ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1124/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin sentința arbitrală nr. 49/12.08.2020, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în parte acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., a constatat reziliat contractul de lucrări nr. x/19.10.2015, încheiat de părți, conform notificării de reziliere a acestuia din 13.03.2018, începând cu 29.03.2018, din culpa pârâtei; a admis în parte cererea de despăgubiri și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.520.525,36 RON, reprezentând costuri directe generate de modificări ale legilor pentru perioada 27.11.2015-28.03.2018, aferente lucrărilor efectuate, conform sub-clauzei 13.7 din contractul părților; a sumei de 976.043,31 RON, reprezentând rețineri din sumele facturate de reclamantă, potrivit sub-clauzei 14.3 lit. c) din condițiile generale ale contractului; a sumei de 1.893.893,29 RON, reprezentând pierdere de profit; a penalităților pentru plata cu întârziere a facturilor în cuantum de 26.448,91 RON; a sumei de 145.945,72 RON, reprezentând valoarea costurilor de finanțare generate de dobânzile creditului bancar contractat de reclamantă în vederea executării contractului; a sumei de 326.353,26 RON, reprezentând amortizarea echipamentelor necesare executării contractului; a sumei de 1.544.611,95 RON, reprezentând costul echipamentelor și materialelor pentru îndepărtarea de pe șantier a lucrărilor provizorii, a utilajelor antreprenorului și costurile pentru repatrierea personalului și a muncitorilor; a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 764.233,16 RON, reprezentând valoarea lucrărilor necertificate la plată și a sumei de 1.428.918,65 RON, reprezentând valoarea minimă estimată a câștigului nerealizat.

Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 224.829,46 RON, cu titlu de dobândă legală aferentă sumei de 1.520.525,36 RON, pentru 514 zile; a sumei de 144.320,71 RON, cu titlu de dobândă legală aferentă sumei de 976.043,31 RON; a dobânzii legale aferente sumei de 1.893.893,29 RON, al cărei cuantum urmează a fi stabilit potrivit modului de calcul din raportul de expertiză la data executării hotărârii; a sumei de 21.579,97 RON, cu titlu de dobândă aferentă debitului principal de 145.945,72 RON; a dobânzii aferente sumei de 326.353,26 RON, calculată pentru 514 zile, potrivit modului de calcul din raportul de expertiză și a sumei de 228.390,98 RON, aferentă debitului de 1.544.611,95 RON; a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata către S.C. C. S.A. a dobânzii aferente sumei de 764.233,16 RON, urmare a respingerii acestei pretenții; a dobânzii aferente sumei de 1.428.918,65 RON, urmare a respingerii capetelor de cerere privind debitele principale și a sumei de 3.910,82 RON, reprezentând dobândă legală aferentă dobânzii penalizatoare de 26.448,91 RON și a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, constând în taxă administrativă de înregistrare în sumă de 830,99 RON; taxe arbitrale acordate în limita pretențiilor admise în sumă de 125.313,97 RON; onorariu de expert pentru expertiza tehnică în sumă de 38.889 RON; onorariu de expert pentru expertiza contabilă în sumă de 6.080 RON și onorariu de avocat în sumă de 6.840 RON.

Împotriva sentinței arbitrale nr. 49/12.08.2020, S.C. C. S.A. a formulat acțiune în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. g) și h) C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 41F/05.02.2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondată acțiunea în anulare și a obligat S.C. C. S.A. la plata către S.C. A. S.R.L. a sumei de 11.900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, S.C. C. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 03.02.2022, autoarea căii de atac a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 288

1

din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 337/2006.

Hotărârea recurată

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin încheierea de ședință publică din 2 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a respins cererea formulată de petenta S.C. C. S.A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 288

1

din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 337/2006.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, în termen, petenta C. S.A., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii si trimiterea cauzei secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație si Justiție, în vederea rejudecarii cererii de sesizare a Curții Constituționale; în subsidiar, admiterea recursului, casarea încheierii și, in rejudecare, admiterea cererii de sesizare a Curtii Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 288

1

din O.U.G. nr. 34/2006, urmare constatării întrunirii tuturor cerințelor de admisibilitate.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 și 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a criticat încheierea atacată pentru nelegalitate, invocând, în esență, următoarele:

Față de excepția de neconstituționalitate, relevanță prezintă, sub un prim aspect, invocarea nulității absolute a sub-clauzei 20.6 din Condițiile speciale din contract, pentru că, o dată sesizată existența motivului de ordine publică și solicitată constatarea nulității absolute a sub-clauzei 20.6, pe cale de excepție, dovada legăturii prevederii legale criticate pentru neconstitutionalitate s-a consolidat - aceasta legătura cu cauza preexistând de fapt.

În cauză, susține recurenta, legătura este dovedită prin faptul că, o dată declarată neconstituționalitatea art. 288

1

din O.U.G. nr. 34/2006, aceste prevederi își încetează efectele - verificarea legalității sub-clauzei contractuale 20.6 în privința căreia s-a solicitat constatarea nulității absolute pe cale de excepție urmând a fi săvârșită (și) prin raportare la norma în baza căreia s-a încheiat contractul, forma anterioară datei la care s-a recunoscut această posibilitate pentru autoritățile contractante, adică, prin raportare la prevederile legale anterioare introducerii textului legal criticat, respectiv, anterior Legii nr. 193/2013 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2012 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, iar admiterea excepției de neconstituționalitate înlătură autorizația legală de stabilire a clauzei compromisorii și constituie motiv de revizuire.

