ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față:

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 56 pronunțată la data de 11 iunie 2021 de Tribunalul Bistrița-Năsăud în temeiul disp. art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost condamnată inculpata A., pentru săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată, prev. de art. 360 alin. (1), (2) și (3) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (50 acte materiale) la pedeapsa principală de 2 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost condamnată inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 250 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (43 acte materiale), la pedeapsa de 2 ani și 1 lună închisoare.

În temeiul prev. art. 38 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni cu infracțiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 308 din C. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen. (23 acte materiale), săvârșită în perioada februarie- aprilie 2016, pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentința penală nr. 281/02.03.2020 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la data de 16.07.2020 prin Decizia penală nr. 764/A/2020 a Curții de Apel Cluj, la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) din C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen. s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 281/02.03.2020 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la data de 16.07.2020 prin Decizia penală nr. 764/A/2020 a Curții de Apel Cluj.

În baza art. 39 alin. (1), lit. b) din C. pen. și art. 45 alin. (1) din C. pen. au fost contopite pedepsele principale de mai sus, de 2 ani și 2 luni închisoare, respectiv 2 ani și 1 lună închisoare și pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) din C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 17 luni închisoare, rezultând pedeapsa principală finală de 4 ani și 5 luni închisoare, ce se va executa în regim de detenție, alături de care se aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) din C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. și art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen. s-a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza disp. art. 397 alin. (1), art. 25 și art. 19 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 1357 din C. civ. s-a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 5280,60 RON, cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile B. SA., cu sediul în București.

În baza disp. art. 404 alin. (4), lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 112 alin. (1), lit. e) din C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 1775,56 RON.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligată inculpata A. să plătească în favoarea statului suma de 2000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400 RON pentru faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, respectiv cele ale dosarului nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație de Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud, coroborate cu probele administrate în faza de cercetare judecătorească indicate mai sus, a reținut în fapt următoarele:

I. În cursul lunii noiembrie 2014, în sediul unității bancare, inculpata A. i-a prezentat persoanei vătămate D. ofertele de creditare ale băncii B.

Fiind interesată de obținerea unui credit, după câteva zile, persoana vătămată s-a reîntors la unitatea bancară cu adeverința de salariu și cu copia cărții de identitate. În baza analizei dosarului de creditare, persoanei vătămate i s-a aprobat creditul solicitat dar și un card de cumpărături.

Întrucât persoana vătămată nu putea scoate cu cardul de la bancomat în aceeași zi decât o anumită sumă de bani, limitată, aceasta a apelat la inculpată să o ajute să retragă întreaga sumă aferentă creditului atunci, pe loc. Inculpata a fost de acord, a solicitat telefonic în locul persoanei vătămate o derogare de la plafonul zilnic ce putea fi retras cu cardul de la bancomat, rugând-o la rândul ei pe D. ca din suma retrasă să-i dea cu titlu de împrumut suma de 1.000 RON, motivând că are în întreținere 2 copii minori și că are de plătit chiria. Persoana vătămată a fost de acord, împrumutând suma de 1000 RON inculpatei.

Aferent contractului de credit, tot în cursul lunii noiembrie 2014, a sosit la unitatea bancară cardul de cumpărături al persoanei vătămate D., iar inculpata a anunțat-o și i-a transmis că poate veni să-l ridice. Persoana vătămată s-a prezentat la bancă la data de 5.12.2014 și i-a spus inculpatei că nu are nevoie de acest card și că vrea să-l închidă. Cu aceeași ocazie, persoana vătămată i-a cerut inculpatei să-i restituie împrumutul de 1.000 RON, întrucât concubinul său îi reproșa faptul că a împrumutat bani din credit. Inculpata i-a răspuns că nu poate să-i restituie banii, propunându-i să retragă de pe cardul de cumpărături o sumă de bani și să-i spună partenerului ei că a primit o parte din suma împrumutată.

Persoana vătămată a acceptat, deplasându-se împreună cu inculpata la bancomatul băncii; inculpata a desigilat în prezența persoanei vătămate "un plic în care se afla un document pe care era înscris codul pin aferent cardului". Inculpata a retras suma de 400 RON, pe care i-a înmânat-o persoanei vătămate, care i-a lăsat cardul de cumpărături inculpatei, pentru a-l închide.

Aflându-se în posesia cardului de cumpărători al persoanei vătămate D. și cunoscând codul pin, întrucât efectuase operațiunea de retragere a sumei de 400 RON, inculpata a început să utilizeze cardul pentru propriile sale plăți, dar a retras și sume de bani.

Din raportul de activitate al cardului Mastercard Standard al persoanei vătămate D., pentru perioada 15.11.2014 - 15.12.2014, rezultă că au fost efectuate cu cardul următoarele 22 de operațiuni: 5.12.2014 - interogare sold de la ATM Năsăud - operațiune taxată cu 0,75 RON, 5.12.2014 - interogare sold de la ATM Bistrița - operațiune taxată cu 0,75 RON, 5.12.2014 - plată POS - magazinul E. de 34 RON, 5.12.2014 - plată POS F. de 51,57 RON, 6.12.2014 - plată POS G. de 100,02 RON, 6.12.2014 - plată POS H. de 238,92 RON, 6.12.2014 - ridicare numerar ATM Năsăud în sumă de 600 RON, operațiune care a presupus comision de 6 RON și dobândă de 3,39 RON, 6.12.2014 - interogare sold de la ATM Năsăud - operațiune taxată cu 0,75 RON, 6.12.2014 - plată POS H. de 442,47 RON, 6.12.2014 - plată POS I. de 77,98 RON, 7.12.2014 - plată POS G. de 31,59 RON, 7.12.2014 - plată POS J. de 89,92 RON, 7.12.2014 - plată POS K. de 27,67 RON, 8.12.2014 - interogare sold de la ATM Bistrița - operațiune taxată cu 0,75 RON, 8.12.2014 - plată POS L. de 243,49 RON, 9.12.2014 - plată POS L. de 62,28 RON, 9.12.2014 - plată POS M. de 50,01 RON, 9.12.2014 - plată POS F. de 14,50 RON, 9.12.2014 - plată POS F. de 5,00 RON, 9.12.2014 - plată POS F. de 50,02 RON, 11.12.2014 - interogare sold de la ATM Bistrița - operațiune taxată cu 0,75 RON, 12.12.2014 - plată POS G. de 39,99 RON.

