ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 761/2023

Ședința publică din data de 14 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 11.07.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Guvernul României și Prim-ministrul Guvernului României solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, să dispună amendarea pârâtului Prim-ministrul Guvernului României, cu o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, începând cu data de 09.06.2019 și până la executarea obligației, precum și obligarea pârâtului Guvernul României la plata penalităților datorate, în condițiile art. 906 C. proc. civ., pentru neexecutarea culpabilă a obligației de a face ce decurge din Decizia nr. 2370 din data de 8 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2015, prin care au fost admise recursurile formulate de B. și alții (14.377 persoane), împotriva sentinței nr. 1901 din 26 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal, începând cu data de 09.06.2019 și până la executarea obligației.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 1440 pronunțată în data de 09 septembrie 2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de obiect și excepția lipsei de interes. Totodată, a respins cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMANIEI PRIN REPREZENTANT SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI și PRIM MINISTRUL GUVERNULUI ROMANIEI, ca neîntemeiată.

Recursul formulat în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 1440 pronunțată în data de 09 septembrie 2022, de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta A. și, invocând dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate si procedând la rejudecare, admiterea cererii introductive de instanță, așa cum a fost formulată.

În motivarea cererii de recurs recurenta a susținut că hotărârea pronunțată de instanta de executare a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de Art. 24 alin. (3) din Legea 554/2004, astfel:

In mod greșit, instanta de executarea a retinut că. prin H.G. nr. 746/08.06.2022 emisă înainte de formularea cererii introductive de intanță, s-ar fi îndeplinit obligatia de a face prevăzută in titlul executoriu în mod corespunzător, raționamentul Curtii în adoptarea acestei hotărâri fiind unul fundamental gresit, Curtea de Apel considerând că nu are obligația de a analiza "legalitatea H.G. nr. 746/2022, respectiv măsura în care aceasta respectă dispozițiile art. 9 din anexa la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 55/2003, fiind suficient a constata, în urma unei analize specifice procedurii executării silite în materia contenciosului administrativ, că atât acest text de lege, cât și dispozitivul hotărârii judecătoresti fac referire la un procent maxim ("până la limita de 8% din capitalul social"), si nu la unul fix."

Astfel, cu încălcarea dispozitiilor Art. 24 alin. (3) din LCA, Curtea de Apel a considerat că nu are obligatia de a analiza "legalitatea" H.C. nr. 746/2022, prin analizarea legalitătii înțelegând obligația de a analiza dacă prin H.C. nr. x s-a respectatat sau nu aplicarea dispozitiilor art. 9 din anexa la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 55/2003, în condițiile în care instanța de executare, Curtea de Apel București, exact cu privire la aceste aspecte trebuia să îsi exercite rolul activ și să verifice dacă s-au respectat sau nu dispozițiile Art. 9 din anexa O.U.G. nr. 49/1997, atâta timp cât obligația de a face din titlul executoriu exact asta specifică, anume: emiterea unei "hotărâri de guvern pentru punerea în aplicare a dispozitiilor Art. 9 din anexa la O.U.G. nr. 49/1997 astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acțiuni ale C. S.A., până la limita a 8% din capitalul social, la acelasi pret la care au fost vândute actiunile în cadrul procesului de privatizare", iar instanta de executare, în această primă etapă a executării silite speciale a contenciosului adminsitrativ, exact asta trebuia să facă, și anume, să verifice dacă intimatul, guvernul României a emis sau nu o H.G. care să pună in mod corespunzător în aplicare dispozitiile Art. 9 din O.U.G. nr. 49/1997, demers pe care instanța de executare, în mod greșit a considerat că nu îl are în obligatie de a-l face.

Instanta de executare, verificând dacă prin H.G. nr. 746/08.06.2022 s-ar fi îndeplinit obligatiile instituite prin titlulul executoriu, retine în mod total greșit îndeplinirea tuturor obligatiilor și neexistenta unei neexecutări culpabile, aceasta, de asemenea reținând în mod gresit faptul că "în sarcina pârâților nu se poate retine o culpă determinantă în întârzierea executării obligatiei."

În speță, Guvernul României a fost obligat "să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a dispozițiilor art. 9 din anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de actiuni ale C. S.A., până la limita de 8% din capitalul social, la acelasi pret la care au fost vândute actiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sanctiunea unor penalităti de 1000 de RON pe fiecare zi întârziere de la data pronuntării prezentei decizii și până la executarea obligatiei."

