ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4418/2021

Ședința publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea depusă pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 02.05.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției la rectificarea OMJ nr. 542/C/2018 și, în colaborare cu pârâta DNP, în calitate de angajator și ordonator terțiar de credite la calcularea corectă a salariul pentru luna decembrie a anului 2017 prin rectificarea sumei de 347,109 RON, reprezentând valoarea de referința sectorială (denumita în continuare VRS) pentru personalul de probațiune în intervalul de referință menționat, si stabilirea VRS de 445 RON, nivelul maxim existent în plată pentru familia de funcții bugetare Justiție, așa cum indică însăși CCR prin Decizia nr. 794/2016 invocată în preambulul acestui OMJ.

- obligarea pârâtului să reconsidere perioada de acordare a despăgubirilor prevăzute de OMJ nr. 542/2018, așa cum au fost recunoscute acestea prin Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ după cum urmează:

• începând cu data de 01.08.2017 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de referință sectorială de 405 RON;

• începând cu data de 01.08.2017 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de 445 iei (VRS 405 RON, majorată cu un procent de 10%) până la 31 decembrie 2017.

- obligarea pârâților la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante cu titlul de despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum și a actualizării sumelor rezultate la rata inflației;

- obligarea pârâtului MJ să rectifice OMJ nr. 603/C/2018 și, în colaborare cu pârâta DNP:

• să aplice majorarea salarială de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând cu luna ianuarie 2018 față de salariul CORECT calculat pentru luna decembrie 2017, respectiv cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 445 RON și în acord cu indicațiile emise în recomandarea Ministerului Muncii și Justiției Sociale ca urmare a dialogului purtat cu categoriile profesionale din familia ocupațională de funcții bugetare Justiție;

• să aplice sporurile stabilite pentru categoria profesională a personalului de probațiune, în acord cu aceeași recomandare, și prin raportare la un salariu calculat CORECT pentru luna decembrie 2017, în procentul și în condițiile indicate în cadrul aceleași recomandări, după cum urmează:

- cuantumul brut al sporurilor raportate la salariul stabilit pentru luna decembrie 2017 se majorează cu 25% rezultând cuantumul sporurilor pentru luna ianuarie 2018;

- sporurile de 15% din salariul de bază - spor pentru condiții de muncă grele, prevăzut în art. 4 alin. (1) din Legea 153/2017; 25% din salariul de bază - spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 al aceleiași legi; 5% din salariul de bază - pentru păstrarea confidențialității, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate la maximul de 30% în acord cu dispozițiile normative, să fie calculate șl aplicate în mod individual și progresiv, în raport cu clasele de salarizare, nu cumulat.

- obligarea pârâților la plata despăgubirilor rezultate din sumele cumulate ca urmare a calculării necorespunzătoare a VRS stabilite în cuprinsul OMJ nr. 542/2018, cât și a aplicării eronate a sporurilor și creșterii salariate de 25% aplicate prin OMJ nr. 603/2018, acordate în lumina Legii nr. 153/2017, începând cu 09.04.2015 până la data plații efective.

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției ca, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce Direcției Naționale de Probațiune sumele necesare plății despăgubirilor aferente, atât a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 542/C/2018, cât și a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 603/2018.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 113 din 15.01.2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și DIRECȚIA NAȚIONALĂ DE PROBAȚIUNE, a fost obligată pârâta Direcția Națională de Probațiune la plata diferențelor de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/19.07.2018, respectiv nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe calculate de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data plății efective, respingându-se capetele de cerere privind anularea parțială a Ordinelor MJ nr. 542/C/05.02.2018 și nr. 603/C/08.02.2018, în ceea ce privește modul de stabilire a indemnizațiilor lunare, inclusiv a sporurilor cuvenite, prin raportare la VRS de 405 RON începând cu 09.04.2015, respectiv VRS de 445,5 RON începând cu 01.12.2015, ca rămase fără obiect.

