ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1863/2022

Ședința publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra revizuirii, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 21.02.2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea de înființare a sechestrului judiciar ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 707 din data de 03 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost admis apelul formulat de reclamantă, a fost schimbată încheierea atacată, în sensul că a fost admisă cererea, s-a dispus instituirea sechestrului judiciar, fără obligarea la darea unei cauțiuni, asupra bunurilor imobile înscrise în cartea funciară, până la soluționarea dosarului x/2021 și a fost desemnat administrator sechestru intimata C. S.A.

Potrivit revizuentelor, decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a două hotărâri judecătorești definitive, respectiv decizia nr. 1849 din 29.10.2021 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2019, având ca obiect contestația la tabelul de creanțe și decizia nr. 1939 din 09.11.2021 a aceleiași instanțe, pronunțată în dosarul nr. x/2021, având ca obiect cerere de instituire a sechestrului judiciar.

Revizuentele susțin că prin decizia nr. 1849 din 29.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2019, s-a reținut cu putere de lucru judecat că sumele solicitate de pârâta C. S.A. nu pot fi înscrise în tabelul preliminar de creanțe al reclamantei, întrucât aceasta deține proprietatea celor 170 de apartamente.

Astfel că, prin decizia a cărei revizuire se solicită, nefiind reținută calitatea de proprietar a pârâtei C. S.A., s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1849 din 29.10.2021.

Revizuentele arată că prin decizia atacată instanța de apel a avut în vedere o situație imposibilă obiectiv și permanent, respectiv răscumpărarea de către utilizatorul A. S.A. a acestor apartamente în condițiile în care a operat rezilierea contractului de leasing, nemaifiind posibilă răscumpărarea bunurilor potrivit art. 15 din O.U.G. nr. 51/1997. În acest sens sunt și prevederile art. 4.9 și 6.2 din contractul de leasing financiar nr. x din 22.07.2015.

Prin urmare, apreciază revizuentele că instanța de apel în mod greșit a considerat că măsura sechestrului judiciar este necesară pentru că protejează dreptul utilizatorului de a răscumpăra bunurile la finalul contractului de leasing, neobservând că acest contract de leasing financiar este reziliat pentru neplata ratelor la scadență, astfel că ipoteza răscumpărării nu mai poate interveni vreodată.

Prin decizia atacată, instanța de apel a negat dreptul de proprietate al pârâtei C. S.A. asupra celor 170 de apartamente, considerând că este necesară instituirea măsurii sechestrului judiciar, întrucât aceasta ar fi pusă în imposibilitatea de a-și mai exercita prerogativele de proprietar, singurul în măsură să decidă asupra condițiilor vânzării fiind proprietarul.

Totodată, prin decizia nr. 1939 din 09.11.2021 a aceleiași instanțe, pronunțată în dosarul nr. x/2021, s-a reținut în mod definitiv că pârâta C. S.A. are calitatea de proprietar a apartamentelor, acestea au fost construite pentru a fi vândute iar nu pentru uzul pârâtei C. S.A. sau societății A. S.A. și că reclamanta și-a motivat cererea de instituire a sechestrului asigurător pe faptul că este pusă în imposibilitatea de a vinde aceste bunuri pe durata soluționării dosarului de fond, fiind posibil ca valoarea apartamentelor să scadă.

Potrivit revizuentelor, prin decizia atacată s-a reținut în mod greșit că decizia nr. 1939 din 09.11.2021 nu intră sub efectul autorității de lucru judecat cu încălcarea dispozițiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată la 07.07.2022, intimata A. S.A. a solicitat respingerea ca tardivă a cererii de revizuire, excepție care nu a mai fost susținută, iar pe fond respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În ședința din 13 iulie 2022, procedând la verificarea competenței conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel București a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, iar prin decizia civilă nr. 1100 din 13 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Cauza a fost înregistrată la 26 iulie 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspectele procedurale vizând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect", și alin. (2) al aceluiași articol, "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că autoritatea de lucru judecat operează și atunci când efectul hotărârii relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile juridice dintre părți, fără posibilitatea ca acestea să mai poată fi contrazise. În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior, astfel că, atunci când este chemat să se pronunțe asupra unei chestiuni de drept, judecătorul trebuie să țină seama de dezlegările intrate în puterea de lucru judecat.

Înalta Curte reține și că, în virtutea dispozițiilor art. 27 și art. 513 alin. (1) C. proc. civ. privind legea aplicabilă hotărârilor judecătorești, potrivit cărora acestea sunt supuse motivelor căilor de atac care erau prevăzute de legea sub care a început procesul, respectiv la 01.07.2019, în cauză sunt incidente dispozițiile art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018, de modificare a conținutului art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru stabilirea domeniului de aplicare a art. 509 pct. 8 C. proc. civ., textul legal trebuie coroborat cu prevederile art. 430-431 C. proc. civ., care determină conținutul și efectele autorității de lucru judecat.