Textul la care face trimitere dispozitivul deciziei face parte din Statutul C. "C." S.A. București, cuprins in Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 49/1997 publicat in M O. nr. 241/15.09.1997, act normativ care a avut ca obiect de reglementare înfiintarea C. S.A. a prevăzut la art. 4 posibilitatea privatizării capitalului social aferent cotei deținute de stat la societatea nou înființată prin reorganizarea fostei Regii Autonome a Petrolului "C." Bucuresti, iar la art. 9 din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 49/1997 Actiunile — s-a stabilit faptul că "Salariații C. "C." S.A. Bucuresti au drept de preemtiune pentru cumpărarea de actiuni ale societătii comerciale la valoarea nominală a acestora până la concurenta limitei de 10% din capitalul social."

Ulterior, în contextul stabilirii unor repere ale procesului de privatizare, prin art. I al O.U.G. Nr. 55/2003 privind unele mäsuri pentru derularea procesului de privatizare a C. S.A. București, precum si pentru modificarea și completarea cadrului legal în domeniul privatizării pentru societătile comerciale aflate în portofoliul Ministerului Economiei Comertului s-a prevăzut că "în derularea procesului de privatizare a C. "C." - S.A. București, vânzarea de către Ministerul Economiei Comerțului a pachetului de actiuni pentru care salariații societătii au dreptul de cumpărare, potrivit legii, se va efectua în mod direct către acestia, prin derogare de la prevederile art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările si completările ulterioare."

Art. 9 din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. x care initial a prevăzut că "Salariații C. "C." S.A. București au drept de preemtiune pentru cumpărarea de actiuni ale societătii comerciale la valoarea nominala a acestora până la concurența limitei de 10% din capitalul social." a fost modificat prin O.U.G. nr. 55/2003 fiind stabilit că "(...) Salariații C. - S.A. București au dreptul sa achizitioneze actiuni ale societătii până la limita de 8% din capitalul social, la acelasi preț cu care se vor vinde actiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota procentuală ce urmează a fi achizitionata de salariati si momentele la care se va realiza achizitionarea actiunilor de către acestia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Astfel, cadrul legal primar a stabilit vânzarea unei cote până la concurența limitei de 10% din capitalul social (O.U.G. 4911997), cotă care ulterior a fost stabilit la 8% (O.U.G. nr. 55/2003) din capitalul social și prin faptul că nu a fost stabilită o cotă limită minimă, nu înseamnă/nu se poate interpreta că intimatul Guvern poate stabili ARBITRAR orice cotă, așa cum acesta a stabilit o cotä de 1% prin H.G. nr. 746/08.06.2022, procentul de 1% fiind un procent derizoriu raportat la cota de 8% care nu reflectă cadrul legal prin care a fost stabilită vânzarea de acțiuni a 8% din capitalul social, aspecte care ar fi trebuit să fie verificate de către instanța de executare, dar care nu au fost verificate în mod corespunzător. Deși instanta de executare retine corect că "puterea discretionară comportă o marjă de liberă deciziet dar care implică prin ea însăsi o numită limită pentru ca exercitarea ei să nu devină abuzivă" concluzionează în mod gresit cu privire la faptul că "controlul jurisdictional nu poate fi exercitat asupra libertătii de apreciere lăsate de legiuitor la dispozitia administratiei, în ceea ce privește fondul actului" însă, dacă această apreciere lasată la dispozitia administratiei devine una abuzivă, trebuie să intervină controlul jurisdicțional si să echilibreze raporturile prin aplicarea corectă si justă a dispozitiilor legale si să se stabileascä dacă intimatul, Guvernul României a actionat sau nu abuziv.

Consideră recurenta că sintagma "până la limita a 8%" nu poate fi interpretată decât în sensul de "nu mai mult de 8% nici mai puțin decât 8%, adică exact 8%." și în niciun caz nu se poate considera că procentul de 1% stabilit prin H.G. nr. 746/08.06.2022 ar putea fi considerat emis cu respectarea cadrului legal, libertatea de apreciere a administrației fiind una abuzivă.

Instanta de executare reține în mod cu totul greșit faptul că "fără a avea a se pronunța asupra leqalității actului administrativ, aparența de drept care rezultă este aceea că legea recunoaște autoritătii publice posibilitatea de a stabili o cotă, până la limita a 8%, marja de apreciere ce a fost exercitată prin intermediul H.G.. nr. 746/202", recurenta nefiind de acord cu acest rationament.