Totalul acestor operațiuni neautorizate prin folosirea fără drept a cardului bancar al persoanei vătămate D. este în valoare totală de 2.212,57 RON. Dintre cele 22 de operațiuni efectuate de inculpată doar 17 sunt operațiuni financiare, 5 fiind interogări de sold, efectuate la datele de 5.12.2014 (două operațiuni), 6.12.2014, 8.12.2014 și 11.12.2014.

La momentul la care persoana vătămată D. s-a deplasat la unitatea bancară pentru a-și achita ratele aferente împrumutului bancar, persoana de la ghișeu a întrebat-o dacă dorește să plătească pentru creditul de nevoi personale sau pentru cardul de cumpărături. Persoana vătămată D., indignată de cele comunicate, i-a comunicat că ea nu a folosit cardul de credit, reclamând folosirea fără drept a cardului său de către inculpată, căreia i-l dăduse pentru închiderea creditului, producând astfel zarvă în interiorul unității bancare. Persoana vătămată s-a mai deplasat ulterior la unitatea bancă pentru a discuta cu inculpata însă aceasta își încheiase colaborarea cu banca și nu a mai fost de găsit.

La unitatea bancară s-a declanșat o anchetă administrativă și astfel persoana vătămată a fost exonerată de plata sumelor utilizate fraudulos de inculpată, unitatea bancară suportând prejudiciul.

II. În vara anului 2014, intenționând să contracteze un credit bancar, persoana vătămată N. a contactat-o pe inculpata A.

A., ce colabora cu B., având biroul în sediul băncii, în vederea întocmirii dosarului de creditare. Inculpata i-a comunicat persoanei vătămate că va beneficia și de un card de cumpărături care nu necesită costuri în situația în care suma nu este utilizată.

Ulterior, inculpata a anunțat persoana vătămată că i s-a aprobat creditul și că se poate prezenta la bancă. De la casieria unității bancare persoana vătămată și-a ridicat suma aferentă creditului. Persoanei vătămate N., i-a sosit mai apoi la unitatea bancară cardul de cumpărături, având plafonul de 1.570 RON, aferent creditului primit anterior. Întrucât persoana vătămată făcea amenajări la locuință, neajungându-i creditul solicitat inițial, după o anumită perioadă de timp aceasta a dorit majorarea limitei de credit pe cardul de cumpărături, iar urmare a demersurilor făcute de inculpată, aceasta i-a comunicat că limita obținută ar fi de 3.800 RON, în total. Pentru majorarea limitei, inculpata a căutat-o pe persoana vătămată la locul de muncă și i-a cerut să semneze o cerere în acest sens. Inculpata a căutat-o mai apoi din nou pe persoana vătămată N. și i-a comunicat că i s-a aprobat majorarea limitei cardului de cumpărături, însă din greșeală i s-ar fi aprobat cu 600 RON mai mult decât ceruse, astfel încât trebuie să-i dea ei această sumă. Persoana vătămată a acceptat și, folosind bancomatul amplasat în apropierea societății O., la care lucra, persoana vătămată N. a retras și i-a înmânat suma de 600 RON inculpatei, fără a se întocmi niciun document în acest sens.

Întrucât dorea refinanțarea cardului de cumpărături într-un contract de credit (flexi - credit), persoana vătămată N. i-a adus la cunoștință numitei A. acest aspect, refinanțarea fiind aprobată la data de 25.09.2014. Totodată, persoana vătămată N. i-a comunicat inculpatei că dorește să închidă creditul aferent cardului de cumpărături, inculpata cerându-i persoanei vătămate să semneze un document, solicitându-i totodată cardul și codul pin.

La 16.01.2015, fără știrea persoanei vătămate N., inculpata A. a solicitat consilierului clienți din cadrul B. SA., Agenția Bistrița, martora P., să efectueze demersurile necesare în vederea deblocării plafonului aferent cardului de credit, deși persoana vătămată îi ceruse închiderea contului, martora deblocând contul acesteia. Având asupra sa cardul de credit al persoanei vătămate N. și cunoscând codul PIN, inculpata A. a efectuat un număr de 24 de operațiuni neautorizate în valoare de 1.766,21 RON, folosind acest card în perioada 16.01 - 24.01.2015, după cum urmează:16.01.2015 - plată POS G. de 64,03 RON, 16.01.2015 - ridicare numerar ATM Bistrița în sumă de 500 RON, operațiune care a presupus comision de 5 RON și dobândă de 9,13 RON, 16.01.2015 - plată POS G. de 31,48 RON, 16.01.2015 - plată POS Q. de 21,00 RON, 18.01.2015 - interogare sold de la ATM Năsăud - operațiune taxată cu 0,75 RON, 18.01.2015 - plată POS G. de 73,38 RON, 18.01.2015 - plată POS J. de 110,30 RON, 18.01.2015 - ridicare numerar ATM Năsăud în sumă de 300 RON, operațiune care a presupus comision de 3 RON și dobândă de 5,13 RON, 19.01.2015 - plată POS R. de 99 RON,

19.01.2015 - plată POS S. de 25 RON, 20.01.2015 - plată POS G. de 23,78 RON, 20.01.2015 - plată POS I. de 90,87 RON, 20.01.2015 - plată POS T. de 13,80 RON, 21.01.2015 - plată POS F. de 55 RON, 21.01.2015 - plată POS T. de 17,50 RON, 22.01.2015 - plată POS G. de 17,19 RON, 22.01.2015 - plată POS U. de 75 RON, 22.01.2015 - plată POS V. de 30 RON, 22.01.2015 - interogare sold de la ATM Bistrița - operațiune taxată cu 0,75 RON, 23.01.2015 - plată POS activare.ro de 57,52 RON, 23.01.2015 - plată POS W. Bistrița de 50 RON, 23.01.2015 - plată POS W. Bistrița de 60 RON, 24.01.2015 - Plată POS G. de 13,80 RON.

