ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 223/2023

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 30.03.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară,anularea Rezoluției Inspectorului Șef nr. C21-230 prin care a contestat Rezoluția de clasare nr. 3992/A din data de 9.12.2020, emisă în lucrarea nr. 20-4344 a Direcției de Inspecție pentru Procurori, arătând, în esență, faptul că acestea au fost emise în mod nelegal și netemeinic.

Prin sentința nr. 1528 din 28 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.

Împotriva sentinței nr. 1528 din 28 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., considerând-o nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea recursului a susținut că a făcut toate demersurile necesare la toate instituțiile statului, cărora le-a adus la cunoștință că a fost reținut 24 de ore pe nedrept de Poliția Onești pentru plângeri false și mărturii mincinoase în dosarul nr. x/2019, iar Parchetul și Judecătoria Onești nu au trimis în judecată persoanele cercetate pentru inducere în eroare și mărturie mincinoasă, dispunând clasarea cauzei.

A sesizat aceste aspecte inclusiv Curții de Apel București, însă i-a fost respinsă plângerea inclusiv de către această instanță, care nu i-a făcut dreptate deși a depus toate probele din care a rezultat că a fost reținut timp de 24 de ore fără drept, restrângându-i-se în acest fel libertatea. Pentru aceleași motive a formulat plângere și la Inspecția Judiciară, unde a considerat că va fi îndreptățit, însă nici aceasta nu i-a făcut dreptate, iar soluția nelegală dată de aceasta a fost menținută și de Curtea de Apel București, tot în mod nelegal. În acest context a înțeles să formuleze prezentul recurs, solicitând admiterea acestuia cu consecința desființării tuturor hotărârilor menționate și a tragerii la răspundere și trimiterii în judecată a celor vinovați de reținerea sa pe nedrept timp de 24 de ore, în baza unor plângeri false și mărturii mincinoase, despre care Poliția, Parchetul și Judecătoria din Onești au avut cunoștință.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.

La termenul de dezbateri din 19 ianuarie 2023, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate, pe excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că excepția este întemeiată și o va admite, urmând să constate că recursul declarat de reclamant este nul, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte amintește că, în actuala reglementare, recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Așadar, motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: …d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același Cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) din același Cod, sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile legale amintite.

În speță, recurentul-reclamant nu a clamat incidența unui anume motiv de casare și nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă, în concret, nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentului, reține caracterul nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinței atacate, acesta limitându-se să reitereze întreaga situație de fapt dedusă judecății și să-și exprime nemulțumirile cu privire la probele administrate în cauzele ce au făcut obiectul sesizării înregistrate la Inspecția Judiciară, precum și la modalitatea în care au acestea au fost soluționate.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., precum și o minimă argumentare în fapt și în drept a criticii formulate, cu indicarea probelor pe care se întemeiază, deoarece, simpla nemulțumire a părții recurente cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru a conduce la casarea hotărârii atacate.

Dimpotrivă, este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege și să fie dezvoltat prin susțineri care să reprezinte critici de nelegalitate, acesta fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părțile având la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În cauză, se constată că recursul nu conține motive care să poată fi încadrate în textul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul neformulând nicio critică de nelegalitate la adresa sentinței atacate. În schimb, și-a exprimat nemulțumirea cu privire la soluțiile de clasare date de Parchetul și Judecătoria din Onești, care i-au soluționat cauzele, precum și de către Inspecția Judiciară cu privire la sesizarea formulată, reluând și argumentele privind modul în care au fost instrumentate aceste cauze de către autoritățile competente în legătură cu plângerile în urma cărora a susținut că s-a luat împotriva sa, în mod nelegal, măsura reținerii timp de 24 de ore, toate aceste aspecte stând la baza sesizării înregistrate la Inspecția Judiciară.

Or, față de rigorile ce caracterizează calea de atac a recursului în actuala reglementare, modalitatea de redactare a cererii formulate de recurentul-reclamant nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate. În egală măsură, reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței de fond, dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

În aceste condiții, reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul dintre cazurile de casare reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului exercitat în cauză.

În considerarea argumentelor expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din același Cod, va constata nul recursul declarat de reclamant și va menține sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1528 din 28 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.