ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3565/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 08.03.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, a solicitat pe cale de ordonanță președințială, fără somație și fără trecerea vreunui termen, obligarea acestora la asigurarea către reclamant a medicamentului AVASTIN pe bază de prescripție medicala, în regim de compensare de 100%, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 47/2021 din 23 martie 2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, a fost admisă cererea formulată de reclamant și au fost obligați pârâții să asigure reclamantului A., fără somație și fără trecerea unui termen, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, pe bază de prescripție medicală în regim de compensare de 100% (fără contribuție personală), medicamentul Bevacizumab (denumire comercială Avastin).

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 47/2021 din 23 martie 2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor din România au declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate. 3.1 Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că instanța de fond, în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a CNAS, cu eludarea dispozițiilor legale aplicabile, obligând CNAS să încalce prevederile legale aplicabile în materie și să exercite prerogative care nu sunt prevăzute de lege în sarcina sa, cu impact semnificativ asupra activității acestei instituții, nefiind posibilă substituirea cumulativă a CNAS, atât în drepturile și obligațiile caselor de asigurări de sănătate, cât și ale furnizorilor de medicamente. A mai precizat că în mod greșit prima instanță a apreciat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale și totodată a apreciat că în favoarea reclamantului există aparența de drept, pronunțând astfel o soluție vădit nelegală. Instanța de fond a ignorat cadrul normativ invocat de către CNAS în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei, care justifica faptul că în favoarea intimatului-reclamant nu există aparența de drept. 3.2 Recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor din România a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, criticând hotărârea din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că aceasta nu are atribuții (nu poate avea, fiind prohibit) în asigurarea tratamentului gratuit al unui asigurat și nu are calitate procesuală pasivă în cauza pendinte, precum și faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială. 3.3 Recurentul-pârât Ministerul Sănătății, prin memoriul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. a susținut că motivarea sentinței instanței de fond este insuficientă, întemeiată doar pe o parte din prevederile legale incidente, necuprinzând argumentele pentru care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății. De asemenea, a criticat greșita apreciere a instanței de fond privind condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale prevăzute de art. 997 alin. (1) C. proc. civ., respectiv existența condiției aparenței de drept și cea cu privire la neprejudicierea fondului, criticând hotărârea prin argumente circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs În prezenta cauză nu s-a formulată întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursurilor În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 4 aprilie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 10 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că excepția insuficientei timbrări a recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătății nu se mai impune a fi analizată, întrucât recurentul-pârât și-a îndeplinit obligația de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 100 RON, astfel cum rezultă din extrasul de cont din data de 08.06.2021, aflat la dosar. Totodată, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată. Amintește Înalta Curte că excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului. Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac". Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului iar actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută. Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință. Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34 din C. civ. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac. Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că intimatul-reclamant A. a decedat la data de 16 aprilie 2021, conform certificatului de deces seria x nr. x eliberat la data de 18 aprilie 2021 de Primăria Comunei Victoria, aflat la fila x. Prin urmare, la acest moment, intimatul-reclamant este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ. De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, respectiv obligarea pârâților, pe cale de ordonanță președințială, la asigurarea către reclamant a medicamentului AVASTIN pe baza de prescripție medicala, în regim de compensare de 100%, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța de control judiciar reține că dreptul pretins de aceasta este un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii reclamantului defunct, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea acestuia. În concluzie, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare a acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâți și, în rejudecare, va anula cererea de ordonanță președințială introdusă de reclamant, în considerarea intervenirii decesului acestuia. 1. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului și în consecință, va anula cererea de ordonanță președințială introdusă de reclamantul A., în considerarea intervenirii decesului reclamantului.