ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1953/2023

Ședința publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarele A. și B., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, au solicitat anularea hotărârii nr. 3169 din 19 decembrie 2022 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii – secția pentru Judecători.

În susținerea cererii deduse judecății se arată că prin Hotărârea nr. 28 J din 15 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva doamnelor A. și B., judecători în cadrul Curții de Apel București.

În baza dispozițiilor art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, doamnei judecător A. i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza I din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Totodată, în baza dispozițiilor art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, doamnei judecător B. i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza I din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 3169 din 19 decembrie 2022, în temeiul art. 40 lit. k) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliului Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a hotărât suspendarea din funcție a doamnei A., judecător în cadrul Curții de Apel București și a doamnei B., judecător în cadrul Curții de Apel București, începând cu data de 19 decembrie 2022, în temeiul dispozițiilor art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicată.

Prin contestația formulată, contestatoarele au susținut că hotărârea de suspendare este nelegală fiind pronunțată în temeiul Legii nr. 303/2004, care la 19 decembrie 2022, data emiterii deciziei atacate, nu mai era în vigoare.

Legea nr. 303/2022 reglementează în mod diferit, față de vechea lege, instituția suspendării din funcție. La art. 2, alin. (2) din Legea nr. 303/2022, se prevede, printre altele, că judecătorii pot fi "...suspendați din funcție, în condițiile prevăzute de prezenta lege", iar, potrivit art. 197, alin. (1), lit. g) din Legea nr. 303/2022, judecătorul este suspendat din funcție "...în perioada cuprinsă între data comunicării hotărârii secției corespunzătoare de aplicare a sancțiunii disciplinare a excluderii din magistratură și data eliberării din funcție, dacă secția pentru judecători (...) apreciază că se impune această măsură în raport cu natura și gravitatea faptei și urmările acesteia".

Prin urmare, suspendarea din funcție nu mai constituie o simplă formalitate, o constatare, ca efect ope legis al sancțiunii excluderii, după cum se prevedea în vechea lege, ci presupune un examen obligatoriu al temeiniciei, care-i atribuie măsurii suspendării un caracter distinct, de sine-stătător, independent față de sancțiunea excluderii prevăzută de art. 29, alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 305/2022, intrată în vigoare la aceeași dată, de 16. XII.2022, se prevede că hotărârile cu caracter individual ale plenului și secțiilor privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Confom art. 29 alin. (7) din Legea nr. 305/2022, contestația suspendă executarea.

Aceste norme procedurale sunt de imediată aplicare, astfel că secția pentru judecători, care trebuia să se constituie în baza noii legi, potrivit dispozițiilor art. 40, alin. (1), lit. i) din Legea nr. 305/2022, nu putea constata suspendarea, așa cum prevedea vechea lege, cu o cale de atac reglementată de noua lege.

Concluzionând, contestatoarele au arătat că legea nouă este de imediată aplicare și reglementează calea de atac împotriva măsurii suspendării care nu exista în temeiul legii vechi iar prin aplicarea forțată în cauză a Legii nr. 303/2004, le este interzis dreptul de a accede la instanța competentă material care este Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a mai susținut că măsura suspendării este o instituție procedurală distinctă de sancțiunea excluderii din magistratură și care nu reprezintă un efect automat al aplicării sancțiunii disciplinare.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal cu consecința declinării judecării cauzei în favoarea curții de apel în raza căreia reclamantele își au domiciliul, iar în ipoteza în care aceste domicilii ar atrage competența Curții de Apel București, în favoarea unei curți de apel învecinate.

La data de 3 aprilie 2023, contestatoarele au depus o cerere prin care solicită declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Pitești – secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei", va analiza cu prioritate excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așa cum rezultă din petitul cererii deduse judecății, contestatoarele au învestit secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu o cerere prin care invocă nelegalitatea Hotărârii nr. 3168/19.12.2022 a Consilului Superior al Magistraturii – secția pentru judecători prin care, în temeiul art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 303/2004 s-a dispus suspendarea acestora din funcție.

Conform dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 304/2004 în vigoare la data înregistrării acțiunii disciplinare pe rolul secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, "hotărârile secției pentru judecători, respectiv ale secției pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situații decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituția României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate la secția de contencios administrativ a curții de apel competente, conform dreptului comun."

Având în vedere că aceste dispoziții sunt de strictă interpretare, Înalta Curte constată că în ceea ce privește o hotărâre a secției pentru Judecători sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, respectiv prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, coroborat cu art. 9 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel", iar potrivit art. 10 alin. (3) din același act normativ, "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său".

Având în vedere aceste dispoziții, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluțione cererea pendinte este curtea de apel.

De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere că prin cererea dedusă judecății, contestatoarele au indicat domiciliul în raza Curții de Apel București, și ținând cont de faptul că acestea sunt judecători în cadrul acestei instanțe, devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. referitoare la competența facultativă, conform cărora: "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea."

Așa fiind, în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 coroborat cu art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială.

Declină competența de soluționare contestației formulate de contestatoarele A. și B. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva hotărârii nr. 3169 din 19 decembrie 2022 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii – secția pentru Judecători, în favoarea Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.