În esență, recurenta consideră că legătura excepției de neconstitutionalitate cu cauza se face prin prisma efectelor produse în caz de admitere: inexistența autorizării legale de stabilire a clauzei compromisorii, lăsarea fără efecte a clauzei compromisorii, nașterea motivului necompetenței generale cu efect de admitere a recursului și casare a tuturor hotărârilor și, legătura excepției de neconstituționalitate cu cauza se face urmare invocării nulității absolute a sub-clauzei 20.6, pe cale de excepție, de drept substanțial, pe care instanta, din oficiu, era ținută a o invoca.

În cuprinsul recursului, recurenta a dezvoltat largi argumente care au fost expuse și în susținerea excepției de neconstituționalitate invocate, precum și considerente ale Curții Constituționale reținute în decizii ale acesteia.

Apărarea formulată în cauză

Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recurs, înregistrată la data de 05.05.2022, prin care a solicitat respingerea recursului și, pe cale de consecință, respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, ca neîntemeiată, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 9 martie 2022, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 12 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Potrivit art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă, deci, că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor exigențe de admisibilitate, cumulativ, prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din lege:

- calitatea de parte în proces a autorului excepției;

- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii; sub acest aspect, se impune observația că indicarea explicită a textului normativ criticat este o condiție absolut necesară în etapa evaluării admisibilității cererii, numai astfel putându-se determina obiectul excepției de neconstituționalitate, dar și existența legăturii dintre norma criticată și soluția ce ar putea fi dată cauzei în care partea a înțeles să uzeze de mijlocul procedural al excepției;

- existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului; fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 916/16.12.2014);

- verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Totodată, fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepții de neconstituționalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii. Stabilirea acestui interes se face de către instanță, pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit, dar și a efectului pe care decizia Curții Constituționale îl produce în soluționarea procesului principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză. Cu alte cuvinte, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită în urma unei "analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, mai sus-indicată).

Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, mai sus-invocată)."

Examinând recursul formulat de petenta C. S.A., în ceea ce privește existența unei legături efective între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că, așa cum corect a decis și instanța anterioară, această condiție nu este îndeplinită.

Este fără putere de tăgadă faptul că legătura textului de lege a cărui neconstituționalitate se invocă, cu soluționarea fondului cauzei, nu este satisfăcută, iar interesul specific al autoarei excepției în soluționarea acesteia, nu este dovedit.

Astfel, obiectul cauzei cu care petenta a învestit instanța de judecată, respectiv instanța de control judiciar chemată să analizeze legalitatea sentinței curții de apel, îl reprezintă Acțiune în anulare hotărâre arbitrală, în vreme ce, prevederea a cărei neconstituționalitate s-a invocat, art. 288

1

din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, stabilește că: "Părțile pot conveni ca litigiile în legătură cu executarea contractelor reglementate de prezenta ordonanță de urgență să fie soluționate prin arbitraj."

Se constată, deci, că prevederile a căror neconstituționalitate s-a invocat nu au legătură și nu puteau influența modalitatea de rezolvare a cererii cu care a fost învestită instanța în cauză, situație în care excepția de neconstituționalitate ridicată apare ca lipsită de pertinență în raport cu procesul în care a fost formulată.

Textul a cărui neconstituționalitate s-a ridicat, constituindu-l o dispoziție legală care reglementează posibilitatea de soluționare a litigiului ivit în legătură cu atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, pe calea arbitrajului, o eventuală soluție a instanței de contencios constituțional nu ar putea avea aptitudinea de a influența judecata cererii de recurs obiect al dosarului nr. x/2020, în care se analizează doar legalitatea soluției de respingere, ca nefondată, a unei acțiuni în anulare hotărâre arbitrală.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât motivele de nulitate a hotărârii arbitrale invocate de petenta în cauza de față, au fost cele prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. g) și lit. h) C. proc. civ., și, nicidecum, cel prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., în care s-ar fi încadrat, eventual, critica că litigiul nu ar fi fost susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului.

Așadar, este lesne de observat faptul că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă nu au în mod concret nicio înrâurire asupra conținutului hotărârii din procesul principal, asupra rezolvării pe care magistrații urmează să o dea acestui proces, fiind vorba despre dispoziții incidente tangențial procesului, fără influență hotărâtoare asupra soluționării acestuia.

În aceste coordonate de principiu, raportându-se la particularitățile cauzei, Înalta Curte constată că susținerile recurentei nu au o legătură indisolubilă cu soluționarea cauzei.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege - ceea ce, așa cum corect a reținut și instanța anterioară, în speță, nu se verifică.

Cât privește cererea formulată de intimata S.C. A. S.R.L., în insolvență, de acordare a cheltuielilor de judecată în recursul de față, Înalta Curte o va respinge, având în vedere că o atare solicitare poate fi făcută doar în procesul principal, iar nu într-o cauză cum este cea de față, ce privește doar o cerere incidentală, într-un dosar asociat, de sesizare a Curții Constituționale a României cu o excepție de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse, sunt nefondate criticile recurentei, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta C. S.A. împotriva încheierii de ședință din 2 martie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs formulată de intimata S.C. A. S.R.L., în insolvență.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2022.