitoare la scopul și finalitatea folosirii dispozitivului improvizat de bruiere, în raport cu poziția subiectivă a persoanelor vătămate și cu poziția subiectivă a făptuitorilor, precum și cu pericolul sporit al faptei și al infractorului, ar putea fi avute în vedere de lege ferenda, în sensul că, ținând cont de realitatea socială actuală, legiuitorul să prevadă ca variantă agravată a infracțiunii de furt și fapta comisă prin blocarea sistemului de asigurare a unui bun (anexa nr. 2).

În două cauze, propunerile de arestare preventivă au fost respinse, judecătorul de drepturi și libertăți arătând că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală, deoarece încadrarea juridică a faptei, așa cum a fost reținută de procuror, este de furt în formă simplă, prevăzută de art. 228 alin. (1) din Codul penal, pedeapsa prevăzută de lege fiind amenda penală sau închisoarea de la 6 luni la 3 ani (anexele nr. 5 și 6).

În esență, s-a arătat că dispozitivul tip telecomandă folosit pentru bruierea semnalului de închidere centralizată al autoturismelor, având ca efect blocarea activării acestui mecanism, care nu mai trece din poziția "închis" în poziția "deschis", nu se încadrează în noțiunea de "cheie mincinoasă", deoarece, în sensul legii penale, "cheia", oricât de rudimentară sau evoluată tehnologic ar fi, trebuie să fie folosită pentru descuierea unei încuietori.

B. În cea de-a doua orientare jurisprudențială instanțele au reținut elementul circumstanțial agravant prevăzut de dispozițiile art. 229 alin. (1) lit. d) din Codul penal, apreciind că dispozitivul special confecționat pentru blocarea activării sistemului de închidere centralizată constituie "cheie mincinoasă", în sensul legii penale (anexele nr. 7-16, sentințe definitive, iar anexa nr. 17, încheiere definitivă).

În motivarea acestei opinii, instanțele au arătat că acțiunea inculpatului/inculpaților de a-și însuși bunurile aparținând persoanelor vătămate din interiorul autovehiculelor acestora, folosindu-se în acest sens de dispozitive special confecționate/telecomandă pentru bruierea comenzii/semnalului de închidere centralizată a unui vehicul, realizează elementul material al infracțiunii de furt calificat prin folosirea unei chei mincinoase, prevăzut de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) din Codul penal (anexele nr. 7, 9, 13, 14, 15, 16).

Într-o singură hotărâre instanța a arătat că dispozitivul electronic folosit pentru bruierea/blocarea cheii electronice a autovehiculului persoanei vătămate constituie atât mijloc de efracție, în raport cu sistemul electronic de blocare a portierelor autovehiculului, cât și o cheie mincinoasă, în înțelesul circumstanței agravante prevăzute de art. 229 alin. (1) lit. d) din Codul penal (anexa nr. 10).

Într-o altă cauză, propunerea de arestare preventivă a fost admisă, judecătorul de drepturi și libertăți apreciind că este incident elementul circumstanțial agravant prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. d) din Codul penal, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală (anexa nr. 17).

Din verificarea deciziilor Curții Constituționale a României în legătură cu dispozițiile legale a căror interpretare se solicită a fi făcută pe calea recursului în interesul legii nu există hotărâri ale instanței de contencios constituțional cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 229 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.

Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 1.024 din 12.04.2022, a comunicat că nu a fost identificată practică judiciară atât a Secției penale, cât și a completurilor de 5 judecători în materie penală prin care să fie rezolvată, în mod direct, problema de drept care face obiectul recursului în interesul legii.

În conținutul recursului în interesul legii au fost apreciate ca relevante în lămurirea problemei de drept dispozițiile art. 1, 228 și art. 229 alin. (1) lit. d) din Codul penal.

În ceea ce privește problema de drept ce face obiectul recursului în interesul legii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că soluția legală în materie este dată de cea de-a doua orientare jurisprudențială, în sensul că fapta de furt săvârșită prin folosirea unui dispozitiv improvizat care blochează activarea sistemului de închidere centralizată a ușilor unui autovehicul, prin bruierea semnalului aferent acestui sistem, întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de furt calificat săvârșit prin folosirea unei chei mincinoase, prevăzută de art. 228 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) din același cod.