Mai susține recurenta că, în niciun caz și absolut în nicio circumstanță nu s-ar putea considera că, prin emiterea unei hotărâri de guvern de vânzare a unei cote de 1% din valoarea capitalului social al societätii C. S.A., fără preț specificat, fără proceduri fără condiții pentru vânzarea acțiunilor, intimatul Guvernul României ar fi respectat obligatiile impuse prin decizia civilä nr. 2370/08.05.2019 a Î.C.C.J., atâta timp cât din dispozitivul acestei decizii rezultă în mod clar fără dubiu și fără posibilitate de interpretare faptul că intimatul, Guvernul României a fost obligat la adoptarea unei hotărâri de guvern în vedere vânzării de acțiuni ale C. S.A. până la limita a 8% din capitalul social, la acelasi pret la care au fost vândute actiunile în cadrul procesului de privatizare, cota procentuală de vânzare a acțiunilor fiind de 8% și, în niciun caz de 1%, acesta fiind obligat să emită normele de aplicare, conditiile si procedurile de vânzare a actiunilor, demersuri/obligatii care nu au fost îndeplinite de către intimatul, Guvernul României prin H.G. nr. 746/08.06.2022

Guvernul României a fost obligat a emite efectiv printr-o hotârâre de guvern procedurile și conditiile - care trebuiau să fie conținute explicit în cuprinsul hotărârii si nu să amâne momentul emiterii acestor conditii pentru o dată ulterioară 09.02.2023 (dată la care vor expira cele 180 de zile), în conditile în care scadența obligației de executat, conform titlului executoriu, a fost data de 09.06.2019 - pentru vânzarea actiunilor in procent de 8%, obligatia Guvernului fiind de a organiza în concret aplicarea normelor juridice deja instituite, acesta având obligatia de a pune în aplicare efectivă dispozitiile Art. 9 din anexa nr. 1 la O.U.G. NR. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003.

Consideră astfel ca fiind evidentă nerespectarea culpabilă de către intimatul, Guvernul României a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 2370/08.05.2019 titlul executoriu conform căruia intimatul era obligat să adopte o hotărâre de guvern pentru vânzarea unei cote procentuale de până la 8%. la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare și nu de 1% așa cum acesta a înțeles prin adoptarea Hotărârii de guvern nr. 746/08.07.2022, hotărâre care nu specifică nici la ce preț de vânzare ar trebui vândute aceste actiuni, nu emite procedurile și conditiile pentru vânzarea acțiunilor, și, mai mult modifică scadența obligației de executat (09.06.2019) la data expirării interdictiei de înstrăinare a actiunilor detinute de statul român prevăzută de art. 1 din Legea 173/2020, modificând astfel scadenta obligatiei de executat din data de 09.06.2019 pentru data de 09.02.2023 (!!!)

De retinut că interdictia a intervenit ulterior datei scadente (09.06.2019) a obligației de executare a titlului executoriu și a expirat la data de 13.08.2022, interdictie care nu ar trebui să poatä modifica în niciun fel un titlul executoriu reprezentat de Decizia nr. 2370/08.05.2019 care este anterioară intervenirii acestei interdicții — dacă s-ar admite contrariul, ar însemna că până la efectivă executare a obligatiei Guvernul României va putea emite oricând și orice lege prin care să împiedice îndeplinirea oricăror obligații la care acesta a fost sau va fi obligat de către instanța judecătorească prin orice titlul executoriu, făcând astfel ca orice titlul executoriu prin care Guvernul României va fi obligat să devină lipsit de orice posibilitate de executare efectivă.

În concluzie, susține recurenta că obligatia din titlul executoriu prin care Guvernul României a fost obligat "să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Art. 9 din anexa la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acțiuni ale C. S.A., până la limita a 8% din capitalul social, la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sanctiunea unor penalităti de 1.000 de RON pe fiecare zi de întârziere". Nu a fost îndeplinită prin adoptarea H.G. 746/08.06.2022 care prevede vânzarea unei cote de 1 0/0 nu de 8%. H.G. prin care nu sunt prevăzute procedurile și condițiile pentru vânzarea acțiunilor asa cum Guvernul României a fost obligat prin Decizia nr. 2370/08.05.2019, iar raționamentul instantei de executare care reține că aceasta nu are obligația de a verifica dacă H.G. nr. 746/2022 a respectat sau nu dispozițiile Art. 9 din anexa la O.U.G. nr. 49/1997 adică de a verifica în fond dacă dispozitiile titlului executoriu sunt sau nu respectate, în condițiile în care obligația de a face instituită prin titlul executoriu este exact cu privire la "punerea în aplicare a dispozitiilor Art. 9 din anexa la O.U.G. nr. 49/1997" și, fără a verifica aceste aspecte, totuși instanta de executare apreciază că s-ar fi respectat obligațiile din titlul executoriu,

