ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2498/2021

Ședința publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 09.03.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat anularea în parte Deciziei nr. 12928/08.02.2018 emise de Fondul de Garantare a Asiguraților, în sensul obligării pârâtei la acordarea în întregime a sumelor solicitante de către reclamanta, în cuantum de 45000 RON, cu titlu de daune materiale și morale.

Prin sentința civilă nr. 3999 din 09 octombrie 2018, Curtea de Apel București a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a dispus anularea Deciziei FGA nr. 12928/08.02.2018 și obligarea pârâtei să procedeze la reanalizarea cererii de plată formulată de reclamantă potrivit considerentelor hotărârii pronunțate și a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 350 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civilă nr. 3999 din 09 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecarea litigiului în fond, să se constate că decizia FGA este legală și temeinică.

Sub un prim aspect, recurentul-pârât a criticat sentința de fond întrucât, în mod greșit, instanța a apreciat ca se impune reanalizarea dosarului, având in vedere ca Decizia nu respectă cerința esențiala a motivării actului administrativ atât sub aspectul daunelor morale, dar si sub aspectul daunelor materiale.

Cu privire la daunele morale, a susținut recurentul-pârât ca Fondul de Garantare a Asiguraților este o persoana juridica de drept public, conform art. 1 din Legea nr. 213/2015, iar Legea nr. 213/2015, respectiv Norma ASF nr. 16/2015 reglementează procedurile de administrare și de utilizare a resurselor financiare ale fondului de garantare, precum și procedura și condițiile de efectuare a plăților din disponibilitățile acestuia. Așadar, Fondul de Garantare a Asiguraților a adoptat Procedura de soluționare pe cale amiabila a pretențiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese adoptând criterii proprii de determinare a unor praguri valorice, pentru a se evita săvârșirea unor discriminări intr-un domeniu atât de sensibil, in care nu există criterii legale de individualizare a sumelor acordate, cu atât mai mult cu cât Fondul de Garantare a Asiguraților gestionează fonduri care trebuie repartizate cu toata responsabilitatea pe care situația o impune.

In vederea respectării principiului egalității de tratament in procesul de soluționare a pretențiilor de despăgubire formulate de către părțile vătămate/civile pentru prejudiciul moral suferit în urma accidentelor de circulație produse de către asigurații S.C. B. S.A., despăgubirile cuvenite creditorilor de asigurări, ca urmare a unor vătămări corporale sau decese, sunt stabilite, având in vedere procedura de soluționare a pretențiilor izvorând din vătămări corporale sau decese adoptata in cadrul FGA, raportat la jurisprudența in materie si practica societății de asigurări. Fondul de Garantare a Asiguraților se va raporta la consecințele negative suferite de victima atât pe plan fizic, cat si psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecințe, in măsura in care i-a fost afectata situația familiala, sociala, profesionala. In analizarea cererii de plata a unui petent, se vor stabili despăgubirile într-o măsura in care sa nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a petentului, cu individualizarea daunelor morale prin raportare la circumstanțele concrete ale producerii evenimentelor.

Problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea ori suferința psihica încercata de cel care le pretinde. Ea presupune o apreciere si evaluare complexa a aspectelor in care prejudiciile produse se exteriorizează și pot fi astfel supuse puterii de apreciere. Daunele morale nu reprezintă prețul plătit pentru suferințele psihice care sunt inestimabile, ci reprezintă o reparație simbolica, stabilita din perspectiva consecințelor in planul vieții personale si sociale.

Mai mult decât atât, a arătat recurentul-pârât că suma solicitata nu constituie o creanța certa, lichida si exigibila pe care sa o fi diminuat, suma datorata cu titlu de daune materiale trebuie cuantificata corespunzător documentelor justificative depuse si care au legătura directa cu vătămarea suferita, iar suma datorata cu titlu de daune morale trebuie cuantificata in lipsa oricăror criterii legale si asigurând respectarea principiului nediscriminării celorlalți creditori de asigurare, in acest proces de cuantificare fiind imperios necesara respectarea principiului proporționalității.

