ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2390/2022

Ședința publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 21.09.2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat anularea comunicării CNAS primite prin e-mail în data de 29 ianuarie 2016; anularea adresei nr. x/28.01.2016 emise de către CNAS și primite de A. în data de 29 ianuarie 2016 și a adresei de răspuns a CNAS nr. P/948/08.03.2016 referitoare la contestația împotriva Notificărilor și pe cale de consecință, obligarea ANAF - DGAMC la restituirea sumei plătite cu titlu de contribuție clawback aferentă Trimestrului IV 2015, în temeiul notificărilor contestate, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată privind soluționarea cauzei.

Prin sentința nr. 2488 din 1 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea ca nefondată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, casarea sentinței recurate, cu admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Sentința recurată este rezultatul greșitei interpretări și aplicări a legii ce reglementează regimul juridic al contribuției clawback.

Instanța de fond s-a aflat în eroare cel puțin cu privire la următoarele aspecte:

(i) incorectitudinea datelor comunicate, inclusiv din perspectiva includerii anumitor valori pretins a fi suportate din bugetul FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății pentru anumite medicamente care nu se aflau pe Lista medicamentelor compensate în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România;

(ii) nelegalitatca actelor contestate și necesitatea anulării în integralitate a acestora, în raport de includerea TVA și a adaosurilor distribuitorilor angro și ale farmaciilor în datele comunicate de către CNAS pentru Trimestrul IV 2015;

(iii) încălcarea principiului predictibilității și certitudinii sarcinii fiscale.

3.1. Referitor la faptul că datele comunicate menționate în Notificări sunt incorecte și nu au fost calculate în conformitate cu legea

În primul rând, instanța de control judiciar urmează a constata nelegalitatea și netemeinicia concluziei instanței de fond, potrivit căreia "probatoriul administrat nu a fost de natură a dovedi existența unor discrepanțe esențiale", în condițiile în care raportul de expertiză administrat în cauză a evidențiat erori semnificative în cuprinsul datelor comunicate de CNAS prin Notificările contestate în cadrul prezentului dosar, în legătură cu medicamentele B..

Din analiza Suplimentului la raportul de expertiză depus la dosarul de fond al cauzei la data de 22.04.2019, în ceea ce privește medicamentul Corlentor 5 mg (cod CIM W42777003) valoarea transmisă de CNAS recurentei în vederea calculării taxei clawback este mai mare cu 19.879,10 RON decât cea rezultată din evidențele interne ale C., unicul furnizor ale cărui documente contabile primare au fost examinate de către doamna expert, astfel cum reiese din documentul denumit "Completare la raport de expertiză contabilă judiciară", depus pentru ședința de judecată ce a avut loc în fața primei instanțe la data de 27.09.2019.

Recurenta a arătat că este eronată concluzia instanței, în condițiile în care din examinarea documentului în discuție, reiese, fără echivoc, faptul că sunt comparate sumele de bani transmise de CNAS cu cele regăsite în evidențele contabile ale furnizorului. Nu poate fi acceptată ipoteza susținută în mod nefondat de prima instanță de judecată, în condițiile în care din examinarea tabelului rezultă că eventuala rubrică în cadrul căreia urma a fi menționat numărul cutiilor este identificată distinct în cuprinsul tabelului, fiind cea de-a cincea coloană a acestuia.

Suplimentar, se arată că însăși doamna expert a reținut în cuprinsul raportului faptul că "din calculele efectuate expertiza a determinat diferente la anumite poziții, conform tabel, intre valorile comunicate de CNAS si cele transmise ulterior, la solicitarea expertului, cat si la solicitarea CNAS, de către furnizori, diferente care se concretizează in următoarele sume, care, asa cum reiese din anexe, sunt, in majoritate net superioare celor transmise de CJAS", făcând trimitere la valorile indicate în cuprinsul anexelor suplimentului la raportul de expertiză depus la data de 22.04.2019.

În plus, instanța de control judiciar este rugată să constate că în urma analizării documentelor primare în mod direct la sediul C. (unica farmacie ale cărei documente primare au fost examinate în concret), doamna expert a constatat următoarele diferențe între valorile folosite de CNAS și valorile care rezultă din documentele furnizorului:

(i) valoarea transmisă de CNAS și inclusă în valorile de consum comunicate reclamantei în vederea calculării taxei clawback este mai mare cu 12971,44 RON, cu privire la medicamentul Corlentor 7.5 mg (Cod CIM W42779003);

(ii) valoarea transmisă de CNAS și inclusa în valorile de consum comunicate reclamantei în vederea calculării taxei clawback este mai mare cu 4.187,91 RON pentru medicamentul Eurespal (Cod CIM wo3117002). Contrar opiniei primei instanțe, instanța este rugată să constate că diferențele menționate anterior sunt în mod expres confirmate și de înștiințarea oficială transmisă doamnei expert de către C. la data de 26.03.2019, aflată la dosarul de fond al cauzei.

De asemenea, instanța de control judiciar urmează a constata că diferențe între valorile comunicate de CNAS și cele rezultate din documentele transmise de furnizori au fost constatate de către expert și cu privire la celelalte farmacii și medicamente expertizate (cu titlu de exemplu, în ceea ce privește medicamentul Detralex Cod CIM w11615001; medicamentul Eurespal (Cod CIM W03117002), Corlentor 5 mg (cod CIM W42777003) și medicamentul Corlentor 7,5 mg (Cod CIM W42779003). De asemenea, diferențe foarte mari în valorile comunicate de CNAS au fost constatate de către expert și cu privire la D. S.R.L., respectiv în cuantum de 22.718,67 RON la medicamentul Eurespal, 14.169,67 RON la medicamentul Corlentor 5 mg (cod CIM W42777003) și 4.110,99 RON la medicamentul Corlentor 7,5 mg (Cod CIM W42779003).