Totalul acestor operațiuni neautorizate prin folosirea fără drept a cardului bancar al persoanei vătămate N. este în valoare totală de 1.764,21 RON. Dintre cele 24 de operațiuni, doar 22 au fost operațiuni financiare (plăți sau retrageri de numerar), 2 fiind interogări de solduri, efectuate la datele de 18 și 22 ianuarie 2015.

Persoana vătămată N. a aflat despre operațiunile frauduloase mult mai târziu, când a fost contactată de reprezentanții bancari care i-au adus la cunoștință că are o restanță la cardul de cumpărături în sumă de 200 RON. Persoana vătămată a apelat un funcționar bancar de la unitatea centrală, care i-a comunicat că dobânzile aferente sumei folosite au fost recuperate din contul din care plătea ratele bancare. Întrucât nu folosise cardul de cumpărături, persoana vătămată a informat funcționarul bancar cu privire la aceste împrejurări.

Unitatea bancară a dispus efectuarea de verificări și investigații. Prin raportul de investigare nr. x/10.11.2015, s-a constatat că la data de 16.01.2015, inculpata s-a prezentat la biroul martorei P., consilier clienți în cadrul Agenției Bistrița a băncii, și i-a solicitat în mod fraudulos acesteia să efectueze demersurile necesare în vederea deblocării plafonului aferent cardului de credit al persoanei vătămate. În raport se mai reține că martorul X., consilier în cadrul aceleiași agenții bancare a procesat dosarul aferent refinanțării cardului de credit, dar ulterior aprobării facilității nu a încărcat cererea de reziliere a cardului de credit refinanțat.

În finalul raportului de investigare, s-a concluzionat că martorii P. și X. au încălcat Procedura privind creditul pentru nevoi personale nenominalizate. S-a recomandat formularea unei plângeri penale împotriva inculpatei. Unitatea bancară a stabilit că suma ridicată în mod fraudulos de pe contul persoanei vătămate N. să fie suportată de martora P. Cu ocazia audierii martora a prezentat dovada de plată a sumei de 1775,56 RON și a susținut că nu se constituie parte civilă în cauză. Cu privire la suma de 600 RON, obținută de inculpată prin inducere în eroare de la persoana vătămată N., aceasta a arătat că s-a împăcat cu inculpata.

III. Persoana vătămată Y. a fost client al B. de mai mulți ani. În cursul lunii ianuarie 2015, persoana vătămată s-a deplasat la unitatea bancară împreună cu mama sa pentru a solicita refinanțarea creditului obținut anterior. Inculpata a întocmit dosarul de creditare al persoanei vătămate, ocazie cu care i-a adus la cunoștință că va beneficia și de un card de cumpărături. După câteva zile inculpata l-a chemat la bancă pe Y. pentru a semna contractul de credit. În aceeași zi în care a semnat creditul, persoana vătămată Y. a și ridicat suma de bani aprobată. După câteva zile, persoana vătămată a ridicat și cardul de cumpărături.

La data de 05.02.2015, inculpata l-a contactat telefonic pe numitul Y. și i-a solicitat datele de pe cardul de cumpărături, pretins pentru a primi un cod de securitate al cardului. După mai multe discuții la telefon purtate de inculpată cu persoana vătămată și cu mama acesteia, martora Z., inculpata a obținut de la aceștia toate datele de identificare necesare folosirii cardului pentru plăți on-line. Persoana vătămată și mama acesteia, persoane de bună-credință nu s-au gândit că în acest mod pot fi fraudați, ci au avut încredere în inculpată, întrucât chiar ea a întocmit dosarul pentru refinanțarea creditului și au avut reprezentarea că este necesar să comunice inculpatei datele de identificare și codul PIN ale cardului său.

Folosind fără drept codul de securitate al cardului persoanei vătămate Y., inculpata A. a efectuat un număr de 4 operațiuni: 6.02.2015 - plată POS AA. de 1429,99 RON, 6.02.2015 - plată POS BB. de 467 RON, 8.02.2015 - plată POS activare.ro București de 113,54 RON, 20.02.2015 - plată POS activare.ro București de 56,60 RON.

Totalul acestor tranzacții neautorizate prin folosirea fără drept a cardului bancar al persoanei vătămate Y. este în valoare totală de 2.067,14 RON.

După aproximativ două săptămâni, verificând soldul contului aferent cardului de cumpărături, persoana vătămată a constatat că lipsesc de pe cont aproximativ 2.000 RON. Ulterior persoana vătămată a solicitat un extras de cont, ocazie cu care a sesizat lipsa banilor de pe card și efectuarea unor tranzacții pe care el nu le-a derulat. În urma consultării extrasului de cont, Y. a reclamat băncii faptele constatate. Unitatea bancară a înștiințat persoana vătămată că inculpata este persoana care a efectuat operațiunile, trimițându-i persoanei vătămate în copie dovezile plăților efectuate de inculpată.

