ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1934/2023

Ședința publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 21 decembrie 2021, pe rolul Curții de Apel Oradea, sub nr. x/2021, reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice obligarea pârâtului la comunicarea relațiilor și copiilor certificate pentru conformitate cu originalul de pe adresele de înființare a popririlor, a titlurilor executorii și a proceselor-verbale de cheltuieli pentru dosarele execuționale cu numerele: x, având ca obiect executări silite împotriva Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.

De asemenea, reclamantul a solicitat instanței să oblige pârâtul la comunicarea, pentru fiecare dosar în parte, a datei comunicării înștiințării, dacă actele atașate fiecărei înștiințări au rămas în posesia lui, cine era persoana desemnată cu primirea înștiințărilor respective și a actelor atașate lor, semnarea dovezii de comunicare și aplicarea ștampilei, precum și copii semnate pentru conformitate cu originalele de pe aceste înștiințări și actele atașate din fiecare dosar execuțional în parte, în măsura în care au rămas în posesia lui, sau, în cazul în care au fost trimise altor unități din subordine, precum și dacă și când i-au fost remise următoarele: adresa emisă de Biroul al Executorului Judecătoresc A. la data de 17.12.2012, expediată recomandat prin poștă, sub nr. x, care figurează la poziția 1 a borderoului din 17.12.2012; adresa emisă de Biroul al Executorului Judecătoresc A. la data de 26.08.2013, expediată recomandat prin poștă, sub nr. x, care figurează la poziția 1 a borderoului din 26.08.2013; adresa emisă de Biroul al Executorului Judecătoresc A. la data de 18.12.2013, expediată recomandat prin poștă, sub nr. x, care figurează la poziția 1 a borderoului din 118.12.2013, și comunicarea copiilor semnate pentru conformitate cu originalele de pe toate aceste adrese și răspunsurile formulate la fiecare dintre ele, cu cheltuieli de judecată, în măsura în care pârâtul se va opune admiterii acțiunii.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a susținut că își menține acțiunea formulată împotriva pârâtului numai cu privire cele 13 dosare pentru care nu i-au fost comunicate copii conforme cu originalul de pe înscrisuri constând în înștiințări (comunicări), somații, procese-verbale prin care au fost stabilite cheltuieli de executare silită, adrese de înființare a popririi, procese-verbale de încetare a executării silite, precum și hotărârile judecătorești, reprezentând titlurile executorii în baza cărora a fost începută executarea silită, respectiv dosarele execuționale cu următoarele numere: x, care au fost comunicate pârâtului, conform borderoului din data de 21.05.2012, având ca obiect executări silite împotriva Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009, interpretând susținerea că nu au fost identificate în evidențele contabile ale instituției, ca fiind refuzul comunicării lor.

Prin sentința nr. 118/CA/2022 – P.I. din data de 29.06.2022, Curtea de Apel Oradea – secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva sentinței nr. 118/CA/2022 – P.I. din data de 29.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că, în contradicție cu cele consemnate în dovezile de primire și procesele-verbale de predare în care se consemnează expres, după dată " Subsemnatul agent ... având de înmânat: adresă înștiințare poprire, titlu executoriu, încheiere încuviințare, proces-verbal de cheltuieli, (care sunt de fapt toate înscrisurile pe baza cărora se pot reface dosarele executionale și pe care i le-a comunicat în copii certificate intimatul -pârât pentru celelalte 97 de dosare) în dos execuțional" pentru fiecare dosar execuțional în parte, instanța de fond a reținut numai adresele de înștiințare privind popririle.

De asemenea, deși din înscrisurile de la dosar rezultă că aceste comunicări au fost făcute în anii 2012-2013, instanța de fond a reținut că ar fi fost făcute comunicările în 2016, "cu toate acestea, instanța reține că faptul comunicării adreselor de înștiințare poprire în anul 2016, nu poate face dovada că în prezent, pârâtul deține înscrisurile pe care reclamantul solicită să i le comunice. Ele fac doar dovada comunicării adreselor de înștiințare poprire, nu a altor acte. Pe de altă parte, chiar în ipoteza în care în cursul anului 2016 ar fi fost comunicate pârâtului și alte acte din dosarele executionale susmenționate, nu există certitudinea că în prezent pârâtul le mai deține, nefiind făcută dovadă în acest sens."

