ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2445/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra contestației privind tergiversarea procesului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18 octombrie 2022 sub nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, petentul A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului, arătând că soluționarea dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, nu se desfășoară într-un termen optim și previzibil.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Analizând contestația privind tergiversarea procesului, în raport de temeiul juridic și motivele invocate de către contestator, Înalta Curte reține următoarele:

Se constată că în speță au fost invocate dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., potrivit cărora se poate formula contestație pentru tergiversarea procesului atunci când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Prin procedura contestației privind tergiversarea procesului, C. proc. civ. a instituit, conform textelor art. 522-526, un mijloc procedural aflat la dispoziția părților și a procurorului care participă la dezbateri, prin care se urmărește soluționarea unui incident procedural ce a determinat încălcarea dreptului privind soluționarea litigiului într-un termen optim și previzibil, prin luarea măsurilor legale de înlăturare a aceste situații.

Prin urmare, contestația privind tergiversarea procesului este un remediu oferit de normele de procedură civilă, cu aplicabilitate în situațiile în care chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.

Motivele prevăzute de pct. 4 al art. 522 alin. (2) din C. proc. civ. privesc propria conduită a instanței, care are mijloacele necesare la dispoziție pentru corijarea întârzierilor în soluționarea unei proceduri ori pentru pronunțarea și motivarea unei hotărâri, respectiv pentru soluționarea cauzei într-un termen optim și previzibil, dar nu le folosește.

În prezenta cauză însă, Înalta Curte reține că în dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a fost acordat termen de judecată la data de 10 noiembrie 2022, dată la care dosarul a rămas în pronunțare, fiind amânată pronunțarea la 24 noiembrie 2022, împrejurări în raport cu care s-a apreciat, în mod just, că nu se impun măsuri legale pentru înlăturarea situației afirmate de petent.

Pentru a se putea admite o astfel de contestație, se impune ca motivul invocat de petent ca având efectul tergiversării procesului să subziste în momentul formulării și soluționării contestației.

Prin urmare, în raport cu constatările instanței, întrucât la data soluționării contestației, dosarul în discuție a rămas în pronunțare, Înalta Curte constată că susținerile petentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru considerentele arătate, văzând și dispozițiile art. 525 din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 199/2022 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial nr. 682 din 8 iulie 2022, Înalta Curte constată neîntemeiată contestația privind tergiversarea procesului, astfel încât o va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată de petentul A. privind dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2022.