ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 144/2023

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 09 februarie 2022 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice și Dezvoltării Administrației- Direcția Generală Por, a solicitat să se dispună anularea Deciziei nr. 13 din 26 ianuarie 2022, emisă de pârât și anularea Adresei de informare privind autorizarea cererii de rambursare nr. x în valoare de 54.723,13 RON, aferentă contractului de finanțare cod SMIS 127509, încheiat în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020 pentru proiectul "Amenajare parc - Cartierul Ciucului", și prin care i s-a comunicat aplicarea reducerii procentuale de 25 % conform Notei de neconformitate nr. 82687.1/18.08.2021, cât și anularea Notei de neconformitate AM POR SVAP 82687.1/148.08.2021, emisă de AM POR în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020.

2.1. Prin sentința civilă nr. 3463 din 20 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoariale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență, că reclamantul nu a formulat cererea de chemare în judecată pentru îndeplinirea prerogativelor de putere publică, ci a acționat în calitate de persoană vătămată în sensul Legii nr. 554/2004, de destinatar al actului administrativ contestat, fapt pentru care trebuie să beneficieze de aceeași protecție ca și persoana juridică de drept privat, având în vedere faptul că prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a nu îi sunt aplicabile, nefiind destinatarul și beneficiarul acestor norme.

Totodată, s-a mai constatat și faptul că, întrucât nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare este atât un titlu de creanță, dar și un titlu executoriu la expirarea termenului de plată, iar Codul de procedură fiscal și C. proc. civ. au acordat debitorului, în speță autorității publice reclamante, posibilitatea de a se adresa cu contestație la executare la instanța de la sediul său și în procedura contenciosului administrative, trebuie să îi fie acordat același beneficiu reclamantului.

2.2. Prin sentința civilă nr. 831 din 28 octombrie 2022, Tribunalul Covasna, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal pentru emiterea regulatorului de competență în vederea stabilirii instanței competente teritorial să judece cauza.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Covasna, secția civilă a reținut, în esență, incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care sunt de strictă interpretare, apreciind că nu se poate deroga de la competența teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul instituție publică trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul pârâtului, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice și Dezvoltării Administrației- Direcția Generală Por, a solicitat anularea Deciziei nr. 13 din 26 ianuarie 2022, emisă de pârât și anularea Adresei de informare privind autorizarea cererii de rambursare nr. x în valoare de 54.723,13 RON, aferentă contractului de finanțare cod SMIS 127509, încheiat în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020 pentru proiectul "Amenajare parc - Cartierul Ciucului", și prin care i s-a comunicat aplicarea reducerii procentuale de 25 % conform Notei de neconformitate nr. 82687.1/18.08.2021, cât și anularea Notei de neconformitate AM POR SVAP 82687.1/148.08.2021, emisă de AM POR în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantului autoritate publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente teritorial să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe are calitatea de autoritate publică, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de autoritate publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de autoritate publică.

Deși, în prezenta cauză, reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o autoritate publică are calitatea de reclamant într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului autoritate publică, fără a face distincție între situațiile în care se acționează în calitate de parte vătămată și cele în care se acționează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calității de autoritate publică a reclamantului Municipiul Sfântu Gheorghe și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice și Dezvoltării Administrației- Direcția Generală Por, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului București.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe, prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală POR, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 12 ianuarie 2023.