Evident că recurentul-reclamant nu poate face dovada că pârâtul le deține, făcându-se doar dovada că i le-a comunicat, așa cum a făcut și pentru celelalte 97 de dosare execuționale, în calitate de reprezentant al debitorului Statul Român, dar nici intimatul-pârât nu susține și nici nu indică și nu dovedește că înscrisurile pe care recurentul-reclamant i le-a comunicat lui, le-ar fi trimis altei unități din subordine.

De aceea, prin cel de-al doilea capăt de cerere din acțiune a solicitat: - să fie obligat intimatul- pârât să-i comunice pentru fiecare dosar în parte data comunicării înștiințării, dacă actele atașate fiecărei înștiințări au rămas în posesia lui, cine era persoana desemnată cu primirea înștiințărilor respective și a actelor atașate lor, semnarea dovezii de comunicare și aplicarea ștampilei, precum și copii semnate pentru conformitate cu originalele de pe aceste înștiințări și actele atașate din flecare dosar execuțional în parte, în măsura în care au rămas în posesia lui, sau, în cazul în care au fost trimise altor unități din subordine, să comunice care sunt acestea, pentru a putea să solicite copiile semnate pentru conformitate cu originalele de acolo.

Instanța de fond a respins toate capetele de cerere ale acțiunii deduse judecății, fără să existe vreo motivare în cuprinsul hotărârii cu privire la acestea.

Față de aceste motive, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost aceasta restrânsă prin răspunsul la întâmpinare formulat, cu obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 31 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 05 aprilie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat și va fi admis, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere, restrânsă, prin care a solicitat obligarea pârâtului la comunicarea relațiilor și copiilor certificate pentru conformitate cu originalul de pe adresele de înființare a popririlor, a titlurilor executorii și a proceselor-verbale de cheltuieli pentru dosarele execuționale cu numerele: x, care au fost comunicate pârâtului, conform borderoului din data de 21.05.2012, având ca obiect executări silite împotriva Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor.

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând, în esență că nu sunt îndeplinite cerințele art. 8 din Legea nr. 554/2004, neputându-se reține existența unui refuz al pârâtului de a comunica acte pe care nu le deține.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant arată că, deși prima instanță a respins toate capetele de cerere, în cuprinsul hotărârii nu se regăsesc motivele pentru care a respins cel de-al doilea capăt de cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului de a-i comunica pentru fiecare dosar în parte data comunicării înștiințării, dacă actele atașate fiecărei înștiințări au rămas în posesia lui, cine era persoana desemnată cu primirea înștiințărilor respective și a actelor atașate lor, semnarea dovezii de comunicare și aplicarea ștampilei, precum și copii semnate pentru conformitate cu originalele de pe aceste înștiințări și actele atașate din flecare dosar execuțional în parte, în măsura în care au rămas în posesia lui, sau, în cazul în care au fost trimise altor unități din subordine, să comunice care sunt acestea, pentru a putea să solicite copiile semnate pentru conformitate cu originalele de acolo.

Criticile formulate de recurentul-reclamant se subsumează motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Indiscutabil, orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și de a pretinde organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, instanță care are în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură prin urmare să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare. Într-adevăr, atât timp cât în considerente instanța nu a analizat un capăt de cerere, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced. O astfel de hotărâre devine arbitrară și nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o casare cu trimitere chiar dacă, strict teoretic, instanța s-a pronunțat pe "fond", respingând acțiunea.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, din hotărârea primei instanțe rezultă că, reclamantul și-a restrâns acțiunea numai pentru dosarele execuționale numerele: 259/2012, 258/2012, 181/2012, 142/2012, 267/2012, 266/2012, 264/2012, 262/2012, 261/2012, 263/2012, 183/2012, 260/2012, 479/2012, cu privire la care a solicitat obligarea pârâtului să comunice relațiile și copiile certificate pentru conformitate cu originalul de pe înscrisurile constând în înștiințări (comunicări), somații, procese-verbale prin care au fost stabilite cheltuieli de executare silită, adrese de înființare a popririi, procese-verbale de încetare a executării silite, precum și hotărârile judecătorești, reprezentând titlurile executorii în baza cărora a fost începută executarea silită în aceste dosare.