Consideră că este profund gresit, ducând la imposibilitatea de a mai putea fi controlat termenul de prescriptie dacă Guvernul României va aduce la îndeplinire obligatiile. Fără o sancțiune aplicată în mod corect Guvernul României nu își va respecta niciodată obligațiile.

Solicită astfel admiterea recursului, casarea sentintei recurate si modificarea acesteia, urmând a admite cererea introductivă de instanță, asa cum a fost formulată.

Apărările formulate în cauză

Pârâții Prim-ministrul României, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului și Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului au formulat întâmpinare la recurs, prin care au solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

În mod corect și legal, instanța de fond a constatat că la data de 8 iunie 2022, pârâtul Guvernul României a adoptat H.G nr. 746/2022, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 560/8 iunie 2022.

In preambulul acestui act administrativ normativ s-a făcut referire la dispozițiile art. 9 din Anexa nr. 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/1997 privind înființarea C. București, aprobată cu modificări prin Legea nr. 70/1998, cu modificările ulterioare, precum și la decizia civilă nr. 2.370 din 8.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin art. 1 al H.G. nr. 746/2022, Guvernul României a aprobat vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acțiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "C." - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1 % din valoarea capitalului social al societății înregistrat la data vânzării. Totodată s-a prevăzut că vânzarea acțiunilor se realizează cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2023.

Prin articolul 2 din H.G nr. 746/2022, s-a prevăzut că, în termen de 180 de zile de la data expirării interdicției de înstrăinare a acțiunilor deținute de stalul român. prevăzută la art. 1 din Legea nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naționale în activitatea economică, cu modificările ulterioare, ministrul energiei aprobă, prin ordin, procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea acțiunilor în cota procentuală prevăzută la art. 1 alin. (1), care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Având în vedere că prin titlul executoriu-Decizia civilă nr. 2370/2019-definitivă pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție în Dosarul nr. x/2015, Guvernul României a fost obligat la adoptarea unei hotărâri pentru punerea în aplicare a dispozițiilor art. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 49/1997 astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acțiuni ale C. S.A, până la limita de 8 % din capitalul social, iar la data de 8 iunie 2022, pe parcursul judecării prezentei cauze, Guvernul României a adoptat H.G nr. 746/2022 prin care a aprobat vânzarea, de către Ministerul Energiei, a unui număr de acțiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "C." - S.A. reprezentând o cotă procentuală de 1 % din valoarea capitalului social al societății înregistrat la data vânzării, cererea reclamantei este neîntemeiată.

Pentru aceste motive, apreciază că, în mod corect instanța de fond a reținut că în condițiile în care obligația a fost executată înainte de înregistrarea cererii de chemare în judecată, aceasta este neîntemeiată.

Prin urmare, susținerile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate, iar soluția pronunțată de prima instanță se impune a fi menținută, întrucât aceasta a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile legale în vigoare, în funcție de situația de fapt care își găsește suport în probatoriul administrat.

Răspunsul la întâmpinare

Deși întâmpinarea i-a fost legal comunicată recurentei, aceasta nu a combătut apărările intimaților – pârâți din cadrul întâmpinării, printr-un Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471 alin. (4) incidente și în cazul recursului conform art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data 26.10.2022 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.12.2022 în ședință publică, cu citarea părților, la acel termen de judecată instanța amânând judecata recursului pentru data de 14 februarie 2023, față de imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales al recurentei – reclamante, doamna avocat D..

Alte aspecte procesuale

La termenul de judecată din data de 06 decembrie 2022 instanța a prorogat discutarea unei eventuale tardivități a recursului.