Sumele de mai sus reprezintă diferențe identificate numai la nivelul anumitor furnizori, cu privire la care doamna expert a analizat documente. Drept urmare, acestea ar trebui considerate sume reprezentând diferențe minime între consumul potrivit CNAS și consumul real aferent Trimestrului IV 2015, pentru medicamentele B., întrucât, potrivit datelor sale interne și datelor comunicate de societățile specializate, este foarte probabil ca:

(a) diferențele să existe la nivelul mai multor furnizori, lucru ce putea fi confirmat inclusiv prin raportul de expertiză contabilă, daca expertul solicita și primea documentele primare relevante;

(b) diferențele să existe în cuantum mult mai mare și cu privire la mai multe medicamente B., lucru care, de asemenea, putea fi confirmat inclusiv prin raportul de expertiză contabilă.

Astfel, spre confirmarea caracterului eronat al datelor transmise de CNAS în trimestre ulterioare celui în discuție, contrar celor reținute de prima instanță, a făcut trimitere la datele furnizate reclamantei de către E. S.R.L., una dintre cele mai importante societăți specializate în centralizarea datelor privind vânzările de medicamente, care colectează la nivel național datele de vânzări pentru farmacii și spitale.

În acest sens, a arătat că Adresa E. S.R.L. din data de 18.02.2019, aflată la dosarul cauzei și reatașată prezentului recurs evidențiază imaginea consumului real de medicamente Detralex la nivel național, conținând concluziile studiului Rx Dispenser - un studiu privind rețetele eliberate prin farmaciile cu circuit deschis, cu referire la ponderea produselor compensate pe nivele de compensare, pacienți și patologii, la nivelul unui segment de aproximativ 3.000 de farmacii.

Astfel cum rezultă din analiza Adresei E. din data de 18.02.2019, în mod vădit datele comunicate de către CNAS reclamantei în toate trimestrele anilor 2016 - 2018 sunt incorecte, date fiind discrepanțele semnificative identificate între valorile comunicate de CNAS și cele rezultate în urma centralizării datelor privind vânzările de medicamente de către farmacii și spitale.

Pe cale de consecință, instanța de control judiciar este rugată să constate incorectitudinea datelor raportate de către CNAS în cazul Trimestrului IV 2015;. reieșită inclusiv din cuprinsul concluziilor Raportului de expertiză efectuat în cauză.

Pe de altă parte, instanța de control judiciar este rugată să constate caracterul nefondat al constatărilor în sensul că existența unor precedente erori nu poate conduce la anularea actelor constatate. În condițiile în care erorile au fost recunoscute chiar de către reprezentanții CNAS, iar aceștia au declarat în repetate rânduri că spitalele nu înregistrează consumul de medicamente în conformitate cu legislația aplicabilă, iar acest lucru duce la erori în datele privind consumul comunicat producătorilor, trimiterea făcută de A. la adresa nr. x/24.07.2015, prin care CNAS a recunoscut erori de raportare pentru anumite coduri CIM cu privire la un trimestru anterior, nu face decât sa confirme erorile existente în datele comunicate de CNAS.

În acest sens, se arată că și prin Adresa nr. MS 2119/FCCV 1734/23.03.2018, ulterioară actelor administrative contestate în cauză, CNAS își asumă anumite erori cu privire la consumul raportat de către furnizori, susținând că Spitalul de Pneumoftiziologie "Sf. Ștefan" a raportat greșit codul CIM W03116001 în locul codului CIM W55198002.

Mai mult, CNAS a recunoscut la nivel public, în repetate rânduri, existența mai multor erori în legătură cu consumul de medicamente înregistrat de entitățile relevante din sistemul de asigurări de sănătate din România.

În contextul celor prezentate, instanța de control judiciar este rugată să constate că toate aceste erori - evidențiate de către reclamanta cu titlu de exemplu, spre a prezenta numărul semnificativ și repetabilitatea erorilor - confirmă problemele grave ale sistemului de raportare, mai precis, faptul că valorile indicate de CNAS în textul Notificării cu privire la medicamentele relevante suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății nu au fost calculate în conformitate cu legea aplicabilă. Prin urmare, aceste valori nu trebuie folosite la calcularea Contribuției datorate pentru Trimestrul IV 2015, întrucât nu puteau fi înregistrate, în mod legal, ca și consum pentru calculul contribuției clawback.

Din analiza evoluției vânzărilor totale (n.n. cu titlu de exemplu, în ceea ce privește medicamentul Detralex, aflată la dosarul de fond al cauzei), raportate la nivelul farmaciilor și spitalelor din perioada Trimestrul I 2015 - Trimestrul IV 2015, este lesne de observat faptul că în fiecare trimestru din anul 2015, valorile de consuni comunicate de CNAS depășeau cu mult valorile corespunzătoare vânzărilor reale înregistrate în trimestrele respective care puteau fi suportate efectiv din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății.

Așadar, erorile de consum nu pot fi explicate, în niciun caz, prin stocuri precedente existente pe lanț sau decalaje de consum, argument pur teoretic folosit de CNAS în fața primei instanțe pentru a justifica propria incapacitate de a verifica și corecta datele conform solicitărilor din contestația reclamantei și reținut în mod nelegal în considerentele primei instanțe potrivit cărora "din chiar datele invocate de reclamantă, rezultă că au existat suficiente medicamente introduse pe piață în perioada anterioară trimestrului IV 2015 care să acopere consumul raportat, fiind justificat ca farmaciile sau spitalele să fi avut medicamente în stoc, în perioada de valabilitate". În acest context, se reiterează faptul că raportările de vânzări E. reflectă înregistrările comunicate de furnizori pentru fiecare dintre trimestrele respective, astfel că datele de la această societate trebuiau să corespundă cu datele de consum comunicate către CNAS și centralizate de către aceasta din urmă.