Revizuentele au solicitat anularea deciziei nr. 707 din 3 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022, întrucât ar fi încalcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1849 din 29.10.2021, pronunțate de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2019, având ca obiect o contestație la tabelul de creanțe din cadrul procedurii insolvenței și decizia nr. 1939 din 09.11.2021 a aceleiași instanțe, pronunțată în dosarul nr. x/2021, având ca obiecto altă cerere de instituire a sechestrului judiciar.

Potrivit revizuentelor, decizia a cărei revizuire se solicită a încălcat puterea de lucru judecat a celor dezlegate prin considerentele deciziei nr. 1849 din 29.10.2021, în legătură cu calitatea de proprietar asupra imobilelor care au format obiectul măsurii de conservare a imobilelor.

Examinând deciziile evocate, Înalta Curte constată că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost admisă cererea intimatei-debitoare, aflate în procedura insolvenței, de instituire a sechestrului judiciar asupra imobilelor până la soluționarea dosarului nr. x/2021, având ca obiect rezoluțiunea contractului încheiat de părți, fiind desemnat administrator sechestru recurenta E. and Servicing S.A. (fostă C. SA).

Se reține că prin decizia atacată, instanța de apel a verificat îndeplinirea condițiilor proprii instituirii măsurii sechestrului judiciar, din perspectiva efectelor pe care le-ar produce admiterea acțiunii în rezoluțiunea contractului dedus judecății. Astfel, instanța de apel a analizat cerința necesității măsurii de conservare a dreptului de proprietate al reclamantei, constatând că o parte din apartamente au fost înstrăinate, iar pentru cele rămase este dovedită intenția de înstrăinare.

Instanța de apel a încuviințat măsura sechestrului, în sensul indisponibilizării bunurilor în legătură cu care există un litigiu pendinte, în cadrul căruia urmează să se tranșeze prin pronunțarea asupra rezoluțiunii și dreptul de proprietate ori alte drepturi reale, în temeiul art. 973 alin. (1) C. proc. civ., toate considerentele instanței având în vedere necesitatea măsurii din perspectiva acestor drepturi și obligații deduse judecății în dosarul de fond.

În schimb, în ceea ce privește decizia nr. 1849 din 29.10.2021, pretins a fi potrivnică hotărârii atacate, se reține că aceasta a fost pronunțată în apel, în dosarul nr. x/2019, care a avut ca obiect contestația la tabelul de creanțe, formulată de recurenta E. and Servicing S.A. (fostă C. SA).

Astfel, în cadrul contestației formulate în procedura insolvenței s-a analizat raportul juridic complex dintre părți doar din perspectiva înscrierii în tabelul preliminar a creanțelor provenite din rezilierea contractelor de leasing financiar, în temeiul art. 105 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, fără a conține o dezlegare incidentală a instanței asupra dreptului de proprietate asupra imobilelor în legătură cu care s-a reținut că nu era contestat în cauză.

Prin urmare, chestiunile dezlegate prin decizia pretins a fi potrivnică, prin care a fost respinsă definitiv contestația la tabelul de creanțe, nu au nicio legătură cu aspectele soluționate prin decizia a cărei revizuire se solicită, prin care s-a analizat necesitatea măsurii instituirii sechestrului judiciar.

De asemenea, revizuentele au solicitat revizuirea întrucât se încalcă puterea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 1939 din 09.11.2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, având ca obiect cererea de instituire a sechestrului judiciar în dosarul nr. x/2021.

Or, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte reține că instanța de apel a analizat apărările privind autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 1939 din 09.11.2021, pretins a fi potrivnică și s-a constatat schimbarea împrejurărilor de fapt care au fundamentat cererea de sechestru judiciar, ceea ce a condus la existența unei cauze diferite în cea de-a doua cerere de instituire a sechestrului judiciar, nefiind îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat.

Prin urmare, în a doua cerere de instituire a sechestrului judiciar a fost invocată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, au fost analizate și respinse aceste critici de către instanța de apel, astfel că revizuentul nu le mai poate reitera pe calea revizuirii.

În caz contrar, ar însemna ca instanța învestită cu revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. să exercite un control judiciar efectiv asupra unei hotărâri definitive, fiind deturnată într-o cale de atac de reformare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că revizuirea, cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma într-un apel sau recurs deghizat prin care s-ar obține o rejudecare a cauzei, întrucât s-ar aduce atingere prezumției de validitate a hotărârilor judecătorești definitive, principiului securității raporturilor juridice și dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Eugenia și Doina Duca contra Moldovei și Mitrea contra României, Stanca Popescu contra României).

Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte în temeiul art. 513 C. proc. civ. va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele E. and Servicing S.A. (fostă C. S.A.) și D. - Sucursala București împotriva deciziei nr. 707 din 3 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele E. and Servicing S.A. (fostă C. S.A.) și D. - Sucursala București împotriva deciziei nr. 707 din 3 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 octombrie 2022.