ÎCCJ, decizie (scj.ro #200252)

Revizuire respinsă ca inadmisibilă. Cerere  de completare a dispozitivului hotărârii prin care se solicită soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale. Condiții de admisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Procedura în fața primei instanțe. Hotărârile judecătorești

Index alfabetic: completare dispozitiv

cerere de sesizare a Curții Constituționale

condiții de admisibilitate

C. proc. civ. 1865, art. 137, art. 261, art. 281

2

, art. 322 pct. 5, pct. 7

Legea nr. 47/1992, art. 29 alin. (1)

Prin intermediul procedurii cuprinse în art. 281

2

C. proc. civ. 1865 se poate completa dispozitivul hotărârii judecătorești care, potrivit art. 261 din același cod, trebuie să cuprindă soluția dată tuturor cererilor deduse judecății, urmărindu-se, astfel, remedierea unei omisiuni a instanței constând în inexistența unui răspuns complet la toate cererile părților cu care este sesizată, expresie a consacrării dreptului de acces la justiție.

Nu este susceptibilă de procedura completării nesoluționarea

cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ce a fost formulată în cadrul revizuirii întemeiate pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. 1865 în legătură cu condițiile pe care hotărârea judecătorească - obiect al revizuirii trebuie să le îndeplinească,  în condițiile în care prin hotărârea de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire instanța a precizat motivele pentru care nu a soluționat cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional.

Admiterea excepției de inadmisibilitate dirimante face inutilă cercetarea altor condiții legale pe care trebuie să le îndeplinească hotărârea judecătorească ce constituie obiectul căii extraordinare de atac și, în mod logic, și a mijloacelor de apărare invocate de revizuent, inclusiv în forma unei chestiuni prejudiciale de competența Curții Constituționale, privind condițiile subsecvente de admisibilitate a revizuirii.

Nesoluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale a fost urmarea modului de stabilire a ordinii de prioritate a cererilor și mijloacelor de apărare cu care a fost învestită instanța în vederea soluționării, astfel încât, nefiind cazul unei omisiuni, nu este susceptibilă de procedura completării.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2378 din 15 noiembrie 2022

Prin decizia nr. 1476/2021 din 15 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/36/2020, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/118/2011.

În considerentele deciziei s-a reținut că sesizarea de neconstituționalitate a art. 322 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, privind condiția pe care hotărârea supusă revizuirii trebuie să o îndeplinească în legătură cu „evocarea fondului”, este subsecventă în analiza asupra admisibilității căii extraordinare de atac, care nu poate privi decât hotărâri judecătorești învestite cu autoritate de lucru judecat, nemaifiind cazul soluționării acesteia.

Prin cererea înregistrată la 12 noiembrie 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, sub nr. x/1/2021, petentul A. a solicitat completarea deciziei nr. 1476/2021 din 15 iunie 2021, în sensul pronunțării asupra cererii privind sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ. de la 1865.

În esență, petentul a susținut încălcarea ordinii de soluționare a excepțiilor, întrucât instanța nu a soluționat cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2022 s-a încuviințat cererea de amânare formulată de petent și s-a acordat termen la 8 martie 2022, când instanța a suspendat judecata cererii în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată la 7 septembrie 2022, petentul a solicitat repunerea pe rol a cauzei, fiind acordat termen de judecată la 15.11.2022.

Analizând cererea de completare a hotărârii, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Prin intermediul procedurii cuprinse în art. 281

2

C. proc. civi. 1865 se poate completa dispozitivul hotărârii judecătorești care, potrivit art. 261 C. proc. civ. 1865, trebuie să cuprindă soluția dată tuturor cererilor deduse judecății, urmărindu-se, astfel, remedierea unei omisiuni a instanței constând în inexistența unui răspuns complet la toate cererile părților cu care este sesizată, expresie a consacrării dreptului de acces la justiție.

Autorul cererii de completare, pe calea procedurii prevăzute de art. 281

2

C. proc. civ. 1865, urmărește să corecteze pretinsa omisiune a instanței de a soluționa cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ce a fost formulată în cadrul revizuirii întemeiate pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7  C. proc. civ. 1865 și anume „

privind art. 322 nr. 5 și nr. 7,  privind elementul de evocare a fondului

”.

Înalta Curte reține că procedura de control al conformității normei legale cu normele constituționale, la inițiativa părții din proces, ale cărei drepturi și interese pot fi afectate prin aplicarea unei norme neconstituționale la soluționarea cauzei, este supusă unui control prealabil al instanței asupra condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

În cauză, se observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de revizuent în legătură cu condițiile pe care hotărârea judecătorească - obiect al revizuirii trebuie să le îndeplinească, potrivit art. 322 C. proc. civ. 1865, iar prin considerentele hotărârii pronunțate Înalta Curte a precizat motivele pentru care nu a soluționat și cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional.

Înalta Curte a reținut inadmisibilitatea revizuirii deduse judecății, constatând absența premisei legale obligatorii pentru soluționarea căii extraordinare de atac întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. 1865, respectiv invocarea unor hotărâri judecătorești potrivnice, revizuentul întemeindu-se pe autoritatea de lucru judecat a unei ordonanțe a parchetului.

Astfel cum rezultă din considerentele deciziei a cărei completare se solicită, admiterea excepției de inadmisibilitate dirimante a făcut inutilă cercetarea altor condiții legale pe care trebuie să le îndeplinească hotărârea judecătorească ce constituie obiectul căii extraordinare de atac și, în mod logic, și a mijloacelor de apărare invocate de revizuent, inclusiv în forma unei chestiuni prejudiciale de competența Curții Constituționale, privind condițiile subsecvente de admisibilitate a revizuirii.

În acest sens, dispozițiile art. 137 C. proc. civ. 1865 prevăd că instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură, iar în cazul în care sunt invocate mai multe excepții, instanța este cea care determină ordinea de soluționare a acestora, în funcție de efectele produse.

Rezultă, deci, că nesoluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale a fost urmarea modului de stabilire a ordinii de prioritate a cererilor și mijloacelor de apărare cu care a fost învestită instanța în vederea soluționării, astfel încât, nefiind cazul unei omisiuni, nu este susceptibilă de procedura completării.

Înalta Curte subliniază că procedura prevăzută de art. 281

2

C. proc. civ. 1865, în scopul finalizării judecății, are în vedere exclusiv ipoteza nesocotirii limitelor învestirii și a principiului disponibilității. Prin urmare, nu pot fi asimilate și intra sub incidența acestei proceduri și o reevaluare asupra obiectului învestirii, sau a altor aspecte de legalitate, motiv pentru care vor fi înlăturate susținerile referitoare la incidența prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. 1865, la autoritatea de lucru judecat a încheierilor ce privesc soluțiile de clasare a plângerilor penale ori privind completul de judecată care a soluționat revizuirea, neputând fi reîncepută judecata asupra aspectelor tranșate prin hotărârea deja pronunțată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte a respins cererea formulată de petentul A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1476/2021 din 15 iunie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă în dosarul nr. x/36/2020.