În plus, nu se poate exclude posibilitatea ca o parte însemnată dintre medicamentele B. vândute de terți distribuitori în farmacii să fie cumpărată de către pacienți din fonduri proprii, fără a fi decontate sau suportate în vreun fel din FNUASS sau din bugetul Ministerului Sănătății.

Pe cale de consecință, instanța de judecată urmează a constata temeinicia criticilor sentinței legate de discrepanța între: (a) valoarea vânzărilor așa cum rezultă din evidențele interne și externe pe care le deține recurenta și (b) valoarea vânzărilor care rezultă din consumurile raportate de CNAS.

În sfârșit, Înalta Curte de Casație și Justiție este rugată să constate nelegalitatea considerentelor primei isntanțe referitoare la nelegala includere a medicamentelor Valdoxan 25 mg, Prestance 10 mg/10 mg, Prestance 10 mg/5 mg, Prestance 5 mg/10 mg și Prestance 5mg/5mg în categoria medicamentelor suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, conform cărora "Reclamanta este cea care a depus Lista medicamentelor pentru care datorează contribuție trimestrială aferentă trimestrului IV al anului 2015, prin adresa nr. x/08.01.2016, din care rezulta ca a declarat în mod expres și medicamentele cu denumirea comerciala Valdoxan si Prestance. Reclamantei îi revenea sarcina probei pentru a dovedi eroarea intervenita, respectiv care dintre medicamente nu era inclus în prgramele naționale de sănătate pentru a beneficia de compensare. Or, o atare probă nu a fost făcută".

Instanța de recurs este rugată să constate că CNAS nu a dovedit faptul că medicamentele menționate, care nu erau compensate în sistemul de asigurări de sănătate, au fost în mod efectiv suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății. Or, instanța fondului a ignorat faptul că punerea pe piață a unor medicamente, chiar dacă ele sunt menționate în lista trimestrială asumată de către A., atâta vreme cât acestea nu se află pe lista medicamentelor compensate, nu dovedește faptul că medicamentele respective au fost suportate din FNUASS și/sau din bugetul Ministerului Sănătății în Trimestrul IV 2015; față de această împrejurare revine cu siguranță exclusiv CNAS-ului obligația dovedirii faptului că sumele au fost suportate efectiv de la bugetul public, fiind eronată concluzia instanței de judecată potrivit căreia "reclamantei îi revenea sarcina probei pentru a dovedi eroarea intervenita".

Reclamanta, precum toți deținătorii de licență de punere pe piață diligenți, a declarat toate produsele aflate în portofoliu cu posibilitatea comercializării pe piața din România, indiferent că acestea au fost compensate în sistemul național de asigurări de sănătate sau nu, dar astfel cum a menționat, un astfel de demers nu poate constitui probă a consumului efectiv al acestor medicamente pe piața din România, în acest trimestru IV 2015. În acest sens, se invocă Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 75 din data de 16 ianuarie 2015, care a reținut eroarea CNAS cu privire la reținerea medicamentelor respective și luarea acestora în calcul pentru stabilirea contribuției clawback.

Astfel, întrucât nu au fost furnizate documente relevante care dovedesc faptul că medicamentele menționate mai sus au fost în mod efectiv consumate și suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, în mod greșit a reținut instanța de judecată că valoarea aferentă vânzărilor acestora în mod legal este luată în considerare în scopul calculării Contribuției datorate pentru Trimestrul IV 2015.

Rezulta că prima instanță a ignorat întru totul aspectele ce demonstrează că valoarea aferentă vânzărilor medicamentelor Valdoxan și Prestance menționate mai sus nu ar trebui luată în considerare în scopul calculării Contribuției datorate pentru Trimestrul IV 2015, precum și jurisprudența relevantă în legătură cu aceleași medicamente și faptul că nu le-au fost furnizate documentele relevante care dovedesc faptul că medicamentele menționate mai sus au fost în mod efectiv suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății. Or, cât timp CNAS nu a dovedit consumul lor efectiv și suportarea lor din FNUASS sau din bugetul MS, cu toate că acest lucru a fost cerut inclusiv prin cererea de chemare în judecată, decurge în mod logic concluzia potrivit căreia valorile menționate în Notificări pentru acestea nu ar trebui luate în considerare pentru calcularea Contribuției aferente Trimestrului IV 2015.

3.2. Referitor la includerea TVA, a adaosurilor distribuitorilor angro și ale farmaciilor în Datele Comunicate de CNAS Reclamantei prin Notificări

În ceea ce privește includerea de către CNAS a TVA în valorile de consum comunicate reclamantei pentru calcularea contribuției, instanța de fond în mod greșit a constatat legalitatea includerii acesteia în valorile comunicate de intimată.

Deși prima instanță a făcut trimitere la cele statuate de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 39/2013, care este în sensul nelegalității includerii TVA, instanța de fond a reținut în mod nefondat și contrar propriilor considerente că includerea TVA este legală.

Așadar, în ceea ce privește TVA, în acord cu unele dintre considerentele reținute chiar de prima instanță, instanța de control judiciar este rugată să constate că, într-adevăr Curtea Constituțională a României a apreciat că datele comunicate de CNAS trimestrial nu ar trebui să includă TVA, reținând în acest sens prin Decizia nr. 39/05.02.2013 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100/20.02.2013) următoarele:

"contribuția trimestrială reprezintă, așadar, un procent aplicat nu numai asupra prețului în sine al medicamentelor, ci și asupra TVA aplicată prețului medicamentelor ceea ce echivalează cu un impozit la impozit". Prin această Decizie, Curtea Constituțională a stabilit că sintagma "care include și taxa pe valoare adăugată", referitoare la includerea TVA-ului în valorile vânzărilor utilizate pentru calcularea Contribuției claw-back în Trimestrul I/2012 - Trimestrul III/2012, este neconstituțională.