În susținerea opiniei exprimate s-a evidențiat că nu există o definiție legală a noțiunii de "cheie mincinoasă", însă a fost invocată doctrina

Într-o altă opinie

De asemenea, se mai arată că agravanta există oricât de rudimentară ar fi cheia folosită

Un alt autor

Se observă că, în ceea ce privește natura dispozitivului cu care se acționează asupra mecanismului de închidere, noțiunea de cheie este privită în sensul său larg, nefiind avută în vedere accepțiunea comună a cuvântului cheie

S-a apreciat că și în ceea ce privește modalitatea în care dispozitivul considerat cheie mincinoasă acționează asupra sistemului de închidere, interpretarea normei penale trebuie să se realizeze în aceleași coordonate, pornind de la finalitatea urmărită de legiuitor prin incriminarea furtului comis prin folosirea unei chei mincinoase și în acord cu necesitatea adaptării textului legal la noile realități sociale, ținând cont de progresul tehnologic.

Din principiul legalității incriminării și sancțiunilor

Regula nullum crimen sine lege stricta exprimă ideea că aplicarea corectă a legii penale presupune ca interpretarea să clarifice exact voința legiuitorului, așa cum a fost obiectivată în norma penală, fără a putea extinde aplicarea acesteia la o situație nereglementată expres, dar care este asemănătoare cu cea descrisă în normă. Deși trasează limitele interpretării, aceeași regulă statuează necesitatea acestei operațiuni, impusă de faptul că legea, prin natura ei abstractă și generală, trebuie să se aplice unor fapte concrete, cu particularități proprii, iar cuvintele folosite de legiuitor nu sunt în măsură să ducă întotdeauna la evidențierea sensului normei penale

Orice interpretare nu poate începe altfel decât pornind de la analiza cuvintelor prin care se exprimă legiuitorul, analiză prin care se stabilește semnificația normei penale pornind de la sensul literal al termenilor folosiți în cuprinsul normei.

Instanțele care nu rețin elementul circumstanțial agravant prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. d) din Codul penal interpretează norma exclusiv prin intermediul metodei gramaticale și consideră cheie mincinoasă doar dispozitivele cu care se descuie un mecanism de închidere, care a fost în prealabil încuiat.

Într-o astfel de interpretare, legea este privită în afara realităților sociale, iar rezultatul interpretării nu este de natură a exprima voința legiuitorului.

Având în vedere că progresul tehnic a determinat crearea unor sisteme complexe de asigurare a bunurilor, precum și faptul că metodele folosite de autorii infracțiunilor de furt pentru înlăturarea sistemelor de asigurare sunt în prezent mult mai elaborate, este necesar ca și norma penală să fie interpretată evolutiv.

Opusă metodei de interpretare gramaticală, interpretarea teleologică, deși nu își propune să depășească limitele impuse de litera legii, atribuie o importanță hotărâtoare interpretării normei prin scopul ei. Folosind această metodă de interpretare, sensul normei este deslușit dincolo de conținutul ei formal, în considerarea necesităților sociale pe care se întemeiază, iar rezultatul interpretării reflectă mai bine dinamica societății moderne.

În jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că art. 7 din Convenție nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea progresivă a normelor privind răspunderea penală, prin interpretarea judiciară a fiecărei cauze în parte, însă să existe condiția ca rezultatul să fie concordant cu substanța infracțiunii și previzibil în mod rezonabil

Referitor la compatibilitatea interpretării judiciare cu substanța infracțiunii, Curtea a arătat că este necesar ca interpretarea să fie în conformitate cu textul dispoziției din legea penală în cauză, citită în contextul său, și să nu fie nerezonabilă, iar în ceea ce privește caracterul previzibil al interpretării judiciare, este necesar ca reclamantul să poată prevedea în mod rezonabil la momentul faptelor, la nevoie cu ajutorul unui jurist, că riscă să fie acuzat și condamnat pentru infracțiunea în cauză

Rațiunea instituirii formei calificate a furtului săvârșit prin "folosirea fără drept a unei chei mincinoase" constă în sancționarea mai severă a faptelor comise cu ajutorul unor dispozitive cu care se acționează asupra unor mecanisme de închidere, fără a le distruge sau deteriora, în scopul de a le dezactiva și de a avea acces la bun.