Tot referitor la aceste dosare, reclamantul a solicitat să fie obligat pârâtul să comunice, pentru fiecare dosar în parte, data comunicării înștiințării, dacă actele atașate fiecărei înștiințări au rămas în posesia lui, cine era persoana desemnată cu primirea înștiințărilor respective și a actelor atașate lor, semnarea dovezii de comunicare și aplicarea ștampilei, precum și copii semnate pentru conformitate cu originalele de pe aceste înștiințări și actele atașate din fiecare dosar execuțional în parte, în măsura în care au rămas în posesia lui, sau, în cazul în care au fost trimise altor unități din subordine, să comunice care sunt acestea, pentru a putea solicita copiile semnate pentru conformitate cu originalele de acolo, precum și să fie obligat pârâtul să comunice dacă și când i-au fost remise următoarele: adresa emisă de Biroul al Executorului Judecătoresc A. la data de 18.12.2012, expediată recomandat prin poștă, sub nr. x, care figurează la poziția 1 a borderoului din 18.12.2012; adresa emisă de Biroul al Executorului Judecătoresc A. la data de 26.08.2013, expediată recomandat prin poștă, sub nr. x, care figurează la poziția 1 a borderoului din 26.08.2013; adresa emisă de Biroul al Executorului Judecătoresc A. la data de 18.12.2013, expediată recomandat prin poștă, sub nr. x, care figurează la poziția 1 a borderoului din 18.12.2013, precum și comunicarea copiilor semnate pentru conformitate cu originalele de pe toate aceste adrese și răspunsurile formulate la fiecare dintre ele.

Or, din cuprinsul hotărârii pronunțate, rezultă că instanța de fond nu a motivat respingerea celui de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat obligarea pârâtului de a-i comunica pentru fiecare dosar în parte data comunicării înștiințării, dacă actele atașate fiecărei înștiințări au rămas în posesia lui, cine era persoana desemnată cu primirea înștiințărilor respective și a actelor atașate lor, semnarea dovezii de comunicare și aplicarea ștampilei, precum și copii semnate pentru conformitate cu originalele de pe aceste înștiințări și actele atașate din fiecare dosar execuțional în parte, în măsura în care au rămas în posesia lui, sau, în cazul în care au fost trimise altor unități din subordine, să comunice care sunt acestea, pentru a putea să solicite copiile semnate pentru conformitate cu originalele de acolo.

Deși, prima instanță a reținut că prin înscrisurile depuse la filele x din vol. 5, recurentul-reclamant face dovada că în dosarele execuționale enumerate (x) a comunicat pârâtului adresele de înștiințare poprire, iar prin adresa de corespondență nr. x/25.02.2014 emisă de intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice se menționează că "referitor la documentațiile depuse de dumneavoastră în data de 17.02.2014 la Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a municipiului București în dosarele de executare de mai jos (x) au fost semnalate unele aspecte", în mod greșit prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada că intimatul-pârât deține înscrisurile pe care reclamantul solicită să i le comunice și nu a analizat capătul doi al cererii deduse judecății, ci a respins în totalitate acțiunea, ca nefondată.

Ca urmare, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este fondat, ceea ce va determina, ca și consecință procesuală obligatorie necesitatea casării sentinței și trimiterii spre rejudecare, având în vedere că judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, omisiunea de soluționare neputând fi îndreptată prin judecarea pe fond în recurs, pentru a nu se înfrânge, mai departe, principiul respectării dreptului la o cale de atac efectivă.

Așadar, Înalta Curte apreciază că recurentul-reclamant a adus argumente pertinente cu privire la nelegalitatea sentinței recurate, iar pentru o analiză unitară a susținerilor părților și o stabilire corectă a stării de fapt, raportat inclusiv la cele reținute de către instanța de recurs, prima instanță va avea în vedere, cu ocazia rejudecării, ansamblul probatoriului deja administrat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Biroul Executorului Judecătoresc A. împotriva sentinței nr. 118/CA/2022-PI din 29 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.