Tot astfel, cu privire la includerea TVA, se arată că practica instanțelor de judecată este în sensul anulării actelor administrative emise cu încălcarea dispozițiilor legale. Astfel, se invocă hotărârile Curții de Apel București pronunțate în dosarul nr. x/2012, în dosarul nr. x/2013 (prin sentința nr. 3278 din data de 02.12.2014), în dosarul nr. x/2014 (prin sentința nr. 2454 din data de 02.10.2015), în dosarul x/2014 (prin sentința nr. 3322 din data de 11.12.2015), în dosarul x/2014 (prin sentința nr. 2783 din data de 28.10.2015), în dosarul nr. x/2014 (prin sentința nr. 2623 din data de 12.12.2019).

Contrar opiniei primei instanțe, instanța de recurs urmează a constata faptul că datele comunicate nu se rezumă la elementele formulei de calcul prevăzute de O.U.G. nr. 77/2011, ci mai ales la valorile consumului individual de medicamente comercializate de către reclamanta, valori ce includ în mod cert TVA.

Referitor la incidența O.U.G. nr. 69/2014 cu privire la posibilitatea deducerii TVA-ului de către A., instanța supremă este rugata să aibă în vedere împrejurarea că deducerea TVA de către reclamanta, prin aplicarea cotei de 9 %, în condițiile în care, pe de o parte, ordonanța nu prevede posibilitatea aplicării acestei cote în mod nediferențiat, iar pe de altă parte din punct de vedere al dreptului comun fiscal, anumite segmente de comercializare sunt scutite de TVA, generează un impediment semnificativ cât privește valoarea exactă ce poate fi dedusă de către reclamanta, în condițiile în care A. nu are niciun fel de control asupra acesteia (datele fiind în gestiunea CNAS ca urmare a serviciilor de decontare prestate către furnizorii primari - plătitori de TVA).

În ceea ce privește includerea adaosurilor distribuitorilor angro și ale farmaciilor în valoarea vânzărilor comunicate reclamantei pentru calcularea Contribuției clawback, instanța de fond, în mod greșit, a reținut legalitatea includerii acestora în valorile comunicate de intimată prin raportare la Decizia nr. 484/2014 pronunțată de Curtea Constituțională cu privire la legalitatea includerii adaosurilor furnizorilor și la dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011.

Față de soluția pronunțată de instanța de judecată, se arată că, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile, CNAS nu trebuia să includă adaosurile distribuitorilor angro și/sau adaosurile farmaciilor în valorile comunicate prin Notificări, susținerile CNAS din fața primei instanțe de judecată denotând nu doar lipsa înțelegerii corecte a mecanismului de impunere fiscală și derulare a activității de comercializare a medicamentelor, dar și o vădită lipsă de disponibilitate în evaluarea corectă, justă și echitabilă a modului de impunere a unor taxe fiscale în sarcina unui contribuabil, în lumina jurisprudenței și a reglementărilor comunitare, deci doar prin raportare la propriile venituri realizate de contribuabil.

Astfel, instanța de control judiciar este rugată să constate că, în mod greșit, valorile comunicate reclamantei prin Notificările emise de CNAS au fost calculate luând în considerare prețuri semnificativ mai mari decât sumele încasate de A. (respectiv prețurile maximale la care au fost compensate medicamentele, care au fost suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății) deoarece acestea includ, în mod eronat nu numai sumele încasate de reclamanta, din vânzarea respectivelor medicamente, ci și adaosurile distribuitorilor angro, adaosurile farmaciilor și TVA aplicabilă. Or, A. nu ar trebui să fie obligată să plătească o contribuție care se întemeiază pe sume încasate de terți, respectiv să plătească pentru cheltuieli suplimentare derivate din adaosurile comerciale ale terților distribuitori și farmacii, inclusiv din TVA.

În acest sens, reclamanta a reiterat faptul că, în condițiile în care O.U.G. nr. 77/2011 nu prevede în mod expres faptul că adaosurile terților distribuitori angro și/sau ale farmaciilor ar trebui luate în considerare la determinarea valorii vânzărilor de medicamente pentru calcularea contribuției clawback, CNAS nu a avut niciun temei legal pentru a proceda altfel și pentru a include asemenea adaosuri în valoarea vânzărilor comunicate Reclamantei.

Conform O.U.G. nr. 77/2011, contribuția este calculată "prin aplicarea procentului "P" asupra valorii consumului de medicamente [...] aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție"; din moment ce, potrivit legii, contribuabilii sunt distribuitorii autorizației de punere pe piață a medicamentelor (sau reprezentanții lor legali desemnați), valoarea vânzărilor care trebuie sa fie luată în considerare de către CNAS este valoarea suportată din prețul de producător al medicamentelor și nu prețurile la care medicamentele sunt vândute de către distribuitorii angro sau de către farmacii; astfel, adaosurile suplimentare aplicate de către distribuitorii angro și farmacii, precum și TVA-ul, trebuie excluse de către CNAS.

În materie fiscală, interpretarea normei fiscale se face cu respectarea principiul in ăubio contra fiscum, potrivit căruia, în caz de dubiu, sensul legii va fi cel favorabil contribuabilului. Astfel că, dacă legea nu prevede expres posibilitatea includerii adaosurilor de pe lanțul de distribuție, înseamnă că interpretarea regimului juridic fiscal al acestei plăți nu poate fi decât în sensul inadmisibilității includerii acestora in baza de calcul a contribuției clawback.