Persoana vătămată a fost ulterior chemată la bancă și i s-a adus la cunoștință că i se vor vira sumele de bani folosite fără drept de către inculpată, ceea ce s-a și întâmplat. Fiind audiată, persoana vătămată a arătat că, întrucât a fost despăgubită, nu se mai constituie parte civilă. Totodată a arătat că nu a primit cu titlu de împrumut sume de bani de la inculpată.

În raportul de investigație întocmit de funcționarii bancari, cu privire la faptele inculpatei A., s-a concluzionat că aceasta a încălcat următoarele reglementări: procedura de vânzare credit flexi și card de credit PF prin rețeaua DSA, procedura privind fluxul de aprobare a emiterii/majorării limitei cardurilor de credit pentru persoane fizice, procedura antifraudă, reguli de Etică în cadrul B. SA.

Inculpata a negat că ar fi primit și folosit cardurile persoanelor vătămate D. și N., susținând, totodată că l-a împrumutat pe Y. cu suma de 2.000 RON și că acesta și-ar fi dat acceptul, chiar în sediul băncii să folosească codul de securitate al cardului său și că persoana vătămată primea mesaje pe telefon și că fără acceptul său nu s-ar fi putut face plățile. Cu privire la plățile on line efectuate de pe contul de card al persoanei vătămate, a susținut că acestea s-ar fi efectuat chiar de pe calculatorul băncii, în prezența lui Y. Inculpata a negat că ar fi primit cu titlu de împrumut suma de 1.000 RON de la persoana vătămată D. susținând că de fapt ea o împrumutase pe aceasta.

Starea de fapt reținută mai sus a rezultat, atât din probele administrate în cursul urmăririi penale (constând îndeosebi în: declarații persoane vătămate N. - fil. x, D. - fil. x, Y. - fil. x, declarațiile inculpatei A. - fil. x, declarațiile martorilor P. - fil. x, X. - fil. x, Z. - fil. x, CC. - fil. x, DD. - fil. x, EE. - fil. x, FF. - fil. x, procesele-verbale de confruntare dintre inculpată și cele trei persoane vătămate - fil. x, precum și confruntarea cu martora Z. fil. x, extrasele de cont înaintate de partea civilă B. odată cu plângerea penală formulată în cauză fil. x, răspunsul băncii către persoana vătămată Y. și documentele corespunzătoare fil. x; raport de investigare nr. x/10.11.2015 al B. - fil. x), cât și din probele constând în declarații și înscrisuri administrate în cursul cercetării judecătorești, respectiv: declarațiile persoanelor vătămate D., Y., N., declarațiile martorilor: P., Z., X., DD., EE., GG., CC., W., înscrisurile înaintate de B.

Astfel, declarațiile persoanei vătămate D. pe baza cărora au fost reținute primele acțiunile penale imputate inculpatei - în sensul că aceasta din urmă ar fi preluat de la persoana vătămată cardul de cumpărături în vederea închiderii, pe care ulterior l-a folosit în interes personal, se coroborează atât cu declarațiile martorei CC. cât îndeosebi cu declarațiile martorei DD. care arăta următoarele:

"Mai rețin că și doamna D. a făcut atât sesizare la bancă cât și scandal în incinta sucursalei reclamând că doamna A. i-ar fi cheltuit banii de pe cardul său de cumpărături, emis de asemenea de banca B. Știu despre D. că locuia pe pietonalul mun. Bistrița, respectiv pe str. x. Eu personal, întrucât am fost curioasă, am întrebat-o pe D. de ce i-a dat numitei A. cardul său de cumpărături, iar aceasta mi-a explicat că de fapt i-a solicitat numitei A. să anuleze cardul de cumpărături, iar aceasta i-a cerut cardul bancar ("plasticul") pentru a-l preda ea la bancă (...). Despre D. pot să mai precizez că a venit în mod regulat la banca B. să o caute pe A., de multe ori plângând și proferând amenințări, însă nu a mai reușit să o găsească întrucât A. încheiase raporturile de colaborare". Aceleași aspecte au fost menționate de către martoră și cu prilejul audierii în ședință publică de judecată, când martora a arătat, în esență, că își amintește cum persoana vătămată D. a reclamat în interiorul agenției B. faptele comise de inculpată. Martora confirmă de altfel că inculpata era posesoarea unei mașini în perioada vizată de cercetări, mașină pe care o folosea și pentru deplasări în interes profesional și care, își amintește martora, era alimentată de la benzinăria F. situată pe Calea x din mun. Bistrița, declarația martorei coroborându-se astfel cu extrasele de cont înaintate de bancă. Spre deosebire de inculpată, relevant în cauză este faptul că persoana vătămată D. nu este posesoare a unui permis de conducere.

Susținerile inculpatei în sensul că persoana vătămată nu i-ar fi înmânat cardul de cumpărături și că aceasta avea cunoștință deplină de procedurile bancare, întrucât toate informațiile i-au fost oferite de bancă pe suport de hârtie, nu sunt credibile, fiind contrazise de toate probele administrate în cursul judecății indicate mai sus, după cum, de altfel s-a reținut și în raportul de investigare nr. x/2015 al B., în cuprinsul căruia se arată că inculpata "a solicitat cardul clientei, menționându-i că urmează să-i acopere suma retrasă și să-l închidă" - dos. urm. pen.

În ceea ce privește persoana vătămată N. s-a reținut de asemenea că declarațiile persoanei vătămate date în cursul urmăririi penale și menținute întru-totul în fața instanței, se coroborează cu declarațiile martorei P. (esența acestei declarații putând fi redată prin aceea că - "îmi amintesc că la refinanțare de credit care trebuia să aibă loc și cardul să fie lăsat clientului, acesta nu a rămas clientului ci colaboratoarei noastre, doamna lucra la DSA (departamentul care făcea credite pentru bancă, colaboratorii noștri, ei găseau clienții și noi pregăteam dosarele), acest card a rămas doamnei HH., s-a solicitat deblocarea acestui card, după care doamna a folosit sumele de pe card fil. 4 - 7 vol. III instanță). Relevante și raportat la această persoană vătămată sunt de asemenea raportul de investigare nr. x/2015 al B., dar și faptul că nici această persoană vătămată nu este posesoare al unui permis de conducere. Ori și în acest caz cardul a fost folosit și în vederea alimentării.

