ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4622/2022

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătății - Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România - Departamentul de Reglementare, Autorizare și Supraveghere Pieței DM solicitând instanței repunerea în termenul de a formula contestație împotriva Deciziei nr. 464/2019 și a adresei nr. x/2019 prin care s-a dispus interzicerea introducerii pe piață, distribuirea și utilizarea dispozitivelor medicale B..

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 41 din 9 aprilie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de repunere în termen ca nefondată, s-a admis excepția tardivității și, pe cale de consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății - Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România - Departamentul de Reglementare, Autorizare și Supraveghere Pieței DM, ca tardiv formulată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Reclamantul A. a formulat recurs, invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivat de faptul că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv prevederile art. 186 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a susținut că prima instanță a reținut fără temei legal că motivele invocate pentru repunerea în termenul legal de a formula contestație împotriva Deciziei nr. 464/2019 ar fi apărări de fond.

După reiterarea situației de fapt, a arătat că decizia contestată conținea informații trunchiate, neclare, incomplete, fără a fi atașate înscrisuri în dovedire, astfel încât emiterea acesteia i-a generat un prejudiciu evident. Astfel, în cuprinsul deciziei nu s-a precizat de către emitentă dacă dispoziția luată își produce efectele doar pentru viitor, sau trecut și care este maniera în care reclamantul ar trebui să aducă la îndeplinire cele statuate în cuprinsul acesteia, astfel încat să nu existe nelămuriri.

A mai arătat că, în cuprinsul deciziei contestate, s-a făcut vorbire despre Referatul nr. x/03.04.2019 al Departamentului Reglementare, Autorizare și Supraveghere a Pieței Dispozitivelor Medicale, înscris care nu i-a fost comunicat, astfel că nu îi cunoștea conținutul. Având în vedere că informațiile erau lacunare și că nu cunoștea conținutul Referatului nr. x/03.04.2019, pe data de 5.07.2019, recurentul a comunicat Ministerul Sănătății - Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale - Departamentul de Reglementare, Autorizare și Supraveghere a Pieței Dispozitivelor Medicale o adresă în care a solicitat să se comunice un duplicat al referatului, pentru respectarea dreptul la apărare. Pe data de 13.08.2019 i s-a comunicat Adresa nr. x, prin care s-a dispus din nou interzicerea introducerii pe piață/punerea în funcțiune, distribuiția/comercializarea și utilizarea dispozitivelor medicale pressure steam sterilizer/autoclave. Împotriva răspunsului nr. x/13.08.2019 și împotriva Deciziei nr. 464/05.04.2019, pe data de 29.08.2019, în temeiul art. 186 C. proc. civ., coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, recurentul a formulat contestație.

Recurentul-reclamant a arătat că rațiunea cererii de repunere în termenul legal de 30 de zile instituit de Legea nr. 554/2004 iși găsește explicația în faptul că Decizia nr. 464/5.04.2019 este plină de sincope și nu este motivată în fapt, pentru a se putea înțelege care au fost motivele reale pentru care a fost emisă.

A considerat că lipsa de transparență a intimatului i-a generat un prejudiciu, care nu se poate repara, decât prin repunerea în termenul legal de 30 de zile de a formula contestație. Mai mult decât atât, a arătat recurentul că demersurile pe care le-a efectuat anterior formulării contestației împotriva Deciziei nr. 464/2019 au fost determinate de lămurirea aspectelor legate de calitatea acesteia de persoana vătămată (conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004), pentru a vedea dacă justifică sau nu un interes în a formula contestație împotriva actului administrativ emis de Ministerul Sănătății.

Abia pe data de 28.08.2019, intimatul i-a comunicat Adresa nr. x, în care a explicat situația de fapt, indicând aspecte care ar fi trebuit inserate în cuprinsul Deciziei nr. 464/05.04.2019. Pe cale de consecință, având în vedere conținuturile contradictorii ale Deciziei nr. 464/05.04.2019, ale adresei nr. 900s/mai 2019 și ale buletinului de verificare periodică pentru dispozitive medicale nr. 854/01.07.2019, emis de intimat, recurentul a dobândit calitatea de persoană vătămată în accepțiunea art. 2 lit. a) din Legea nr. 554/2004 după data de 28.08.2019, când intimatul a exemplificat recurentului situația de fapt.

În concluzie, recurentul-reclamant a arătat că decizia recurată este nelegală, deoarece înscrisurile depuse la dosar, care conturau temeinicia cererii de repunere în termenul legal de a formula contestație, au fost apreciate greșit.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății - Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare.

În subsidiar, pe fondul recursului a solicitat respingerea ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 13 octombrie 2022, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Sănătății - Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, constatând că recurentul-reclamant a formulat argumente de ordin critic care se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., invocându-se în concret pronunțarea hotărârii recurate cu încălcarea dispozițiilor art. 186 C. proc. civ. referitoare la repunerea în termen și a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura prealabilă.

2.2. Argumentele de fapt și de drept relevante

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin acțiunea formulată la data de 31.01.2020, reclamantul A. a solicitat repunerea în termenul legal de a formula contestație, în temeiul art. 186 C. proc. civ., precum și contestație împotriva Deciziei nr. 464/05.04.2019 și a adresei nr. x/13.08.2019 emise de Ministerul Sănătății - Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, prin care s-a dispus interzicerea introducerii pe piață, distribuirea și utilizarea dispozitivelor medicale B..

Prima instanță, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 186 C. proc. civ. a respins cererea de repunere în termen, reținând că apărările formulate de reclamant nu pot fi circumscrise noțiunii de motive temeinice și, pe cale de consecință, în baza art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a admis excepția tardivității invocată de către pârât, respingând acțiunea ca fiind tardiv formulată.

Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă dezlegare a problemei de drept supusă analizei, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant.

Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 și art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanții la procesul civil, atât de părțile implicate, cât și de instanța de judecată, și anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune și termenul de introducerea acțiunii la instanța de contencios administrativ competentă.

Recurentul-reclamant pretinde că rațiunea cererii de repunere în termenul legal de 30 de zile instituit de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 iși găsește explicația în faptul că Decizia nr. 464/5.04.2019 este plină de sincope și nu este motivată în fapt, pentru a se putea înțelege motivele reale pentru care a fost emisă și efectele juridice pe care le produce.

Din apărările formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte nu poate reține existența vreunui motiv temeinic de natură a justifica nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de legea contenciosdului administrativ pentru formularea plângerii prealabile.

Pentru a opera instituția repunerii în termen, prevăzută de art. 186 C. proc. civ., motivele temeinic justificate trebuie să constituie impedimente obiective, care nu au permis părții să acționeze în termenul legal și să excludă culpa părții, chiar dacă nu au intensitatea forței majore. Or, în cauză, motivele prezentate de recurentul-reclamant referitoare la nemotivarea deciziei, întinderea efectelor juridice ale acesteia și necomunicarea referatului nr. x/2019, vizează legalitatea actului administrativ contestat, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță.

Pe cale de consecință, Înalta Curte apreciază că recurentul nu a dovedit că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, astfel încât instanța de fond în mod corect a apreciat că în temeiul art. 186 C. proc. civ. a operat decăderea reclamantului din dreptul de a formula contestație și a respins acțiunea ca tardiv formulată.

2.3. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 41/2021 din 9 aprilie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.