A. a comercializat medicamentele în discuție în principal către terți distribuitori angro care ulterior, au vândut medicamentele respective către diverse entități în baza politicii lor comerciale independente, însă ceea ce i se impută cu titlu de contribuție clawback are la bază valori superioare prețului de comercializare practicat de A., adaosul neregăsindu-se în profitul realizat de societate în urma acestei activități ci exclusiv la terții distribuitori angro și la farmacii.

Totodată, se arată că decontările efectuate de la bugetul public se opresc la nivelul furnizorilor primari (e.g., o casă de asigurări de sănătate dintr-un anumit județ decontează medicamente vândute de către farmaciile din județul respectiv, în baza unor documente justificative depuse de farmaciile în cauză; prin urmare, sumele de bani sunt plătite direct de casa de asigurări către furnizorii respectivi (farmacii), neexistând relație de decontare directă pentru medicamente între CNAS și A.).

Includerea adaosurilor practicate de către farmacii și terții distribuitori angro în valorile menționate în Notificări este în mod cert nu doar injustă, dar și nelegală, de vreme ce consecința aplicării legii de către CNAS în această formă are ca efect stabilirea unei sarcini fiscale prin raportare la o valoare superioară prețului încasat de către A.. Impunerea A. la o sarcină fiscală raportată la o valoare diferită de cea încasată cu titlu de preț excede în mod evident intenției legiuitorului în ceea ce privește contribuția clawback, respectiv cea de considerare ca reper de impunere doar veniturile efective realizate de către contribuabil din activitatea de comercializare a medicamentelor decontate de la bugetul public, intenție de altfel specifică modalității de reglementare a sarcinilor fiscale.

În plus, Normele privind modul de calcul și procedura de aprobare a prețurilor maximale ale medicamentelor de uz uman - aplicabile în Trimestrul IV 2015 - prevăd că: (1) adaosurile distribuitorilor angro sunt de până la 14%; iar (ii) adaosurile farmaciilor sunt de până la 24%. Prin urmare, valorile comunicate de către CNAS prin actele administrative contestate în prezentul dosar pot depăși cu peste 38% prețul de producător al medicamentelor, plus TVA, acest fapt ducând în mod nejustificat la stabilirea unei contribuții clawback de o valoarea semnificativă, în mod nelegal.

Totodată, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut faptul că, în cazul deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor "taxa clawback, respectiv contribuția rezultată în urma aplicării procentului "p", depinde de valoarea propriilor vânzări și în funcție de valoarea vânzărilor totale trimestriale de referință" (Decizia CCR nr. 344/2013).

Deci, baza de calcul a taxei clawback trebuie raportată doar la valoarea propriilor vânzări ale contribuabilului, nu la valoarea finală la care este comercializat medicamentul pe lanțul de distribuție către consumatorul final, care include și adaosurile terților distribuitori și ale farmaciilor. Totodată, trebuie reținut faptul că instanța de contencios constituțional a stabilit ca includerea sau nu a adaosurilor terților distribuitori și a farmaciilor reprezintă o chestiune de interpretare a legii, atribuție în competența instanțelor de judecată (Decizia CCR nr. 263/2013 - Curtea observă că excepția de neconstituționalitate vizează, pe de o parte, probleme ce țin de modul de interpretare și aplicare a legii la cauza dedusă judecății, iar, pe de altă parte, completarea prevederilor legale, aspecte ce exced competenței instanței de contencios constituțional).

Totodată, demersul instanțelor de judecată în interpretarea și aplicarea prevederilor legale în discuție, trebuie să aibă ca reper esențial faptul că taxa de clawback a fost calificată de către Curtea Constituțională ca fiind o taxă parafiscală, "reprezentând o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor/organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea pe această cale, a unor venituri suplimentare" (Decizia nr. 344/2013 ș.a.). Drept urmare, fiind o taxă de natură fiscală, reglementarea sa este integrată sistemului legal de impuneri la care face referire art. 56 alin. (2) din Constituție, sistem care cuprinde toate impozitele, taxele, contribuțiile și sarcinile fiscale. Iar, sistemul legal de impuneri se identifică ca și exigență normativă fundamentală prin asigurarea justei așezări a sarcinilor fiscale, a egalității în materie fiscală, precum și a certitudinii impunerii fiscale Cart. 3 din Codul fiscal). În acest context legislativ ce asigură suportul interpretării și înțelegerii regimului de determinare a taxei clawback, rezultă limpede că un contribuabil clawback poate fi obligat să suporte numai sarcini fiscale aferente propriei activități ori propriilor beneficii. Or, determinarea taxei clawback, în viziunea CNAS, la o valoare ce include adaosurile practicate de distribuitori și farmacii reprezintă o încălcare a principiilor fiscale enunțate, prin prisma faptului că (i) pe de o parte, titularul obligației de plată a taxei clawback nu încasează aceste adaosuri și nu are niciun fel de control asupra valorii acestora, (ii) iar pe de altă parte, întrucât ar urma să considerăm că baza de calcul include sume variabile, stabilite de ceilalți participanți din lanțul de distribuție și de comercializare a medicamentelor.

Deci, în viziunea actuală a sistemului legal de impuneri românesc, niciun contribuabil nu poate fi obligat să suporte sarcini fiscale aferente activităților și beneficiilor altor contribuabili.

Așadar, impunerea reclamantei la o sarcină fiscală raportată la o valoare diferită de cea încasată cu titlu de preț excede în mod evident intenției legiuitorului în ceea ce privește contribuția clawback, respectiv cea de considerare ca reper de impunere doar a veniturilor efective realizate de către contribuabil din activitatea de comercializare a medicamentelor decontate de la bugetul public, intenție de altfel specifică modalității de reglementare a sarcinilor fiscale.