Nici în ceea ce privește faptele reproșate inculpatei în legătură cu persoana vătămată N., apărarea acesteia în sensul că persoana vătămată nu era la primul contract cu banca, semnând în plus documentele bancare din care persoana vătămată ar fi trebuit să cunoască că printr-o simplă notificare adresată băncii poate fi închis creditul, astfel că nu era nevoie de intermediar. Mai mult, a reținut instanța sub acest aspect că și în cazul persoanei vătămate N. ca și în cazul persoanei vătămate D. (4 clase, angajată a societății de salubrizare) abordarea inculpatei (persoană cu o anumită experiență în domeniul bancar - care se bucura de imaginea oferită de calitatea sa de colaborator al băncii, funcționând chiar în sediul agenției B.) a vizat tot o persoană cu pregătire relativ redusă (studii gimnaziale, muncitor necalificat în cadrul SC O.), ceea ce îi asigura șanse mai mari de reușită, fără a ridica suspiciuni.

Și în cazul persoanei vătămate Y. instanța și-a format convingerea dincolo de orice dubiu că inculpata a fost cea care a folosit datele de pe cardul de cumpărături în interes personal, fără a avea acordul persoanei vătămate. Astfel, este dincolo de orice discuție faptul că biletul de avion achiziționat a fost al inculpatei, la fel ca și telefonul mobil comandat prin intermediul AA.

Mai apoi, s-a reținut că ultimele două operațiuni efectuate pe internet folosindu-se cardul de cumpărături - încărcare telefon inculpată (fil. 58 - 59 dos. urm. pen.- numărul de telefon mobil fiind același cu cel indicat de inculpată reprezentanților AA. la achiziționarea telefonului mobil - fil. 61) s-au realizat la câteva zile distanță de primele două operațiuni (Bilet avion BB. + AA.), respectiv după 2 zile și 14 zile, astfel că nu se confirmă susținerea inculpatei în sensul că s-a folosit de card o singură dată, în sediul băncii, în prezența persoanei vătămate căreia i-ar fi înmânat o sumă de peste 2000 RON cash.

Nu doar diferența de timp dintre cele patru operațiuni efectuate cu cardul persoanei vătămate Y. demontează apărarea inculpatei, ci și faptul că algoritmul de validare al tranzacțiilor 3D Secure (invocat de inculpată în apărarea sa abia în cursul anului 2019 fil. 170 - 171 dos. urm. pen.) nu era implementat la nivelul anului 2015, februarie.

De altfel, în prima declarație dată în cauză în cursul lunii mai 2017, inculpata arăta raportat la momentul la care ar fi efectuat în prezența persoanei vătămate operațiunile următoarele:

"Am folosit și parola de securitate pentru operațiuni on-line pe care mi-a spus-o tot II. (această parolă era o combinație între ultimele 4 cifre ale seriei chitanței obținute prin folosirea cardului și încă ceva cifre din conținutul CNP-ul sau cărții de identitate al titularului)". Rezultă astfel chiar din această primă declarație a inculpatei, că sistemul 3D Secure - constând în confirmarea parolei trimise prin SMS, invocat și de către apărător - nu funcționa la momentul respectiv, modalitatea de confirmare fiind pe atunci printr-o parolă statică, fapt ce se coroborează de altfel și cu declarația martorei Z., în sensul că au fost contactați telefonic de către inculpată în vederea comunicării datelor de pe card.

Nu lipsit de relevanță în cauză este faptul că imediat ce a constatat lipsa banilor de pe card, persoana vătămată Y. s-a deplasat la sediul băncii, a sesizat faptele inculpatei, reprezentanții bancari confirmând cele susținute de persoana vătămată și înmânându-i acestuia documentele justificative în vederea depunerii plângerii penale. Or, dacă ar fi fost într-adevăr împrumutat de către inculpată, lucru contrazis de declarațiile testimoniale administrate în cauză (a se vedea în acest sens declarația martorei EE. care a arătat că deși inculpata a declarat că a asistat la începutul lunii februarie 2015 la efectuarea operațiunilor folosindu-se cardul persoanei vătămate Y., martora a negat aceste aspecte, motivând că nu avea cum să asiste la aceste activități, întrucât în luna februarie 2015 se afla la un alt loc de muncă, respectiv JJ. Bistrița și nu mai lucra la B. - fil. 195 - 197. Și martora DD. a precizat că nici nu a văzut și nici nu a auzit ca numita A. să-i fi dat numitului II. sume de bani, respectiv suma de 2000 RON adusă la cunoștință de organele de poliție, întrucât aceasta "nu avea în acea perioadă nici bani de motorină" - fil. 194), este foarte puțin probabil ca persoana vătămată să se fi prezentat la bancă și să întreprindă demersurile care rezultă că au fost efectuate.

În drept, fapta inculpatei A. care, în perioada decembrie 2014 - februarie 2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a folosit fără drept cardurile de cumpărături aparținând persoanelor vătămate D. și N., precum și codul de securitate al cardului persoanei vătămate Y. (pentru plăți on-line), fără acordul acestora, accesând fără drept, sistemul informatic al Băncii B., în 50 de rânduri, în scopul obținerii de date informatice de pe conturile persoanelor vătămate, restricționate altor persoane decât titularilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată, prev. de art. 360 alin. (1), (2) și (3) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (50 acte materiale), textele legale în baza cărora instanța a condamnat inculpata la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.