În ședința publică de la acest termen de judecată – 14.02.2023 – în cadrul dezbaterilor orale, apărătorul recurentei – reclamante a formulat cerere de repunere în termenul de recurs, solicitând admiterea acesteia.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte urmează a analiza mai întâi cererea de repunere în termen, în considerarea faptului că aceasta este un incident procedural ce impune analizarea cu prioritate, de modul de soluționare a acesteia depinzând soluția cu privire la excepția tardivității.

Analizând, așadar, cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de apărătorul recurentei – reclamante în cadrul dezbaterilor orale de la acest termen de judecată, Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, raportat la dispozițiile art. 186 alin. (2) C. proc. civ. ce prevăd că "2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac".

Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că cererea de repunere în termen trebuia formulată împreună cu cererea de recurs.

Astfel, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile stipulate de prevederile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., instanța de control judiciar va respinge cererea recurentei – reclamante, de repunere în termenul de exercitare a recursului, ca inadmisibilă.

În continuare, trecând la analizarea excepției tardivității recursului, excepție de procedură absolută și peremptorie, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecința respingerii recursului ca tardiv formulat, în considerarea următoarelor argumente:

Demersul judiciar ce formează obiectul cauzei pendinte vizează solicitarea formulată de către reclamanta A., pe calea prevăzută de art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin reprezentant Secretariatul General al Guvernului și Prim-ministrul Guvernului României, de amendare a pârâtului Guvernul României cu o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere care se face venit la bugetul de stat, începând cu data de 09.06.2019 și până la executarea obligației, precum și obligarea la plata penalităților datorate în condițiile art. 906 C. proc. civ., pentru neexecutarea culpabilă a obligației de a face ce decurge din Decizia nr. 2370 din data de 8 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2015.

Soluționând cauza, Curtea de Apel București a găsit neîntemeiate susținerile formulate de reclamantă, respingând, ca atare, cererea de chemare în judecată promovată de reclamantă.

Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârile pronunțate în condițiile art. 24 alin. (3) și (4) sunt supuse numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare.", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

În prezenta cauză, în urma verificării regularității promovării recursului de către recurenta-reclamantă A., Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 1400 din 09.09.2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal i-a fost comunicată acesteia la data de 03.10.2022, conform Procesului-verbal de înmânare atașat la dosarul de fond, iar recursul a fost promovat de parte la data de 11.10.2022, data expedierii prin poștă, conform mențiunii ștampilei aplicate pe plicul aflat la dosarul de recurs, așadar, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege, calculat pe zile libere potrivit dispozițiilor art. 181-183 C. proc. civ.

Prin urmare, de la data comunicării sentinței, 03.10.2022, curge termenul de 5 zile prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și, raportat la prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din C. proc. civ., ultima zi în care se putea formula recursul împotriva acestei hotărâri a fost data de 10.10.2022, având în vedere zilele nelucrătoare.

Cum din cuprinsul ștampilei aplicate pe plicul de înaintare a cererii de recurs, aflat la dosar, rezultă faptul că memoriul conținând motivele de recurs a fost transmis instanței la data de 11.10.2022, iar termenul a început să curgă de la data comunicării hotărârii din 03.10.2022, împlinindu-se la data de 10.10.2022, se reține incidența în cauză a prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora " "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Se constată, așadar, că aceste norme instituie în sarcina recurentei obligația de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătorești într-un anumit termen, imperativ, prevăzut de lege, declararea recursului după împlinirea termenului legal, atrăgând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea nulității acestuia.

Cum, în cauză, cererea de recurs a fost transmisă recurentei prin poștă la data de 11.10.2022, conform ștampilei aplicate pe plicul de expediere, în condițiile în care ultima zi pentru promovarea căii de atac a fost la 10.10.2022, se constată că recursul a fost exercitat cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., motiv pentru care se impune aplicarea sancțiunii juridice a decăderii părții din dreptul de exercitare a acestei căi de atac, sancțiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata că recursul este tardiv formulat, reținând totodată că, neexercitarea dreptului procesual - în speță, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât aceasta nu mai poate fi analizată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 186 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de repunere în termenul de recurs, astfel cum a fost formulată de recurenta –reclamantă A., ca inadmisibilă și, neidentificând existența vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va respinge și recursul promovat de recurenta-reclamantă, ca tardiv formulat, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de recurs, astfel cum a fost formulată de recurenta –reclamantă A., ca inadmisibilă.

Respinge, ca tardiv formulat, recursul promovat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1400 din data de 9 septembrie 2022 pronunțate în Camera de Consiliu de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 februarie 2023.