Drept urmare, includerea adaosurilor practicate de către farmacii și terții distribuitori angro, precum și a TVA-ului în valorile menționate în Notificări, este în mod cert nu doar injustă, dar și nclcgală, de vreme ce consecința aplicării legii de către CNAS în aceasta formă are ca efect stabilirea unei sarcini fiscale prin raportare la o valoare superioară prețului Încasat de către A..

3.3. Referitor la interpretarea și aplicarea greșită de către instanța fondului a prevederilor art. 3 lit. b) din Codul fiscal, în ceea ce privește principiului predictibilității și certitudinii sarcinii fiscale

În ceea ce privește critica adusă de reclamanta cu privire la încălcarea principiului predictibilității fiscale la emiterea actelor administrative contestate, se arată că hotărârea a fost pronunțată prin interpretarea și aplicarea greșită a art. 3 (b) din Codul fiscal, având în vedere că datele comunicate de CNAS prin Notificări sunt generate de un sistem de raportare ce nu este accesibil contribuabilului, însăși instanța confirmând în cuprinsul sentinței, în mod expres, opacitatea și lipsa transparenței modului de determinare a bazei de calcul.

Or, și în ceea ce privește încălcarea principiului predictibilității fiscale, instanța de fond a reținut în cuprinsul sentinței afirmații contradictorii. Astfel, impredictibilitatea acestei taxe fiind un lucru dovedit și confirmat prin sentință, de natură a elimina prezumția de legalitate asociată de drept actului administrativ, unica soluție ce se impunea a fi luata în cauză era anularea actelor administrative obiect al litigiului, contrar opiniei primei instanțe.

Astfel cum a arătat și în fața instanței de fond, este imposibil pentru A. și/sau B. să urmărească și să înțeleagă sarcina fiscală ce îi revine în legătură cu contribuția datorată pentru Trimestrul IV 2015. în sprijinul celor de mai sus, a invocat Hotărârea nr. 4367 pronunțată de Curtea de Apel București și menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4349, care a subliniat aparența de nelegalitate a deciziilor de impunere emise, prezentate detaliat în cuprinsul acțiunii introductive.

Astfel, întrucât Notificările au fost emise cu încălcarea principiului predictibilității fiscale, datele comunicate nu ar trebui să fie considerate un element obiectiv în baza căruia A. și/sau B. să fie obligate să plătească Contribuția.

În acest context, se arată că certitudinea valorii sarcinii fiscale are în vedere faptul că întinderea acestei obligații trebuie să constituie o posibilitate certă a fiecărui contribuabil, prin instituirea unei proceduri transparente, accesibile în cadrul căreia contribuabilul să poată realiza verificarea realității elementelor în funcție de care urmează a fi determinată valoarea contribuției. Or, o astfel de certitudine este evident că nu există, atâta vreme cât contribuabilul clawback nu are nicio posibilitate legală de verificare a informațiilor comunicate de către CNAS și nici acces la aceste date, nici măcar în cadrul procedurilor judiciare cum se poate constata, chiar pe fondul existenței unei discrepanțe severe între aceste date și propriile date financiare referitoare la vânzările realizate.

3.4. Referitor la obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată aferente soluționării prezentului recurs

În conformitate cu art. 451,453 și următoarele din C. proc. civ., a solicitat instanței de recurs obligarea intimatelor CNAS și ANAF-DGAMC la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului recurs, alături de totalitatea cheltuielile de judecată decurgând din soluționarea în fond a cauzei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4.1. Întâmpinarea depusă de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate

Pârâta CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Criticile recurentei cu privire la considerentele expuse de instanța de fond în sentința recurată sunt nefondate, întrucât instanța de fond a analizat și aplicat în mod corect dispozițiile legale aplicabile în prezența cauză, respectiv O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 17/2012 și O.U.G. nr. 69/2014 (începând cu trimestrul IV 2014, inclusiv pentru trimestrul IV 2015, în speță).

Criticile recurentei cu privire la faptul că datele comunicate menționate în notificare sunt incorecte și nu au fost calculate în conformitate cu legea, sunt nefondate.

În legislația specifică există prevederi clare referitor la modul de raportare a datelor privind consumul centralizat trimestrial de medicamente de către furnizorii de servicii medicale.

Singurele elemente verificării modalității de calcul al taxei sunt cele referitoare la consumul de medicamente fiecare canal de eliberare (farmacii, unități sanitare cu paturi și centre de dializă), date puse atât la dispoziția recurentei, cât si la dosarul instanței.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a stabilit categoriile de medicamente care fac obiectul consumului de medicamente suportate din bugetul FNUASS si din bugetul Ministerului Sănătății, în considerarea cărora subiecții de plată ai contribuției trimestriale nominalizați la acest articol au obligația efectuării plății, după cum urmează:

- medicamentele incluse în programele naționale de sănătate;

- medicamentele cu sau fără contribuție personală utilizate în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală;

- medicamente utilizate în tratamentul spitalicesc;

- medicamente utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă.

- Medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 se utilizează (consumă) prin canalele de eliberare (circuit deschis, circuit închis) și se raportează de către acestea, constituind trimestrial datele din sistemul de asigurări sociale de sănătate în baza cărora se stabilește valoarea totală/individuală a consumului de medicamente prevăzute la art. 5 alin. (7).

Instituția intimată a procedat la stabilirea consumului centralizat de medicamente corespunzător trimestrului IV 2015 în baza acestei liste de medicamente, pentru care reclamanta însăși susține că datorează taxa clawback.