Cuantumul daunelor morale a fost stabilit având în vedere:

- particularitățile concrete ale cauzei, împrejurările evenimentului rutier-aceste aspecte fiind descrise în cadrul Secțiunii privind situația de fapt;

- vârsta persoanei vătămate la data accidentului rutier-18 ani,

- actele medico-legale din care rezultă că acesta a suferit vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale, conform Raportului de expertiză medico-legală nr. x din 07.09.2015 emis de Serviciul Județean de Medicina Legala Harghita - Cabinetul Odorheiu Secuiesc (raport de expertiză întocmit în dosarul penal nr. x/2015 soluționat de Judecătoria Odorheiu Secuiesc,

- "Prin natura și gravitatea leziunilor traumatice suferite, viața victimei nu a fost pusă în primejdie" și -"Ca urmare a leziunilor traumatice suferite, în cazul unei evoluții traumatice, victima nu rămâne cu infirmitate posttraumatică", conform concluziilor exprimate de medicul legist în Raportul de expertiză medico-legală nr. x din 07.09.2015 emis în cauză.

Ca atare, comisia specială din cadrul FGA a aprobat plata sumei de 140 RON/zi de îngrijire medicală, rezultând o sumă totală de 1.960 RON, cu titlu de daune morale (140 RON/zi de îngrijire medicală x 14 zile de îngrijiri medicale = 1.960 RON).

Astfel, a susținut recurentul-pârât că nu a stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci s-a raportat la "Procedura de soluționare pe cale amiabila a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale și decese", care reprezintă o procedură internă standardizată, care nu contravine vreunei prevederi legale și nici nu este de natură a leza dreptul persoanei îndreptățite de a primi daune morale, ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparența în procesul adoptării soluției administrative, precum și a unui tratament echitabil pentru fiecare dintre persoanele îndreptățite la primirea unor astfel de despăgubiri, fiind relevante și dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015.

In cuprinsul deciziei nr. 12928/08.02.2018, in mod corect, a arătat recurentul-pârât, se menționează faptul că sumele au fost acordate în raport de Procedura de soluționare pe cale amiabila a pretențiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese adoptând criterii proprii de determinare a unor praguri valorice, motiv pentru care mențiunea instanței de fond privitoare la faptul ca valoarea daunelor morale acordate prin decizia FGA nr. 12928/08.02.2018 nu reflecta vătămările suferite de către reclamanta" este profund eronata.

Este important de subliniat și reținut faptul că, în cazul unui accident de circulație având ca urmare producerea unui prejudiciu material și/sau moral, răspunderea aparține asigurătorului, în baza contractului de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie. Răspunderea asigurătorului este o răspundere contractuală întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile Noului C. civ. și ale Normelor puse în aplicare prin Ordinul C.S.A. nr. 21/2009, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

Mai mult, menționează recurentul-pârât că Fondul de garantare a asiguraților este în drept să achite despăgubiri în baza unei polițe de asigurare, după rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment a unui asigurător - în speță, hotărârea de deschidere a procedurii de faliment a B. S.A. a rămas definitivă la 28.04.2016 - și numai în condițiile și cu respectarea prevederilor exprese ale Legii nr. 213/2015 și ale Normei A.S.F. nr. 16/2015.

Cu privire la acest cuantum al daunelor morale, ținând cont de obligația instituită în sarcina Comisiei Speciale a FGA, care trebuie sa instrumenteze cererile de plata tinand cont de legislația aplicabila contractului de asigurare - in speța - contractului de asigurare pentru răspundere civila obligatorie ale cărui clauze pentru transparenta au fost transpuse in Ordinul CSA nr. 14/2011, la nivelul FGA s-a adoptat prin Decizia Directorului General nr. 258/16.11.2016 pentru amendarea si completarea deciziei FGA nr. 142/26.05.2016 Procedura de soluționare pe cale amiabila a pretențiilor pecuniare (morale si materiale) izvorând din cazuri de vătămări corporale sau deces.