Deopotrivă, a respins, în rest, acțiunea, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a exercitat calea de atac a recursului pârâta DIRECȚIA NAȚIONALĂ DE PROBAȚIUNE și, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta a arătat că soluția primei instanțe de obligare a sa la plata diferențelor rezultate în urma emiterii O.M.J. nr. 2883/C/19.07.2018 este nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor de procedură referitoare la sesizarea instanței, întrucât pentru a se putea pronunța asupra acordării acestor drepturi, era necesar să fi analizat fondul cauzei, condiție care nu este îndeplinită pentru că instanța a fost învestită cu anularea (rectificarea) O.M.J. nr. 542/C/2018.

În cadrul motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta susține că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile și a obligat recurenta-pârâtă Direcția Națională de Probațiune la actualizarea cu indicele de inflație la data plății a sumelor datorate, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe. Astfel cum rezultă din motivarea instanței, instanța de fond a admis capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație la data plății a sumelor datorate, precum și la plata dobânzii legale, în temeiul dispozițiilor art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din C. civ. din 2009, apreciind că se aplică principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor.

Cu privire la acest aspect, solicită să se constate că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material invocate de instanța de fond (art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din C. civ. din 2009), respectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 1357 alin. (1) din C. civ., întrucât nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile ca urmare a recunoașterii de către pârâți a pretențiilor reclamantei, conform OMJ nr. 2883/C/2018, respectiv OMJ nr. 3396/C/2018, în sensul că: începând cu data de 01.01.2018, salariul de bază de care beneficiază intimata-reclamantă conform OMJ nr. 3396/C/2018 (inclusiv OMJ nr. 603/C/2018, modificat prin OMJ 3396/C/2018) este cel stabilit de lege pentru anul 2022, iar nu prin raportare la o valoare de referință sectorială, aceasta nefiind o parte componentă a salariului de bază al intimatei-reclamante începând cu data de 01.01.2018 și prin urmare lipsește un element esențial al răspunderii civile, respectiv existenței unei fapte ilicite a pârâților constând în "omisiunea pârâtului de a emite dispoziții de salarizare cu indemnizația de încadrare raportată la valorile de referință sectoriale cuvenite".

Astfel, OMJ nr. 603/C/2018, a cărui rectificare s-a cerut a produs efecte începând cu data de 01.01.2018 și a fost emis în baza OMJ nr. 542/C/2018 care stabilea o valoare de referință sectorială de 347,109 RON în funcție de care s-a stabilit salariul de bază la nivelul lunii decembrie 2017, OMJ nr. 603/C/2018 fiind modificat prin OMJ nr. 3396/C/2018.

Suma sporurilor de care beneficiază intimata-reclamantă a fost stabilită în procent total de aproape 30% din salariul de bază, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia "Limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi (1) Suma sporurilor (…) acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz".

În ceea ce privește acordarea sporurilor potrivit OMJ nr. 3396/C/2018, a solicitat să se constate caracterul de oportunitate al acestei decizii instituționale, având în vedere că în conformitate cu art. 5 din Capitolul VIII al Anexei V - Familia Ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională din Legea - cadru nr. 153/2017, sporurile care i se cuvin intimatei-reclamante, potrivit legii, nu sunt de 25%, respectiv de 5%, existând posibilitatea ca acestea să fie stabilite și în procent mai mic, întrucât sunt…până la 25%", respectiv "…până la 5%, după cum urmează:

"(…)personalul de probațiune beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar (…).

A mai arătat recurenta-pârâtă că decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, invocată de instanța de fond, nu este aplicabilă în speță, întrucât aceasta nu a luat în considerare cele reținute de Curte în considerente și anume:

"Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite cu titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar", intimata - reclamantă neaflându-se în posesia unui titlu executoriu.

Solicită astfel admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A., a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind definitivă și, în subsidiar, anularea acestuia, pe considerentul că motivele invocate nu se încadrează motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Susține că hotărârea instanței este una temeinică și legală întrucât obligarea DNP și a MJ la actualizarea drepturilor salariale cu rata inflației reprezintă valoarea reală a acestor drepturi la data efectuării plății iar plata dobânzilor legale reprezintă o sancțiune sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea obligației de plată la data scadentă.