Fapta aceleiași inculpate, constând în aceea că în perioada decembrie 2014 - februarie 2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a folosit fără drept cardurile de cumpărături aparținând persoanelor vătămate D. și N., precum și codul de securitate al cardului persoanei vătămate Y. (pentru plăți on-line), fără acordul acestora, efectuând un număr de 43 plăți și retrageri în interes personal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 250 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (43 acte materiale), textele legale în baza cărora instanța a condamnat inculpata la pedeapsa de 2 ani și 1 lună închisoare.

Raportat la datele înscrise în fișa de cazier judiciar actualizat al inculpatei, văzând și Sentința penală nr. 281/02.03.2020 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la data de 16.07.2020 prin Decizia penală nr. 764/A/2020 a Curții de Apel Cluj, prin care a fost respins, ca nefundat, apelul inculpatei, a constatat instanța, în temeiul prev. art. 38 alin. (1) din C. pen., că faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni cu infracțiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 308 din C. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen. (23 acte materiale) săvârșită în perioada februarie- aprilie 2016, pentru care inculpata a fost condamnată în mod definitiv la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) din C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen. s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 281/02.03.2020 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la data de 16.07.2020 prin Decizia penală nr. 764/A/2020 a Curții de Apel Cluj.

În baza art. 39 alin. (1), lit. b) din C. pen. și art. 45 alin. (1) din C. pen. au fost contopite pedepsele principale de mai sus, de 2 ani și 2 luni închisoare, respectiv 2 ani și 1 lună închisoare și pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) din C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se va adăuga sporul obligatoriu de 17 luni închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse, absorbite, rezultând pedeapsa principală finală de 4 ani și 5 luni închisoare, ce se va executa în regim de detenție, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) din C. pen. pe o durată de 3 ani.

Dat fiind cuantumul ridicat al pedepsei principale finale, nu se poate dispune o altă modalitate de executare în cauză, limita prevăzută de legiuitor în caz de concurs de infracțiuni pentru a se putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. și art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen. s-a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

La individualizarea pedepselor principale instanța a avut în vedere, în conformitate cu prevederile art. 74 din C. pen., pericolul social concret al celor două fapte penale săvârșite, apreciat a fi unul minim spre mediu prin prisma consecințelor, a cuantumului prejudiciului - persoanele vătămate fiind despăgubite de unitatea bancară, prejudiciul total însumând 7056,16 RON; perioada relativ lungă de timp scursă de la data săvârșirii faptelor - decembrie 2014 - februarie 2015 și situația familiară a inculpatei, mamă a 2 copii minori, de cealaltă parte a balanței aflându-se modul de comitere - în mod repetat și vizând un număr de trei persoane vătămate, dar și celelalte date privind persoana inculpatei, inclusiv faptul că aceasta nu este la primul conflict cu legea penală - dovadă în acest sens fiind copia de pe cazierul judiciar al inculpatei aflată la fil. 71 vol. III instanță, ca și poziția procesuală nesinceră exprimată de aceasta încă din cursul urmăririi penale, încadrându-se instanța în limitele de pedeapsă prevăzute de textele legale, orientate spre minim, fără însă a se identifica cu acesta (pentru considerentele expuse în ultima parte), în cazul ambelor infracțiuni limitele prevăzute de partea specială a C. pen. fiind de 2 - 7 ani închisoare.

Instanța de fond nu a reținut solicitarea apărătorului inculpatei de a nu se proceda în prezenta cauză la constatarea concursului de infracțiuni și în ceea ce privește infracțiunea de delapidare, pentru care inculpata fusese condamnată anterior în mod definitiv de către Judecătoria Bistrița, întrucât solicitarea fișei de cazier și atașarea dosarului Judecătoriei Bistrița nr. x/2017 au avut loc încă din cursul lunii martie 2021, fiind puse anterior în discuția părților în cursul cercetării judecătorești, cererea reprezentantului Ministerului Public de efectuare a operațiunilor de contopire având loc în cursul dezbaterilor, nefiind interzisă procedural acordarea cuvântului în continuare procurorului ori părților dacă, înainte de închiderea dezbaterilor, aceștia solicită completarea concluziilor.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpata A., solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și rejudecând să se dispună achitarea inculpatei.

În motivarea apelului s-a arătat că prin sentința penală apelată, instanța de judecata a ignorat incidența în cauza principiului a principiului in dubio pro reo.

S-a invocat ICCJ - Decizia 328/2018 în care se statuează: "Hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare."

Practica ICCJ este constantă în a aprecia ca regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 din C. proc. pen., se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.

Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).

Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

Revenind la cauza dedusa judecății, s-a arătat că prin rechizitoriul Parchetului s-a reținut în sarcina inculpatei că "folosind fără drept codul de securitate al cârdului persoanei vătămate Y., A. a efectuat patru operațiuni": două în data de 6 februarie 2015 și două în data de 8 februarie 2015 și 20 februarie 2015, arătându-se ca "totalul acestor tranzacții neautorizare prin folosirea fără drept a cardului bancar al persoanei vătămate Y. este în valoare totală de 2067.14 RON."

În declarația dată la urmărirea penală, inculpata a arătat ca a existat o înțelegere între ea și Y. potrivit căreia inculpata îi remite în numerar suma de 2000 RON, iar el este de acord ca inculpata sa-și cumpere anumite produse pe care să le achite din contul de cumpărături, aferent cardului de cumpărături al cărui titular era Y.

Susținerea inculpatei este mai mult decât veridică, întrucât inculpata nu putea efectua acele cumpărături fără acordul numitului Y. Astfel, audiați în cauză, toți angajații băncii au arătat că în situație se fac cumpărături care urmează a fi plătite online, titularul cardului de cumpărături primește un mesaj în care este întrebat dacă înțelege să confirme cumpărăturile, prețul cumpărăturilor și dacă înțelege să confirme plata. Acest tip de mesaj l-a primit și numitul Y. și rezultă fără putința de tăgada că a confirmat plata. Asta înseamnă ca știa ce se cumpără și chiar cine cumpără. Mai mult decât atât, Y. avea posibilitatea să refuze plata și să informeze banca chiar în acel moment cu privire la faptul că i s-a accesat contul bancar pentru cumpărături, lucru pe care nu l-a făcut.

