ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2031/2023

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a formulat contestație împotriva Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. x/31.12.2021, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că nu este subiect al obligației de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice în România și, pe cale de consecință, să fie exonerat de la plata dobânzilor și penalităților de întârziere care constituie obiectul deciziei contestate.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 933/CA din 2 noiembrie 2022 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București – secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd o competență teritorială exclusivă de la care nu se poate deroga.

De asemenea, instanța a mai reținut că potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ. în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

Astfel, instanța a reținut că, în cazul reclamantului cu domiciliul în străinătate, devin incidente dispozițiile art. 1072 alin. (1) și (2) C. proc. civ.. Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului București, respectiv la Tribunalul București.

Prin sentința civilă nr. 107 din 16 ianuarie 2023 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului Brașov. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat judecata și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța soluția, Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal a reținut că, prin raportare la obiectul cererii, litigiul este unul care intră în sfera dreptului internațional public, astfel că toate referirile Tribunalului Brasov la textele din Cartea a VII-a nu sunt aplicabile cauzei, iar determinarea legislației aplicabile cauzei trebuie efectuată prin raportarea la dispozițiile Legii nr. 554/2004 în ansamblul său. Legea nr. 554/2004 se completează cu dispozițiile generale ale C. proc. civ., iar nu prevederile speciale, cum sunt cele cuprinse în Cartea a VII-a a C. proc. civ., care se referă strict la procesele de drept privat cu elemente de extraneitate.

Prin urmare, în cauză, devin incidente dispozițiile de drept comun din cadrul C. proc. civ., respectiv art. 111, care prevede că cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul a contestat un act administrativ fiscal emis de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, respectiv Decizia nr. x/31.12.2021 referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează împrejurarea că reclamantul are domiciliul în străinătate, situație nereglementată de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018 care prevăd că "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său."

Înalta Curte constată că, prin raportare la obiectul cererii, litigiul de față nu este unul de drept privat cu elemente de extraneitate, pentru a fi incidente dispozițiile art. 1072 C. proc. civ., ci este unul de drept public.

Prin urmare, determinarea legislației aplicabile prezentei cauze trebuie efectuată prin raportare la dispozițiile Legii nr. 554/2004 în ansamblul său.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte."

Din interpretarea textului legal, reiese că Legea nr. 554/2004 se completează cu dispozițiile generale ale C. proc. civ., iar nu cu dispozițiile cuprinse în Cartea a VII-a din C. proc. civ., care se referă strict la procesele de drept privat cu elemente de extraneitate.

Or, reține Înalta Curte de Casație și Justiție că dispozițiile C. proc. civ. prevăd la art. 111 competența de soluționare a cauzei în situația în care reclamantul are domiciliul în străinătate: "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului."

În concluzie, în cauză, devin incidente dispozițiile de drept comun din cadrul C. proc. civ., respectiv art. 111, fiind competentă teritorial să judece cauza instanța de la sediul pârâtului, respectiv Tribunalul Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov în favoarea Tribunalul Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 6 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.