În esență, a arătat faptul că, deși DNP invocă caracterul de oportunitate al acestor drepturi recunoscute prin OMJ, nu are nicio susținere legală și astfel nicio relevanță, întrucât necesitatea acordării acestora este prevăzută de lege, astfel că DNP nu poate vorbi că nu există o obligație legală în acest sens.

În plus, a susținut că DNP și MJ au recunoscut prin OMJ că au obligații de plată față de consilierii de probațiune, cu începere/scadente de la date/momente mult anterioare emiterii respectivelor ordine, astfel că se impune luarea de măsuri (acoperirea prejudiciului cauzat de fluctuațiile monetare și sancționarea pentru lipsa de folosință a acelor sume) pentru executarea cu Întârziere a acestor obligații de plată, ce le incumbă, aceștia fiind în culpă pentru neplată la data scadenței.

A mai învederat intimata-reclamantă faptul că, prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației ce ii incumbă (obligații recunoscute prin OMJ-uri), iar actualizarea debitului presupune acoperirea unui prejudiciu cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul scurs de la scadență și până la data plății efective.

De asemenea, a mai susținut că recurenta - debitor poate fi exonerată de obligația de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a creanței stabilite (prin OMJ-uri) doar dacă face dovada intervenției unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră ori alte împrejurări străine, care se circumscriu sintagmei "neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației", or, o astfel de dovadă nu a fost făcută în cauza de față.

Procedura de soluționare a recursului

În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 03.06.2019 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 05.10.2021, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.

Alte aspecte procesuale

La data de 19 septembrie 2021 recurenta-pârâtă DIRECȚIA NAȚIONALĂ DE PROBAȚIUNE a depus note la dosar prin care a solicitat admiterea recursului și, pe fond, să se constate rămânerea fără obiect a capătului de cerere privind plata diferențelor de drepturi acordate în temeiul OMJ nr. 2883/C/2018, respectiv prematuritatea acestui capăt de cerere prin raportare la termenul de plată scadente la datele de 31.12.2021, 31.12.2022, 31.12.2023, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 3/2019.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din cadrul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Direcția Națională de Probațiune este fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor expuse în continuare:

În prealabil, reamintește Înalta Curte că, în ceea ce privește excepțiile inadmisibilității și nulității recursului ce face obiectul judecății, astfel cum au fost invocate de intimata - reclamantă în cadrul întâmpinării depusă la dosar, au fost soluționate în ședința publică, înainte de închiderea dezbaterilor, în sensul respingerii acestora, considerentele avute în vedere de către instanță la pronunțarea acestei soluții fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu poate fi primit.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralității, al publicității ședințelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părții pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) și art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanța a admis apelul și s-a pronunțat și asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii și asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialității și al nemijlocirii prin pronunțarea soluției în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului și nu au fost puse în dezbaterea părților; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greșită a unor texte de lege.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenta invocă faptul că prima instanță în mod greșit a dispus obligarea sa la plata diferențelor de drepturi calculate potrivit Ordinului nr. 3396/C/2018 întrucât nu s-a analizat fondul cauzei, pentru că dreptul fusese deja acordat, ca urmare a emiterii OMJ nr. 3396/C/30.08.2018 prin care a fost modificat OMJ nr. 603/C/08.02.2018, partea limitându-se a susține doar că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de procedură referitoare la sesizarea instanței, fără a menționa expres norma de procedură pe care o consideră încălcată.

Contrar celor susținute de recurenta - pârâtă, chiar prin ordinul invocat s-au stabilit diferențele salariale datorate, potrivit solicitării reclamantei, iar prima instanță s-a pronunțat asupra capetelor de cerere astfel cum au formulate, în limita învestirii. Prin urmare, nu există temeiuri pentru a reproșa primei instanțe că ar fi încălcat " normele de procedură referitoare la sesizarea instanței", în cauză fiind respectate dispozițiile legale care guvernează desfășurarea procesului civil.