Aceeași finalitate este urmărită și prin instituirea celorlalte elemente circumstanțiale agravante, prevăzute de art. 229 alin. (1) lit. d) din Codul penal (escaladare, efracție, cheie adevărată), și anume de a depăși, înlătura, lipsi de eficiență mecanismul sau obstacolul care se interpune între autor și bunul vizat și care are menirea de a asigura o protecție sporită bunurilor protejate.

Din această perspectivă, nu este nicio diferență între a bloca închiderea unui mecanism care are rolul de a proteja bunul (care rămâne astfel în poziția "deschis") și a deschide un mecanism aflat în poziția "închis", deoarece, în ambele situații, mecanismul de închidere devine ineficient ca urmare a unei activități intenționate a făptuitorului, iar scopul acestuia de a avea acces la bunurile pe care dorește să le sustragă este atins.

De asemenea, și poziția subiectivă a persoanei vătămate este aceeași, deoarece, în ambele cazuri, aceasta face demersurile necesare pentru a activa sistemul de închidere centralizată și are convingerea că bunurile sale sunt în siguranță.

Atât în situația în care este împiedicată activarea sistemului de închidere centralizată, cât și în situația în care este descuiată o încuietoare, făptuitorul acționează în mod direct asupra mecanismului de închidere-deschidere.

Dacă, în cazul încuietorilor clasice, cheia pune în funcțiune mecanismul de închidere-deschidere printr-o acțiune mecanică, existând un contact direct între cheie și mecanism, în cazul sistemului de închidere centralizată, mecanismul de închidere este pus în funcțiune prin intermediul unui semnal (undă radio) emis de cheie (emițător) către un receptor situat la bordul mașinii, care acționează sistemul de închidere-deschidere a ușilor.

Semnalul (unda radio) este o componentă a sistemului care asigură închiderea-deschiderea ușilor autovehiculelor, astfel încât, prin bruierea acestuia și împiedicarea primirii lui de către receptor, se acționează în mod direct asupra sistemului de închidere centralizată care nu mai este activat.

O faptă de furt săvârșită prin blocarea activării sistemului de închidere este substanțial diferită de o faptă de furt simplu, deoarece presupune săvârșirea de către autor și a unei alte acțiuni decât cea de luare, prin care urmărește să facă inoperabil sistemul de închidere centralizată și, astfel, să își faciliteze accesul la bun, împrejurare de natură să confere faptei o gravitate sporită și care justifică încadrarea acesteia într-o infracțiune mai gravă.

În raport cu finalitatea urmărită de făptuitor prin folosirea dispozitivului de bruiere și cu modalitatea concretă în care acesta acționează asupra sistemului de închidere centralizată, prin reținerea art. 229 alin. (1) lit. d) din Codul penal, cu privire la fapta de furt săvârșită prin folosirea unui dispozitiv improvizat care blochează activarea sistemului de închidere centralizată a ușilor unui autovehicul prin bruierea semnalului aferent acestui sistem, nu se realizează extinderea normei de incriminare prin analogie la o altă faptă, ci aplicarea normei la o modalitate nouă de săvârșire a faptei incriminate.

Această interpretare este în acord cu substanța infracțiunii și cu textul dispoziției legale citite în contextul său, deoarece actualizează conținutul normei și o aplică la o altă situație, care nu este altceva decât o nouă formă de existență a elementului circumstanțial agravant prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. d) din Codul penal.

S-a apreciat că raționamentul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii expus în cuprinsul Deciziei nr. 6 din 7 februarie 2020, care a asimilat împrejurării circumstanțiale, constând în scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă sau de supraveghere, împiedicarea declanșării alarmei sonore și optice prin îndepărtarea dispozitivelor antifurt atașate pe produse, reprezintă un exemplu de interpretare evolutivă a normei penale, elementele circumstanțiale reținute de Curte ca fiind relevante cu privire la încadrarea faptei drept furt calificat, cum ar fi scopul urmărit de autor, perspectiva subiectivă a acestuia și periculozitatea sporită, regăsindu-se și cu privire la fapta de furt săvârșită prin folosirea unui dispozitiv pentru bruierea semnalului aferent sistemului de închidere centralizată a autovehiculelor.

