ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5288/2022

Circumstanțele cauzei. La data de 6 iulie 2021 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021/a3, cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva încheierii din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Încheierea atacată în cauză. Prin încheierea menționată, pronunțată la data de 17 iunie 2021 în dosarul nr. x/2021,Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare depusă de contestatorul A. la data de 9 iunie 2021; în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ., a aplicat petentului A., amenda judiciară de 1.000 RON; iar în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecata contestației în anulare, până la o nouă stăruință a părților.

Recursul exercitat în cauză. Împotriva încheierii din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a promovat recurs reclamantul A., considerând-o nelegală pentru motivele expuse în cuprinsul cererii formulate.

Apărările formulate în cauză. În cauză nu au fost formulate apărări.

Încheierea de suspendare a judecății. Prin încheierea de ședință din data de 4 noiembrie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând lipsa părților și faptul că niciuna dintre acestea nu a depus la dosar o cerere de judecare a cauzei în lipsă, în condițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din C. proc. civ. Termenul de judecată din 10 noiembrie 2022 a fost fixat în conformitate cu dispozițiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 1375 din 17.12.2015, pentru a se verifica dacă mai subzistă cauza ce a determinat suspendarea judecății, astfel cum rezultă din conținutul rezoluției din 16 mai 2022 consemnate în referatul atașat la dosar. La termenul menționat din 10 noiembrie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția perimării recursului și a reținut cauza spre soluționare pe excepția invocată.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția de perimare a cererii de recurs, excepție invocată din oficiu, la termenul de dezbateri din 10 noiembrie 2022, Înalta Curte apreciază că excepția este întemeiată, urmând să constate că recursul reclamantului s-a perimat, pentru argumentele ce succed: Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 499 din C. proc. civ.: "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare". Art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., care reglementează instituția perimării cererii, prevede că: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, art. 411 alin. (1) pct. 2 din același cod statuează că: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." În speță, Înalta Curte constată că prin încheierea de ședință din 4 noiembrie 2021 a fost dispusă suspendarea judecății recursului, având în vedere că părțile, legal citate, nu s-au prezentat și nici nu au solicitat judecata în lipsă, această încheiere reprezentând ultimul act de procedură efectuat în cauză, iar de la data menționată a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 4 mai 2022, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din același cod. Înalta Curte reține că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părțile din proces, conform proceselor-verbale de înmânare atașate la dosar, iar în fața instanței de recurs nu s-au prezentat părțile, astfel cum rezultă din practicaua încheierii de ședință întocmită pentru termenul de judecată din 4 noiembrie 2021. Deși încheierea de ședință din data de 4 noiembrie 2021 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., părțile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecății să solicite reluarea procesului, prin intermediul unei cereri formulate în conformitate cu dispozițiile art. 415 alin. (1) din același act normativ, ținând cont de faptul că această încheiere le-a fost comunicată la 22.11.2021, conform proceselor-verbale de înmânare atașate la dosar. De asemenea, este de observat că, în interiorul termenului de 6 luni care s-a împlinit la data de 4 mai 2022, niciuna dintre părțile interesate nu a manifestat stăruință în soluționarea litigiului prin formularea unei cereri de repunere a cauzei pe rol, de "redeschidere" conform dispozițiilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ., acesta fiind singurul remediu pentru invocarea unei eventuale nelegalități a încheierii de suspendare. În egală măsură, se reține că în toată această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, în condițiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ.: "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar părțile interesate nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății înainte de a se împlini termenul de perimare și nici nu au făcut dovada că au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința lor. Or, în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, perimarea reprezintă o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează de drept, atât în etapa judecății în prima instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, precum și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea pricinii. Așadar, în analiza prioritară a excepției absolute și peremptorii de perimare a judecății recursului exercitat în prezenta cauză, excepție invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanța va reține că, atât timp cât pricina a rămas în nelucrare, începând cu data de 4 noiembrie 2021, din vina părților, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății, deși le-a fost comunicată încheierea în discuție, din care rezultă motivul dispunerii măsurii de suspendare a judecății, precum și temeiul legal al acesteia, și nici nu au făcut dovada că ar fi intervenit situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivității exclusive a părților, fiind menținută mai mult de 6 luni. În aceste condiții, constatând că de la momentul suspendării judecății din 04.11.2021, până la data de 04.05.2022, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., părțile nu au formulat cerere de redeschidere a procesului, potrivit dispozițiilor art. 415 pct. 1 din același cod, că în aceeași perioadă nu s-a îndeplinit niciun act de procedură, că nu există vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de instanța de judecată și că nu există nici vreun motiv de suspendare a cursului perimării, astfel cum sunt prevăzute la art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că excepția perimării este fondată și, implicit, constată că recursul promovat în cauză s-a perimat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Pentru motivele expuse la pct. 6 din prezenta decizie, având în vedere lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficiență sancțiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care prevede că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părții, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 420 și art. 421 alin. (2) din același act normativ, va constata perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2021.