Acest lucru l-a ascuns de mama dânsului, mama dânsului fiind cea care deținea controlul absolut al surselor financiare ale numitului Y., împrejurare care l-a determinat sa recurgă la o înțelegere cu inculpata, chiar dacă ulterior nu a mai recunoscut. Toate demersurile de utilizare și verificare a cardului de cumpărături au fost făcute de mama sau la inițiativa acesteia. Nu exista niciun demers făcut din proprie inițiativa de Y., care, așa cum s-a arătat, putea sa refuze plata și să se adreseze atunci băncii pentru a solicita explicații.

Față de aceste împrejurări sunt incidente dispozițiile art. 396 alin. (2) din noul de C. proc. pen. potrivit cărora "Condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoiala rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpată".

Efectuarea unor cumpărături cu plata online, confirmate și acceptate la plata de titularul contului aferent cardului de cumpărături nu întrunește elementele constitutive ale niciuneia dintre faptele de natură penală reținute în sarcina inculpatei. S-a arătat că persoana vătămată, cu studii superioare și inginer de profesie, a acceptat plata cumpărăturilor și a confirmat această plată, urmare a mesajului primit pe telefonul mobil cu privire la cumpărături și plată, ceea ce semnifică faptul că exista acordul persoanei pentru cumpărături și plată.

Martora P., angajat al băncii, a arătat "Pentru plați online, pentru diferite comenzi pe diferite site-uri în momentul în care se fac plăți pe telefon îți vine un cod de securitate care trebuie introdus pe site, ... Acel cod vine pe telefon", numărul de telefon poate fi modificat doar de angajații băncii, nu de colaboratori.

Fără argumente probatorii, instanța de judecata a distorsionat modalitatea în care se efectuează plățile on line, arătând ca nu exista un sistem de validare al tranzacțiilor și că acest algoritm a fost introdus în anul 2019. Nu este adevărat, întrucât în anul 2015 banca B. deținea sistemul aferent plaților efectuate cu cardul pe internet, iar în luna februarie 2015, anterior efectuării tranzacțiilor cu acordul acestei persoane vătămate, banca chiar și-a îmbunătățit acest sistem.

Prin urmare, atât timp cât persoana vătămată a confirmat aceste cumpărături rezulta fără putință de tăgadă că nu s-a acționat fără acordul sau.

Cele reținute de instanța de judecata sub acest aspect nu au niciun corespondent bancar.

S-a mai reținut prin Rechizitoriu că persoana vătămată D. "s-a deplasat împreună cu inculpata la bancomatul băncii, i-a înmânat acesteia cardul și codul pin, inculpata a retras suma de 400 RON pe care i-a înmânat-o persoanei vătămate, care i-a lăsat cardul pentru a închide creditul card cu destinația pentru cumpărături", ca "totalul acestor operațiuni neautorizate prin folosirea fără drept a cardului bancar al persoanei vătămate D. este în valoare de 2212,57 RON".

Teza potrivit căreia i-ar fi lăsat cardul de cumpărături inculpatei sa "îl închidă" este contrazisă de înscrisurile bancare depuse la dosar, aferente cardului de cumpărături, înscrisuri semnate de către persoana vătămata, însușite de aceasta. Potrivit acestor înscrisuri: cardurile sunt inactive până la prima tranzacție autentificată; utilizatorul de card poate renunța la limita de credit, sens în care utilizatorul depune o notificare scrisă la orice unitate B.; persoana vătămată a declarat și semnat personal că banca i-a oferit pe suport de hârtie toate informațiile complete.

Pe suport de hârtie înseamnă că au putut fi citite și se puteau solicita clarificări.

Procurorul indică faptul că această persoană ar fi avut doar 4 clase, aspect care nu prezintă relevanță, întrucât persoana vătămată nu este la primul contact cu banca: deținea card de salariu, deținea card de credit pe care l-a utilizat personal pentru a retrage suma de 15000 RON credit aprobat - "când m-am dus la banca sa îmi ridic banii, nu m-a lăsat la bancomat să ridic decât 40 milioane RON, cred că aia era limita". Deci, era familiarizată cu acte bancare.

Audiată în cauză, martora CC. a relatat despre suma de 1000 RON pe care sora dânsei i-a împrumutat-o inculpatei, despre suma de 600 RON pe care sora ei a ridicat-o de la bancomat și a venit cu această sumă acasă pentru a-i arăta soțului că inculpata i-a restituit parte din sumă. Nu face nicio referire la alte sume.

Apoi, tot persoana vătămat arată că a fost la bancă, dar nu găsit-o pe inculpată. Dacă acel card ar fi fost la inculpată, cu siguranță persoana vătămata ar fi întrebat care e situația cardului de cumpărături. Cert e și fără putința de tăgadă că singura problema a persoanei vătămate era Recuperarea datoriei de 1000 RON de la inculpată. Fără să verifice în vreun fel, procurorul de caz i-a pus inculpatei în sarcină toate plățile. Spunem ca fără sa verifice, întrucât ne raportam și la alte declarații de martor:

Astfel, potrivit declarației martorei KK.:

"Programul de lucru era de la ora 9:00 și până la ora 17:00. Pe teren mergeam în echipă, se întâmpla câte 4, câte 2, câte 3. Am mers și cu inculpata, dar cu ea singura nu cred că am mers, ci împreună cu alte persoane".