În condițiile art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală s-a solicitat opinia scrisă a specialiștilor cu privire la chestiunea de drept soluționată diferit.

A. Facultatea de Drept din cadrul Universității din Craiova a exprimat opinia juridică asupra chestiunii de drept supuse interpretării potrivit căreia folosirea unui dispozitiv improvizat care blochează activarea sistemului de închidere centralizată a ușilor unui autovehicul prin bruierea semnalului aferent acestui sistem întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de furt calificat săvârșit prin

În susținerea opiniei exprimate au fost evidențiate argumente în sensul că, deși infracțiunea de furt nu a suferit o modificare în ceea ce privește elementele constitutive ale acesteia și nici circumstanța agravantă care constă în săvârșirea faptei prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase nu a fost modificată, în schimb tehnologia a evoluat galopant, iar modalitățile de săvârșire a infracțiunilor s-au adaptat evoluțiilor tehnologice, așa încât definiția din doctrină aferentă vechiului cod, precum și practica judiciară anterioară nu mai sunt suficiente pentru a defini noțiunea de "cheie mincinoasă".

În prezent, închiderea se poate realiza în continuare mecanic, dar și electronic, cu ajutorul undelor radio, sau chiar la distanță, cu ajutorul internetului. Prin urmare, și deschiderea încuietorilor se va putea face prin aceleași modalități: prin acționare mecanică sau prin folosirea undelor. Astfel, prin "cheie mincinoasă" ar trebui să se înțeleagă orice dispozitiv prin care se intervine asupra mecanismului de încuiere fizic sau electronic, prin unde radio, fără a defecta sau deteriora acest mecanism. De exemplu, prin "cheie mincinoasă" în acest sens ar trebui să se înțeleagă inclusiv o copie neautorizată a telecomenzii de acționare a sistemului de închidere centralizată, iar prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ar trebui să se recunoască și folosirea neautorizată a unui cod pin de deschidere.

Prin folosirea unui dispozitiv improvizat care blochează activarea sistemului de închidere centralizată a ușilor unui autovehicul, prin bruierea semnalului aferent acestui sistem, făptuitorul urmărește să elimine protecția pe care proprietarul sau detentorul a vrut să o asigure bunurilor sale. Dacă se acceptă că deschiderea unei încuietori cu o cheie mincinoasă reprezintă o circumstanță agravantă, trebuie acceptat și faptul că împiedicarea închiderii sistemului este la rândul său o afectare a sistemului de închidere ce are aceleași efecte: ineficiența sistemului de închidere.

Indiferent că este deblocat un sistem de închidere sau că se împiedică blocarea acestuia, efectul este același: încuietoarea devine ineficientă în fața făptuitorului. Mai mult decât atât, pentru o deblocare mecanică, făptuitorul trebuie să își confecționeze sau să își procure o cheie mincinoasă, iar, în cazul bruierii sistemului de închidere centralizată, autorul va trebui să dețină un dispozitiv care să îi permită să blocheze undele folosite. Prin urmare, gradul de pericol de care dă dovadă făptuitorul este identic: în ambele cazuri depune eforturi suplimentare, se pregătește pentru a realiza furtul, își obține mijloacele materiale necesare pentru a i se permite să ajungă la bunuri. Este evident un grad de pericol social sporit față de situația furtului prevăzut de art. 228 alin. (1) din Codul penal, în care doar profită de împrejurare pentru a-și însuși pe nedrept un bun.

Prin urmare, interpretarea dată noțiunii de "cheie mincinoasă" trebuie adaptată evoluțiilor tehnologice și trebuie să cuprindă inclusiv dispozitivele electronice prin care sunt deschise închiderile centralizate, precum și cele prin care este blocată închiderea.