A conchis recurentul-pârât că în mod greșit instanța de fond a apreciat faptul că decizia emisa de FGA nu "cuprinde în fapt si în drept motivele pentru care s-a respins cererea de acordare a daunelor materiale solicitate de către reclamanta", in situația in care, reclamanta nu a depus niciun înscris care sa ateste existenta daunelor materiale, iar cu ocazia întâmpinării depuse la dosarul de fond a menționat in mod expres faptul că nu au fost depuse înscrisuri doveditoare cu privire la aceste despăgubiri, menționând totodată că înscrisurile reprezentând bonuri fiscale, chitanțe și bilete de călătorie pe care reclamanta le-a depus la dosarul instanței de fond nu au fost depuse la dosarul administrativ, în procedura administrativă necontencioasă.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21.02.2018, intimatul-reclamant C. a invocat, în principal, excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, argumentând, în esență, că în mod legal și întemeiat s-a constatat că atât Decizia FGA nr. 12928/08.02.2018, cât și fișa dosarului nr. x analizat de Comisia de analiză constituită în baza Deciziei 142/26.05.2016, întrunită în ședința din 10.01.2018, sunt nelegale, întrucât nu respectă cerința esențială a motivării în fapt și în drept a actului administrativ, respectiv a operațiunii administrative.

La termenul de judecată din 15 aprilie 2021, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului declarat de recurentul-pârât, pentru motivele reținute în partea introductivă a prezentei decizii.

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față, la data de 15 aprilie 2021.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de criticile invocate, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Demersul judiciar al reclamantei A. vizează anularea în parte a Deciziei nr. 12928/08.02.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, obligarea pârâtului la acordarea în întregime a sumelor solicitate de către reclamantă în cuantum de 45000 RON, cu titlu de daune materiale și morale.

Soluționând cauza, prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților; a anulat Decizia nr. 12928/08.02.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și a obligat pârâtul să procedeze la reanalizarea cererii de plată formulată de reclamantă potrivit considerentelor hotărârii pronunțate.

În esență, instanța de fond a reținut că decizia pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților nu este motivată, întrucât nu cuprinde nicio referire cu privire la motivele de fapt și de drept pentru care cererea reclamantei de acordare a daunelor materiale a fost respinsă în totalitate, valoarea daunelor materiale fiind de 0 RON. În ceea ce privește respingerea cererii de acordare a daunelor materiale, instanța de fond a reținut că decizia nu cuprinde o analiză efectivă a cheltuielilor materiale efectuate de către reclamantă în urma accidentului de circulație din data de 25.08.2015, respectiv a cheltuielilor de transport ocazionate cu deplasarea acesteia la unitățile spitalicești, a taxelor plătite de către aceasta pentru efectuarea de investigații medicale, contravaloarea medicamentelor cumpărate, a taxelor plătite pentru eliberarea adeverințelor medicale și legătură cu celelalte costuri materiale suportate de reclamantă, prilejuite de evenimentul de circulație din data de 25.08.2015. Totodată, instanța de fond a mai reținut că valoarea daunelor morale acordate prin Decizia FGA nr. 12928/08.02.2018 nu reflectă vătămările suferite de către reclamantă în urma evenimentului de circulație din data de 25.08.2015 și nu este în acord cu evoluția ulterioară a stării de sănătate a reclamantei și cu prejudiciul estetic suferit ca urmare a evenimentului de circulație în care a fost implicată.

Împotriva hotărârii primei instanțe a exercitat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, criticând-o pentru nelegalitate. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Deși, formal, recurentul-pârât a invocat cazurile de nelegalitate menționate, din cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs pot fi decelate numai argumente vizând modalitatea de aplicare a dispozițiilor legale în cauză, critici care se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

În raport de soluția primei instanțe și Înalta Curte apreciază că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a motiva în fapt și în drept actul administrativ contestat, sub aspectul motivelor pentru care s-a respins cererea de acordare a daunelor materiale solicitate de reclamantă, precum și o analiză complexă a situației de fapt care reprezintă situația premisă a acordării daunelor morale.

Necesitatea motivării în fapt și în drept, într-o măsură suficientă și de natură a permite mai apoi exercitarea neîngrădită a controlului judiciar al instanței de judecată, a fost statuată cu valoare de principiu de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte are în vedere că principiul motivării impune necesitatea ca autoritatea care emite un act administrativ să arate, în mod expres, elementele de fapt și de drept care determină adoptarea deciziei respective. Motivarea reprezintă un element esențial pentru formarea convingerii cu privire la legalitatea și oportunitatea actului administrativ, constituind, totodată, o garanție a alegerii soluției optime de către organul de decizie.

Amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz. Așadar, deși motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale, prin prisma obiectivului său, care este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.

Motivarea urmărește o dublă finalitate: îndeplinește, în primul rând, o funcție de transparență în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat; permite, de asemenea, instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, deci în cele din urmă permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia.

În cazul de față, prin decizia nr. 12928/08.02.2018, se observă că emitentul actului a făcut o analiză a cazului concret al reclamantei cu superficialitate, ținând cont doar de numărul de zile de îngrijire medicală și ignorând suferințele fizice și psihice care s-au perpetuat după producerea evenimentului de circulație din data de 25.08.2015 și nici o analiză efectivă a cheltuielilor materiale efectuate de reclamantă în urma accidentului de circulație. Astfel, la pagina 2 din Decizia atacată, instituția pârâtă reține că "În prezenta speță, având în vedere că vătămarea corporală a provocat drept consecințe: plată piramidă nazală, contuzii și excoriații, partea vătămată necesitând pentru vindecare un număr de circa 14 zile de îngrijiri medicale, s-a stabilit acordarea unei sume de 140 de RON pe zi de îngrijiri medicale, rezultând astfel suma de 1960 RON cu titlu de daune morale".

În raport de dispozițiilor art. 50 din Norma ASF nr. 23/2014, în forma în vigoare la data procedurii accidentului de circulație și de circumstanțele factuale concrete, instanța de control judiciar constată că, în mod corect, judecătorul fondului a reținut că valoarea daunelor morale acordate prin Decizia FGA nr. 12928/8.02.2018 nu reflectă vătămările suferite de către reclamantă în urma evenimentului de circulație din data de 25.08.2015 și nu este în acord cu evoluția ulterioară a stării de sănătate a reclamantei și cu prejudiciul estetic suferit ca urmare a evenimentului de circulație în care a fost implicată.

Instanța de fond a mai reținut că despăgubirile materiale și morale solicitate de către reclamantă prin cererea de plată adresată FGA urmează să fie acordate prin raportare la consecințele medicale suferite de către reclamantă în urma evenimentului de circulație din data de 25.08.2015, astfel cum acestea au fost descrise prin raportul de expertiză medico-legală nr. Nr A 1-22/OS din data de 7.09.2015, efectuat de către Serviciul de Medicină Legală Harghita, dar și prin raportare la consecințele medicale suferite de către reclamantă în urma în urma evenimentului de circulație din data de din data de 25.08.2015, astfel cum acestea au fost descrise prin scrisoarea medicală din data de 10.11.2015 emisă de către Spitalul municipal Odorheiu Secuiesc și prin certificatul de expertiză chirurgie estetică nr. 10/8.12.2016 eliberat de către Centrul de excelență D., precum și prin celelalte înscrisuri medicale depuse la dosarul cauzei.

În aceste condiții, din motivarea deciziei emise de autoritatea pârâtă, instanța de control judiciar constată că nu s-a făcut o analiză efectivă a fondului cererii de plată depuse de reclamantă cu privire la acordarea daunelor materiale și morale suferite, prin raportare la înscrisurile justificative depuse, aspect reținut în mod corect și de instanța de fond în considerentele hotărârii recurate.

O motivare a deciziei, ca act administrativ, în privința acestor aspecte, era esențială, întrucât este în sarcina autorității publice obligația să ofere reclamantului temeiul de drept și argumentele care au condus la soluția respectivă, pentru a-i da posibilitatea să le cunoască și să se adreseze instanței de judecată pentru exercitarea controlului judiciar asupra actului administrativ atacat. Aceste cerințe sunt imperative, iar nerespectarea este sancționată cu nulitatea actului.

În concluzie, Înalta Curte nu va primi motivele de recurs subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constatând că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

În condițiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților la plata sumei de 500 RON, cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă, reprezentând onorariu avocațial.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondat; va obliga recurentul- Fondul de Garantare a Asiguraților la plata sumei de 500 RON către intimata - reclamantă A., reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 3999 din 09 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților la plata sumei de 500 RON către intimata - reclamantă A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2021.