La dosarul cauzei nu s-a depus vreun înscris din care sa rezulte orele în care au fost efectuate acele pretinse plați. E greu de crezut ca inculpata putea fi în mai multe locuri deodată.

De altfel și alimentările cu combustibil, nici măcar nu s-a stabilit carburantul ce a fost plătit cu pretinsul card, însă se solicită instanței de judecată să constate ca acel card a fost utilizat neapărat de inculpata și fără drept.

În ceea ce privește situația persoanei vătămate N., aceasta a semnat toate actele aferente cardului de cumpărături, a beneficiat de refinanțare.

Din declarația acesteia rezultă că i-a remis inculpatei un card de pe care inculpata a ridicat suma de 35 milioane RON pe care i l-a adus, i-a dat suma de 500 RON, "cred ca sa-i bage înapoi pe card".

Se reține prin Rechizitoriu că în luna ianuarie 2015 inculpata ar fi folosit un card al acestei persoane vătămate, card pe care persoana vătămata l-ar fi remis spre a fi închis.

Numai ca și această persoană vătămată a semnat înscrisuri bancare în care i-au fost prezentate toate semnificațiile și modul de utilizare a creditului. Știa că acel credit poate fi închis printr-o simplă notificare adresată băncii și că nu putea fi închis prin intermediar.

Și această persoană vătămată nu era la primul contact cu banca.

Cât privește cererea reprezentantului Ministerului Public formulată după ce apărătorul inculpatei și-a finalizat dezbaterea pe fond, își menține punctul de vedere potrivit căruia o astfel de cerere nu poate fi formulată la finalul dezbaterii, după ce apărătorul inculpatei și-a prezentat concluziile în apărare. Înainte de a declara terminată cercetarea judecătorească au fost întrebați participanții la proces dacă mai au de dat explicații sau mai au de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătorești și nu au fost formulate cereri.

Prin urmare, atât timp cât legiuitorul în mod expres a statuat în acest sens, alte cereri nu pot fi formulate după finalizarea cercetării judecătorești, cu atât mai mult după finalizarea dezbaterilor.

Prin Decizia penală nr. 360/A/2022 din data de 17 martie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de Minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 a fost respins, ca nefondat apelul formulat de către inculpata A. împotriva Sentinței penale nr. 56/F/2021 din data de 11.06.2021 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud și în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. și a fost obligată inculpata apelantă A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în cuantum de 1200 RON.

Examinând apelul declarat în cauză de către inculpata A., prin prisma motivelor invocate și prin raportare la toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum prevede art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele:

Inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată, prev. de art. 360 alin. (1), (2) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (50 acte materiale) respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 250 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (43 acte materiale), pentru care prima instanță a stabilit pedepse principale de 2 ani și 2 luni închisoare, respectiv de 2 ani și 1 lună închisoare.

Această sentință penală a fost criticată de către inculpata apelantă sub aspectul a două chestiuni: în primul rând, inculpata a apreciat că în soluționarea cauzei, instanța de fond a ignorat incidența principiului in dubio pro reo, motiv pentru care a invocat Decizia Î.C.C.J. nr. 328/2018 conform căreia "hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare" în al doilea rând, inculpata a criticat încadrarea juridică dată faptelor, solicitând reținerea exclusivă a art. 250 alin. (1) cu eliminarea art. 360 din C. pen.

Raportat la chestiunea schimbării încadrării juridice, pusă în discuție și respinsă la termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2022, Curtea se rezumă la a face câteva precizări succinte.

Solicitarea de eliminarea a aplicării art. 360 din C. pen. formulată de inculpată se întemeiază pe o serie de hotărâri relativ desuete pronunțate de către Curtea de Apel Cluj sau Alba în anul 2017, reflectând în orice caz o orientare jurisprudențială minoritară, cu ignorarea Deciziei R.I.L. nr. 15/2013 care continuă să fie aplicabilă.

Relevantă în acest sens este Decizia nr. 2/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a respins solicitarea vizând întrebarea "dacă retragerea de numerar cu carduri falsificate, folosind datele cardurilor copiate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 250 alin. (1) și (2) din C. pen. în concurs ideal cu infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic prevăzută de art. 360 din C. pen. sau doar infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (2) din C. pen.", cu motivarea că dezlegarea ce se solicită a se da problemelor de drept se regăsește într-o decizie anterioară dată în interesul legii - Decizia nr. 15 din 14 octombrie 2013 pronunțată de completul competent să judece recursul în interesul legii - ale cărei considerente se aplică, mutatis mutandis.

Așadar, Curtea a reiterat faptul că art. 360 din C. pen. în vigoare a preluat dispozițiile art. 42 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, iar art. 250 alin. (1) și (2) din actualul C. pen. a preluat textul art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, în prezent abrogat, completat cu cel al art. 1 pct. 11 din același act normativ, la care făcea trimitere art. 27.

Totodată, art. 181 alin. (1) din C. pen. este similar cu art. 35 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și cu toate că în C. pen. nu s-au preluat toate definițiile din Legea nr. 161/2003 referitoare la înțelesul termenilor de sistem informatic, prelucrare automată a datelor, program informatic, date informatice, furnizor de servicii, date referitoare la traficul informațional, date referitoare la utilizatori, măsuri de securitate, definiția din art. 181 din C. pen. este identică cu cea din Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, adoptată la Budapesta la 23 noiembrie 2001 și ratificată prin Legea nr. 64/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 343 din 20 aprilie 2004.

Curtea a subliniat așadar faptul că prin Decizia nr. 13/2015 s-a statuat că folosirea la ATM sau POS a cardului falsificat ori chiar a celui autentic, însă fără acordul titularului său, în scopul efectuării unor transferuri de fonduri, respectiv retrageri de numerar, precum și încărcarea/descărcarea unui instrument de monedă electronică constituie infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fr