B. Facultatea de Drept - Departamentul de drept public, Centrul de cercetări în științe penale din cadrul Universității de Vest din Timișoara a exprimat opinia juridică în sensul că noțiunea de "cheie mincinoasă" se referă la orice dispozitiv confecționat artizanal care are rol de cheie mincinoasă. În consecință, dispozitivul improvizat cu telecomandă folosit pentru bruierea semnalului aferent sistemului de închidere centralizată al autoturismelor se încadrează în noțiunea de "cheie mincinoasă", în sensul agravantei prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate.

Prealabil susținerii argumentelor în sensul opiniei juridice exprimate, s-a apreciat că recursul în interesul legii este admisibil, sub aspectul titularului care a declarat acest instrument juridic de unificare a practicii, competența de soluționare revenind instanței supreme, existenței unei situații premise, respectiv o reglementare interpretată diferit de instanțele naționale, existenței unei practici neunitare la nivel național, inexistenței unei hotărâri anterioare cu titlu obligatoriu care să privească aceeași chestiune de drept.

Cu privire la fondul sesizării au fost evidențiate aspecte doctrinare privind noțiunea de "cheie mincinoasă", precum și noțiunea de "cheie falsificată" care nu poate fi restrânsă doar la ipoteza confecționării unei chei, respectând tiparul cheii adevărate, ci include orice alt substitut al cheii adevărate, respectiv orice dispozitiv improvizat care are rol de cheie mincinoasă. Un dispozitiv artizanal confecționat în scopul inactivării unui sistem de securitate poate fi asimilat noțiunii de "cheie mincinoasă" atâta timp cât reprezintă o intervenție tehnică asupra sistemului de închidere de natură a afecta funcționalitatea acestuia. Folosirea pe nedrept a instrumentului de inactivare a sistemului de securitate este implicită, având în vedere caracterul fraudulos prin care se obține acesta. Săvârșirea unei infracțiuni de furt în împrejurările descrise anterior, respectiv prin folosirea unui dispozitiv improvizat care blochează sistemul de închidere centralizat, relevă o periculozitate sporită a inculpatului care, în scopul realizării infracțiunii, întreprinde acte suplimentare. Periculozitatea sporită a infractorului rezultă din împrejurarea că acesta inactivează sistemul de închidere a mașinii și implicit privează bunul de protecția conferită de proprietar, în condițiile în care rolul funcțional al sistemului de închidere centralizată al mașinilor este de a îngreuna consumarea actului infracțional.

În acest sens, în motivarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 6/2020, raportându-se la ipoteza îndepărtării sistemului antifurt de pe obiectele comercializate în magazine, instanța supremă arată faptul că "relevante în susținerea opiniei cu privire la încadrarea faptei drept furt calificat sunt și elementele circumstanțiale constând în existența unei periculozități sporite care decurge obiectiv din îndepărtarea unor elemente special amplasate pentru a impieta sustragerile, precum și din perspectiva subiectivă a infractorului, persoană care efectuează acțiuni suplimentare în comiterea sustragerii (...) Prin introducerea acestui element circumstanțial de agravare, legiuitorul a urmărit sancționarea mai gravă a infractorilor care prezintă un grad de periculozitate ridicat, tocmai pentru că pentru săvârșirea infracțiunilor efectuează acțiuni suplimentare în comiterea sustragerii, în scopul de a ocoli declanșarea sistemelor de alarmă sau de supraveghere".

Folosirea dispozitivului improvizat tip telecomandă care obstrucționează activarea sistemului de închidere a autoturismului are aceeași finalitate ca folosirea oricărui alt dispozitiv improvizat pentru deschiderea unui sistem de securitate aflat în poziția închis. În ambele situații, inculpatul își atinge scopul, acela de a facilita accesul la bunurile pe care dorește să le sustragă. Practica este majoritară în a aprecia că se va reține elementul circumstanțial de agravare prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. d) din Codul penal, în care se folosește un dispozitiv improvizat de tip șurubelniță pentru deschiderea unei uși în scopul sustragerii unui bun. S-a apreciat că diferența tehnică dintre operațiunea de a bloca închiderea unui mecanism și cea de a deschide un mecanism de închidere aflat în poziția închis nu este de natură a diferenția cele două operațiuni din punct de vedere juridic, în sensul de a califica o faptă de furt simplu și cealaltă furt calificat.