Prin urmare, reclamanta a depus Lista medicamentelor pentru care datorează contribuție trimestrială aferentă trimestrului IV 2015, prin adresa nr. x/08.01.2016, prin care a declarat în mod expres medicamentele contestate, în speță.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (2) și alin. (2) indice 1 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, declarația depusa de DAPP/reprezentantul legal creează obligația de plată a contribuției trimestriale cu condiția ca, medicamentele consumate (eliberate) să se regăsească printre cele prevăzute la art. 1 din actul normativ mai sus menționat, iar conform datelor centralizate privind consumul total de medicamente din sistemul de asigurări sociale de sănătate, aceste medicamente au fost raportate de către canalele de eliberare menționate la art. 5 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 77/2011 la casele de asigurări de sănătate ca medicamente eliberate pacienților la nivelul T4_ 2015.

Aceste coduri CiM din portofoliu recurentei au fost listate în CANAMED, inclusiv pentru T4_2015, astfel că este evident că prețul acestui medicament a fost solicitat de reprezentantul deținătorului de autorizație de punere pe piață raportat la incidența prevederilor Ordinului Ministrului Sănătății nr. 75/2009 privind Normele privind modul de calcul al prețurilor la medicamentele de uz uman.

Or, în acest catalog CANAMED nu pot fi incluse decât medicamentele de uz uman autorizate de punere pe piața, care se comercializează pe teritoriul României in condițiile legii si poate fi utilizat de furnizorii de servicii medicale si medicamente aflați in relații contractuale cu MS, CAS si/sau DPS.

Este de menționat faptul că medicamentele incluse în programele naționale de medicamentele cu și fără contribuție personală folosite în tratamentul ambulatoriu, pe prescripție medicală, astfel cum sunt prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, cu completările ulterioare, eliberate prin canalele de eliberare respectiv farmacii, unități sanitare de dializă și raportate lunar de către acestea, pot proveni din stocurile anterioare, din stocurile și achiziția curentă sau doar din achiziția curentă, astfel încât datele de consum (eliberare) nu pot fi opozabile integral datelor de vânzări. Prin urmare, consumul de medicamente poate proveni și din stocuri anterioare fără a fi condiționat de prezența medicamentului în CANAMED, ediție yalabilă la nivelul trimestrului de referință).

Exista posibilitatea ca între data achiziționării unui medicament si data eliberării acestuia către pacient să existe un decalaj de timp.

Modul de calcul al contribuției trimestriale nu are în vedere vânzările realizate de către DAPP, ci consumul de medicamente aferent vânzărilor fiecărui DAPP, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, dacă legiuitorul ar fi dorit să se raporteze doar la vânzările realizate de DAPP, cu siguranță nu ar fi făcut referire expresă la consumul de medicamente raportat de furnizorii de servicii medicale caselor de asigurări de sănătate. Mai mult, se arată că procentul "p" se aplică valorii consumului centralizat de medicamente aferente unui DAPP pentru un trimestru.

Criticile recurentei cu privire la raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză, sunt nefondate.

În cazul spitalelor, expertul judiciar a constatat că nu au existat diferențe semnificative, fiind confirmate datele CNAS.

De asemenea, criticile recurentei privind existența unor diferențe în minus în căzul unor farmacii sunt neîntemeiate, având în vedere că diferențele constatate de expertul contabil, (analizând și răspunsul atașat al C.) reiese că acestea au comunicat expertului "cantități" și nu valoarea de consum; - prin completarea formulată de expert în data de 12.09.2019, acesta afirmă faptul că "nu a primit din partea furnizorilor de medicamente înscrisuri, ci doar centralizatoare de consumuri. care au fost transmise pe e-mail și ca nu a analizat în original nici un document/prescripție medicala la sediul furnizorilor, iar concluziile au fost fundamentate pe baza datelor centralizate transmise pe e-mail de către furnizorii desemnați".

Prin urmare, expertul nu a verificat și analizat înscrisurile avute în vedere de de furnizori cu privire la consumul de medicamente comunicat recurentei-reclamante, întrucât conform art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, "Contribuția trimestrială se calculează aplicarea unul procent "o" asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, din care se exclude consumul pentru pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum- rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale sănătate, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție".

Prețurile maximale ale medicamentelor prevăzute în CANAMED nu pot fi depășite în cadrul lanțului de distribuție. Practicile comerciale diferite pe lanțul de distribuție nu sunt cunoscute de CNAS, nefăcând obiectul raportării furnizorilor de servicii medicale și medicamente în PIAS.

Prin urmare, comparațiile efectuate de expert pe farmacii a datelor de consum (valori comunicate de acestea în PIAS șl care se regăsesc în valorile de consum comunicate de CNAS către A. în T4 2015}, cu cantități, nu este corecță, în evidențierea unor eventuale diferențe.

Astfel, în mod_corect și legal, instanța de fond a cenzurat părerea expertului judiciar potrivit cărora ar fi fost identificate diferențe în minus în cazul unor farmacii, deoarece acestea au comunicat consum cantitativ, iar nu valoric, expertul ajungând să compare sumele în RON comunicate de către CNAS cu numărul de produse (cutii, comprimate de medicamente înregistrate în fișa de magazie a farmaciilor).

Probatoriul administrat nu a fost de natură a dovedi existența unor discrepanțe esențiale, ci doar a reliefat împrejurarea că sistemul de raportare, și cel de control ulterior, sunt greu de combinat, astfel încât să se poată verifica fiecare prescripție medicală.

Criticile recurentei privind nelegalitatea datelor prin includerea TVA-ului în consumul individual sunt nefondate, față de faptul că pentru trimestrul IV 2015,ca urmare a faptului că sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 69/2014.

Criticile recurentei reclamante, cu privire la adaosurile distribuitorilor angro și comercianților în datele comunicate, sunt nefondate, deoarece această chestiune a fost tranșată de jurisprudența Curții Constituționale, deciziile fiind obligatorii. Criticile recurentei- reclamante referitoare la includerea adaosurilor comerciale în valoarea consumului centralizat de medicamente atribuit acesteia prin datele transmise de CNAS, sunt nefondate, având în vedere că O.U.G. nr. 77/2011 prevede în mod expres că la calculul consumului total de medicamente se ia în considerare prețul medicamentelor decontat din FNUASS și din Ministerului Sănătății.

