ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 324/2022

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal la data de 13.08.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, a solicitat pe cale de Ordonanța Președințială, obligarea acestora la asigurarea către reclamantă, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Galați, secția pentru contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 169 din 31 august 2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentelor și Dispozitivelor Medicale ca neîntemeiate.

S-a respins excepția inadmisibilității invocată de Guvernul României ca neîntemeiată. S-a admis cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamanta A..

S-a dispus obligarea pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentelor și Dispozitivelor Medicale să asigure reclamantei medicamentul Bevacizumab (denumire comercială Avastin), pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) până la soluționarea dosarului x/2021

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au formulat recursuri recurenții-pârâți Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Guvernul României apreciindu-se în esență, că în mod nelegal prima instanță a admis cererea de ordonanță președințială, solicitând astfel, admiterea recursurilor, casarea sentinței și respingerea cererii.

Examinând, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi și obligații civile, iar conform art. 35 din același act normativ, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție absolută și peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte și de instanța de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluționării pricinii.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanței de recurs, reclamanta A. a decedat la data de 11 octombrie 2021, conform certificatului de deces depus in copie la fila x.

Prin urmare, la data judecării recursului, reclamanta era lipsită capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenția solicitată prin cererea de ordonanță președințială (asigurarea în regim de compensare 100% a medicamentului BEVACIZUMAB) putând fi executată doar față de reclamantă, nefiind o obligație transmisibilă succesorilor reclamanților decedați.

Având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile declarate, va casa sentința recurată și va anula acțiunea ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 169 din 31 august 2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând, anulează acțiunea reclamantei A. ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.