S-a apreciat că se impune a se avea în vedere și poziția subiectivă a persoanelor vătămate. La părăsirea autovehiculului, conducătorul auto activează sistemul de blocare a ușilor fără a avea reprezentarea faptului că operațiunea nu s-a concretizat și că bunurile sale sunt în pericol de a fi sustrase. Din acest punct de vedere nu există nicio diferență între acest conducător auto și o altă persoană care reușește să activeze sistemul de închidere a ușii, care apoi va fi deschisă în mod fraudulos, fiecare având certitudinea că bunurile sale sunt în siguranță.

C. Facultatea de Drept din cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași a exprimat opinia juridică potrivit căreia fapta de furt săvârșită prin folosirea unui dispozitiv improvizat care blochează activarea sistemului de închidere centralizată a ușilor unui autovehicul, prin bruierea semnalului aferent acestui sistem, întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de furt calificat, săvârșită prin folosirea unei chei mincinoase, prevăzută de art. 228 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) din Codul penal [nereprezentând doar o infracțiune de furt în formă tip, prevăzută de art. 228 alin. (1) din Codul penal].

Prealabil susținerii argumentelor în sensul opiniei juridice exprimate s-a apreciat că recursul în interesul legii este admisibil sub aspectul titularului care a declarat recursul în interesul legii, respectiv calitatea procesuală necesară a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a învesti Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii din cadrul instanței supreme, există o problemă de drept care a primit rezolvare diferită în practica judiciară, fiind exprimate opinii divergente asupra acesteia, referitor la încheierile judecătorului de drepturi și libertăți cu privire la măsurile preventive invocate, fiind evidențiate rezerve sub aspectul admisibilității acestora, raportat la procedură, întrucât judecătorul de drepturi și libertăți nu se pronunță în mod direct cu privire la încadrarea juridică a faptei, ci numai la îndeplinirea condițiilor de luare a măsurii preventive, însă rezultă că există și alte hotărâri judecătorești definitive cu privire la acest aspect, așa încât condițiile de admisibilitate prevăzute de lege sunt îndeplinite.

Pe fondul sesizării au fost exprimate aspecte doctrinare asupra noțiunii de "cheie mincinoasă" că reprezintă nu doar o cheie falsă, ci și orice fel de instrument

S-a evidențiat faptul că, în cazul autoturismelor, au fost concepute și există la momentul actual multiple modalități de funcționare a sistemului de închidere centralizată a ușilor: fie clasice - prin utilizarea unei chei efective care acționează asupra încuietorilor, prin contact fizic (manual); fie prin utilizarea unei/unui chei/dispozitiv de tip telecomandă (caz în care se activează manual comanda de închidere/deschidere); fie prin detectarea de către sistemul mașinii a proximității cheii/dispozitivului specific (caz în care se activează automat comanda de închidere) ș.a.

S-a apreciat că este fără dubiu împrejurarea că, dacă obiectul utilizat pentru închiderea/deschiderea autoturismelor de nouă generație, se realizează referirea (din punct de vedere juridic) la un dispozitiv/mecanism care (chiar și în sens larg) se încadrează în conceptul de "cheie" - deși nu în sensul clasic/tradițional al termenului. Instrumentul în cauză tinde a fi asemănător, mai degrabă (prin modul de utilizare - funcționalitate) cu o telecomandă, decât cu obiectul perceput în mod clasic drept "cheie".

Or, dacă o persoană ar săvârși o faptă de furt folosind, pentru a deschide un autovehicul (în vederea sustragerii), o cheie falsificată - în sensul clasic/tradițional al noțiunii de "cheie", fără îndoială s-ar admite necesitatea reținerii elementului circumstanțial agravant reglementat de dispozițiile art. 229 alin. (1) lit. d) din Codul penal.

În aceeași ordine de idei, dacă un dispozitiv electronic bruiază semnalul aferent sistemului de închidere automată a autoturismului, acesta acționează (pe fond) similar unei chei (de tipul telecomandă) - producând efecte asupra sistemului de închidere a autoturismului (chiar dacă nu în modalitatea în care, în mod clasic, funcționează o cheie).