Criticile recurentei reclamante cu privire la nerespectarea principiului predictibilității fiscale, sunt nefondate, deoarece acest mecanism presupunând întoarcerea sumelor de bani plătite din fonduri publice către finanțator și a fost adoptat în România ca o sursă suplimentară de venit la bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate și la bugetul Ministerului Sănătății, pentru a asigura accesul neîntrerupt al populației la medicamente.

Solicitarea recurentei de obligare a CNAS la plata cheltuielilor de judecată aferente soluționării prezentului recurs sunt neîntemeiate, deoarece ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.

4.2. Întâmpinarea depusă de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

Pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Referitor la motivul de recurs al reclamantei privind obligarea ANAF-DGAMC la restituirea sumei plătite de către reclamanta cu titlu de contribuție clawback aferenta Trimestrului IV 2015, in mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de DGAMC, având in vedere următoarele:

In ceea ce privește cererea de restituire a sumei plătite cu titlu de contribuție clawback aferentă Trimestrului IV 2015, în temeiul Notificărilor contestate, reprezentând suma achitata nedatorat de către reclamanta către CNAS, considera intimata ca aceasta este inadmisibila, fata de dispozițiile speciale ale Codul de procedură fiscală, care dispun ca operațiunea de restituire este una administrativa, pentru care competent este organul fiscal, neputandu-se solicita direct prin cererea de chemare in judecata ca instanța sa dispună restituirea.

In alta ordine de idei, la dosarul cauzei nu exista nicio cerere de restituire adresata CNAS prin care sa se solicite cuantumul taxei achitata in plus si virata la bugetul Ministerului Sănătății. In opinia sa, reclamanta trebuia sa formuleze o cerere de restituire către CNAS (autoritatea administrativa care a încasat contribuția cu TVA inclus), in temeiul art. 117 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură fiscală (O.G. nr. 92/2003). In acest sens, are in vedere dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite în plus față de obligația fiscală. Textul menționat prevede imperativ ca, in situația in care contribuabilul are dreptul la restituirea unor sume plătite in plus fata de obligația fiscala (in urma pronunțării Deciziei Curții Constituționale), acesta trebuie sa se adreseze organului fiscal competent pentru efectuarea restituirii.

De asemenea, reclamanta trebuie sa se adreseze cu o cerere prealabila la CNAS si in ceea ce privește solicitarea de dobânzi calculate la sumele încasate nelegal (TVA inclusa in contribuție), in temeiul art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Referitor la motivul de recurs privind nelegalitatea actelor contestate si necesitatea anularii in integralitate a acestora, in raport de includere TVA si a adaosurilor distribuirilor angro si ale farmaciilor in datele comunicate de către CNAS pentru trimestrul IV 2015, in mod corect a apreciat prima instanță ca atât prețul de referința, cat si prețul de decontare se stabilesc prin raportare la prețul de vânzare cu amănuntul, in structura căruia nu intra doar prețul de producător, ci si adaosul de distribuitor, adaosul de farmacie si taxa pe valoare adăugata.

Acest aspect se confirma din prev. Art. 16 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 75 din 30 ianuarie 2019 pentru aprobarea normelor privind modul de calcul al preturilor la medicamentele de uz uman, conform căruia modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal va fi unitar pentru toate medicamentele de uz uman eliberate pe baza de prescripție medicala.

Mai mult decât atât, Curtea Constituționala prin Decizia nr. 668/2014 in mod corect a apreciat ca nu exista un motiv de anulare valid sub aspectul valorii comunicate a medicamentelor, subliniand ca "forța obligatorie ce insoteste dispozitivul se aplica si considerentelor deciziilor Curții constituționale, instanțele judecătorești urmând sa aplice prevederile deciziilor curții constituționale (...)".

In ceea ce privește motivul de recurs privind principiul certitudinii impunerii instanța de fond a reținut in mod corect ca formula de calcul a taxei clawback conține si alte variabile prin raportare la fiecare reglementare legala in parte (procentul "p", indicatorii CTt, BAt,VIT, Vitr VTt,VTtr, etc) ce conduc la concluzia ca taxa aplicata este una globala, si nu individuala, raportata la un bun anume, care ar fi suspus la impozitării atât la momentul punerii in vânzare, cat si la momentul consumului.

In Deciziile nr. 344/2013, nr. 668/2014 si nr. 144/2015, Curtea Constituționala a statuat ca taxa de clawback este o taxa parafiscala, stabilita potrivit prevederilor art. 139 din Constituție, in virtutea cărora impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. Așadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distincta, speciala de venituri care sunt legal dirijate in beneficiul instituțiilor si/sau organismelor cărora statul considera oportun sa le asigure realizarea, pe aceasta cale, a unor venituri complementare. Principiul dublei impuneri se prezuma a fi fost respectat de legiuitor prin însăși formula de calcul si prin definirea fiecărui indicator pe baza cărora se determina taxa aplicata in mod global.

Fata de considerentele ce preced, în mod corect instanța de fond a respins cerere de chemare in judecata, ca neîntemeiata, inclusiv in ceea ce privește capetele accesorii fata de parata DGAMC.

Referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, s-a solicitat respingerea acestei cereri ca neîntemeiată, având în vedere aplicarea corectă a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011, iar, în subsidiar, să se facă aplicabilitatea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. în sensul diminuării onorariilor solicitate de aceasta raportat la complexitatea cauzei și a activității depusă în cauză.

În drept, au fost invocate dis