În ceea ce privește însă motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea dispozițiilor din Ordinul Ministerului Justiției nr. 542/C/2018 și nr. 603/C/08.02.2018 în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei; obligarea pârâților să reconsidere perioada de acordare a despăgubirilor prevăzute de OMJ nr. 542/2018, așa cum au fost recunoscute acestea prin Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ după cum urmează:

• începând cu data de 01.08.2017 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de referință sectorială de 405 RON;

• începând cu data de 01.08.2017 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de 445 RON (VRS 405 RON, majorată cu un procent de 10%) până la 31 decembrie 2017.

• să aplice majorarea salarială de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând cu luna ianuarie 2018 față de salariul CORECT calculat pentru luna decembrie 2017, respectiv cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 445 RON și în acord cu indicațiile emise în recomandarea Ministerului Muncii și Justiției Sociale ca urmare a dialogului purtat cu categoriile profesionale din familia ocupațională de funcții bugetare Justiție;

• să aplice sporurile stabilite pentru categoria profesională a personalului de probațiune, în acord cu aceeași recomandare, și prin raportare la un salariu calculat CORECT pentru luna decembrie 2017, în procentul și în condițiile indicate în cadrul aceleiași recomandări, după cum urmează:

- cuantumul brut al sporurilor raportate la salariul stabilit pentru luna decembrie 2017 se majorează cu 25% rezultând cuantumul sporurilor pentru luna ianuarie 2018;

- sporurile de 15% din salariul de bază - spor pentru condiții de muncă grele, prevăzut în art. 4 alin. (1) din Legea 153/2017; 25% din salariul de bază - spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 al aceleiași legi; 5% din salariul de bază - pentru păstrarea confidențialității, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate la maximul de 30% în acord cu dispozițiile normative, să fie calculate șl aplicate în mod individual șl progresiv, în raport cu clasele de salarizare, nu cumulat.

Prima instanță a admis, în parte, cererea dedusă judecății, a obligat pârâta Direcția Națională de Probațiune la plata diferențelor de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/19.07.2018, respectiv nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe calculate de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data plății efective, respingând capetele de cerere privind anularea parțială a Ordinelor MJ nr. 542/C/05.02.2018 și nr. 603/C/08.02.2018, în ceea ce privește modul de stabilire a indemnizațiilor lunare, inclusiv a sporurilor cuvenite, prin raportare la VRS de 405 RON începând cu 09.04.2015, respectiv VRS de 445,5 RON începând cu 01.12.2015, ca rămase fără obiect, precum și restul acțiunii, ca neîntemeiată.

Analizând criticile recurentei -pârâte Direcția Națională de Probațiune subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constată instanța de control judiciar că acestea vizează exclusiv soluția de obligare a acesteia "la plata diferențelor de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/19.07.2018, respectiv nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe, calculate de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data plății efective", celelalte capete de cerere respinse de instanța de fond căpătând caracter definitiv, prin nerecurare.

Pentru acest termen de judecată recurenta - pârâtă Direcția Națională de Probațiune a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că diferențele de drepturi dintre OMJ nr. 3396/C/2018 și cele încasate conform OMJ nr. 603/C/2018, pentru perioada 01.01.2018 - august 2018 și în continuare, au fost achitate reclamantelor astfel:

- începând cu data de 10.09.2018 odată cu drepturile salariale aferente lunii august 2018, (dosarul de recurs)

- pentru luna iulie 2018 au fost achitate la data de 02.10.2018 (dosarul de recurs)

- pentru luna august 2018 și în continuare au fost achitate odată cu drepturile salariale aferente lunii respective, fiind incluse în statele de plată curente.