Prin urmare, s-a considerat că o astfel de încadrare juridică (furt calificat prin folosirea unei chei mincinoase) a conduitei analizate în această problemă de drept nu ar putea presupune o încălcare a principiului fundamental al legalității incriminării, nici în ansamblu, nici în particular, în componenta sa - lex stricta

În doctrină

Într-o astfel de situație s-a considerat că poate fi acoperită de sintagma "cheie mincinoasă" raportarea la orice fel de dispozitiv/instrument, în afară de o cheie clasică/tradițională, care este folosit asupra sistemului de închidere/deschidere a unui autovehicul, pentru a produce efecte asupra acestuia (închizând sau deschizând sistemul de siguranță ori împiedicând închiderea sau deschiderea acestuia potrivit normalei sale funcționări), așadar, inclusiv un dispozitiv care bruiază semnalul sistemului de închidere a autoturismului, așa încât acesta rămâne deschis, în pofida faptului că persoana autorizată a utiliza autovehiculul în cauză a efectuat demersurile necesare, în mod firesc, pentru închiderea/asigurarea respectivului obiectiv.

Practic, acționând prin intermediul utilizării unui asemenea dispozitiv de bruiere, subiectul activ (având o clară reprezentare a faptei comise) conștientizează că desfășoară un efort suplimentar în vederea sustragerii, ceea ce agravează fapta, sporindu-i periculozitatea socială.

D. Facultatea de Drept din cadrul Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca a exprimat opinia potrivit căreia fapta de furt săvârșită prin folosirea unui dispozitiv improvizat care blochează activarea sistemului de închidere centralizată a ușilor unui autovehicul, prin bruierea semnalului aferent acestui sistem, întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de furt prevăzute de art. 228 alin. (1) din Codul penal, și nu ale infracțiunii de furt calificat săvârșită prin folosirea unei chei mincinoase, prevăzută de art. 228 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) din același cod.

În susținerea opiniei mai sus menționate s-a arătat că pentru o mai bună integrare a conduitelor referitoare la comiterea furtului prin depășirea unui "obstacol", fiecare dintre elementele de agravare prevăzute în cadrul art. 229 alin. (1) din Codul penal cuprinde o sferă de aplicare proprie. Astfel, efracția presupune afectarea, prin violență, a sistemului de protecție al unui bun. La rândul său, escaladarea presupune depășirea unui obstacol pe deasupra. În ceea ce privește agravanta referitoare la folosirea fără drept a unei chei adevărate sau mincinoase, aceasta presupune deschiderea sistemului de protecție, fără afectarea funcționalității acestuia. Așadar, prin ipoteză, în cadrul acestei din urmă agravante are loc, prin folosirea instrumentului vizat de norma de incriminare (cheie adevărată sau falsă), o schimbare a stării sistemului de protecție din închis în deschis. Așadar, pentru reținerea agravantei referitoare la furtul comis prin folosirea fără drept a unei chei mincinoase, este necesară identificarea unui sistem de protecție a bunului care, anterior folosirii unei chei mincinoase, să fie închis.

S-au invocat dispozițiile art. 315 din Codul penal din 1865, aspecte doctrinare cu privire la furtul comis prin folosirea unei chei mincinoase, asupra noțiunii de efracție.

Din această perspectivă, în mod cert, sfera de aplicare a agravantei referitoare la folosirea fără drept a unei chei presupune existența anterioară a unui sistem de protecție a bunului care să fie închis/asigurat și a cărui deschidere să poată fi efectuată prin intermediul folosirii unei chei (adevărată sau falsă). În situația în care există un mecanism de închidere a unui bun care nu a fost în concret închis/activat, prin ipoteză nu se poate discuta despre o descuiere a acestei încuietori, agravanta nefiind așadar incidentă.

În situația expusă în cererea de recurs în interesul legii s-a observat că folosirea de către autor a instrumentului (dispozitiv improvizat) blochează însăși activarea sistemului de închidere, nefiind așadar folosit pentru deschiderea unui sistem de protecție a bunului anterior închis/activat. Fiind imposibil a identifica un sistem sau