În ceea ce privește diferentele de drepturi calculate potrivit Ordinului nr. 2883/C/2018, în anul 2019 a fost achitată tranșa de 5% din drepturile cuvenite potrivit OMJ nr. 2883/C/19.07.2018, respectiv actualizarea cu indicele de inflație a sumelor achitate și dobânda legală remuneratorie, astfel:

- la data de 30.09.2019 a fost achitată suma de 317 RON, astfel cum rezultă din Fluturașul de salariu pe luna septembrie 2019 rubrica " diferențe luni precedente", atașat la dosarul de recurs,

- la data de 25.10.2019 a fost achitată suma de 24 RON, reprezentând valoarea netă a inflației (fila x)

- la data de 11.10.2019 a fost achitată suma de 6.63 RON, reprezentând valoarea netă a dobânzii (fila x).

În anul 2020 a fost achitată tranșa de 10 % din drepturile cuvenite potrivit aceluiași ordin (Ordinul nr. 2883/C/19.07.2018), respectiv actualizarea cu indicele de inflație a sumelor achitate, astfel:

- la data de 12.10.2020 a fost achitată suma de 635 RON, reprezentând valoarea netă a tranșei de 10% din drepturile salariale calculate conform OMJ nr. 2883/C/19.07.2018, precum și suma de 40 RON, reprezentând valoarea netă a inflației (fila x bis din dosarul de recurs),

- la data de 22.12.2020 a fost achitată suma de 25 RON, reprezentând valoarea netă a dobânzii (fila x bis din dosarul de recurs)

Reține Înalta Curte că aceste tranșe, respectiv de 5% - aferentă anului 2019 și de 10% aferentă anulului 2020 - sunt prevăzute în articolul 1 din O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției având următorul conținut:

"Art. 1.

Plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției prevăzut la art. 2 prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 09 aprilie 2015 -30 iunie 2018 se va realiza după cum urmează:

- a) în anul 2019 se plătește 5% din totalul sumei cuvenite;

- b) în anul 2020 se plătește 10% din totalul sumei cuvenite;

- c)în anul 2021 se plătește 25% din totalul sumei cuvenite;

- d) în anul 2022 se plătește 25% din totalul sumei cuvenite;

- e) în anul 2023 se plătește 35 din totalul sumei cuvenite"

(2) Sumele prevăzute la alin. (1) plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică,

(3) La sumele actualizate în condițiile alin. (2) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale" .

Ori, raportat la aceste înscrisuri și la cadrul normativ anterior menționat, constată Înalta Curte că soluția primei instanțe, de obligare a pârâtei Direcția Națională de Probațiune la plata diferențelor rezultate în urma emiterii O.M.J. nr. 2883/C/19.07.2018 este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile, întrucât, pentru a se putea pronunța asupra acordării acestor drepturi, era necesar să existe un "refuz nejustificat" al recurentei-pârâte, în sensul dispozițiior art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, premisă în lipsa căreia instanța nu se putea pronunța asupra plății acestor drepturi deja recunoscute.

Or, condiția existenței unui "refuz nejustificat" nu este îndeplinită în cauză, întrucât prin OMJ nr. 2883/C/2018 s-a realizat recunoașterea de către pârâții DNP și MJ a pretențiilor reclamantei, iar ordonatorul principal de credite și-a asumat alocarea fondurilor în buget în vederea plății sumelor rezultate ca urmare a rectificării OMJ nr. 542/C/2018.

Prin urmare, având în vedere că intimatei-reclamante i-au fost recunoscute pretențiile, diferențele de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/19.07.2018, respectiv nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală remuneratorie fiindu-i achitate acesteia începând cu data de 10.09.2018, Înalta Curte constată că și acest capăt de cerere este nefondat, sens în care urmează a admite recursul formulat de pârâta Direcția Națională de Probațiune, a casa sentința civilă recurată și rejudecând, a respinge în tot acțiunea formulată de reclamanta A., ca nefondată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reținând ca fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alineta 1 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Direcția Națională de Probațiune, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge, în tot, cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Direcția Națională de Probațiune împotriva sentinței civile nr. 113 din 15 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și rejudecând:

Respinge în tot acțiunea formulată de reclamanta A., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.