ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5184/2021

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe pe rolul Tribunalului Galați, secția CAF sub nr. x/2017 din 7.09.2017 reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului au solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună Anularea Deciziei 481/20.07.2017 emisă de pârât, comunicată reclamantului la data de 17.08.2017, Obligarea pârâtului la plata sumei de 30.000 RON daune morale, admiterea cererilor formulate prin Notificarea x/14.07.2017 în sensul anulării concursului de acordare licențe în FM, concurs desfășurat în luna iunie 2017 la sediul pârâtului și reluarea acestui concurs pentru toate cele 30 de frecvențe din tabelul de la ANCOM.

Analizând cu prioritate excepția lipsei competenței materiale, Tribunalul Galați a apreciat-o întemeiată și a admis-o ca atare, declinând competența în favoarea Curții de Apel Galați, sens în care a pronunțat sentința civilă nr. 334/2018 din data 16. 03.2018.

La Curtea de Apel Galați cauza a fost înregistrată în data de 30.03.2018 sub nr. x/2017.

La data de 13.09.2018, reclamanta și-a majorat cuantumul daunelor morale de la 30.000 euro la 100.000 de euro. Totodată, aceasta a formulat o solicitare suplimentară, aceea de reluare a concursului pentru cele 4 frecvențe neacordate în urma concursului din perioada mai- iunie 2017.

Prin încheierea din data de 03.05.2018 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A., fiind respinsă, excepția lipsei de interes.

Prin sentința civilă nr. 154 din 26 octombrie 2018 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca tardiv formulat, capătul subsidiar de cerere formulat de reclamanta B. în data de 13.09.2018 privind reluarea concursului de acordare licențe din perioada iunie - iulie 2017 pentru cele 4 frecvențe neacordate.

S-a respins ca nefondată acțiunea înregistrată sub nr. x/2017 din data de 07.09.2017, astfel cum a fost precizată în data de 16.11.2017, formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâta Consiliul Național al Audiovizualului.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au formulat recurs reclamanții A. și Uniunea Națională pentru Integrare Socială și pentru Ocupare a Nevăzătorilor criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

S-a susținut că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a lui A., neținând cont de calitatea de Vicepreședinte a Uniunii Naționale pentru Integrare Sociala si pentru Ocupare a Nevăzătorilor, motiv pentru care s-a solicitat respingerea excepției și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pe fondul cauzei, recurenții reclamanți au solicitat anularea concursului de acordare licențe în FM (cale radioelectrica terestra), concurs desfășurat în luna iunie 2017 la sediul Consiliului National al Audiovizualului, si ale cărui rezultate parțiale au fost anunțate pe data de 27.06.2017, și reluarea acestui concurs pentru toate cele 30 de frecvente din tabelul de la ANCOM.

Au arătat recurenții - reclamanți că nu au existat criterii transparente de punctare/departajare, criterii care sa fi fost publicate în mod obligatoriu pe site, odată cu regulamentul pentru înscriere la menționatul concurs, astfel că, nu se face nicăieri referire în regulamentul postat pe pagina web a CNA, la modalitatea prin care sa se poată depune eventuale contestații la acest concurs public de acordare de licențe în FM, calea, termenul de atac prin contestație, unde se introduce, competitorii nu au fost anunțați în prealabil ca vor exista mai multe etape, aceasta informație nu a fost afișată nici ea pe site, iar concurenții rămași în concurs, nu au fost convocați si la cel de-al II-lea tur.

Totodată, s-a arătat că, în mod greșit, a motivate instanța de fond faptul că nemulțumirile reclamanților sunt extrem de generice, că s-ar fi publicat criteriile de departajare, că s-ar fi anunțat modul de contestare, aspect total nelegal.

La fel de eronat a motivat instanța respingerea acțiunii, în raport de împrejurarea că nu au fost chemați în judecată ofertanții declarați câștigători la concursul de acordare licență, fără să se invoce nici un text legal în acest sens.

Au mai arătat recurenții - reclamanți că în mod nelegal instanța de judecată a respins proba cu interogatoriu, cercetare locală, martori.

Deși prin precizarea din data de 13.09.2018 au indicat clar, prin cerere scrisă, faptul că față de capătul de cerere inițial se invocă un subsidiar privind anularea concursului, în mod greșit a calificat instanța de fond această cerere ca fiind o cerere modificatoare, solicitând judecarea cauzei și sub acest subsidiar.

Intimatul - pârât Consiliul Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a recurentului reclamant A., s-a învederat că dl. A. nu a solicitat în nume personal participarea la concursul privind acordarea unor frecvențe pentru difuzarea serviciilor de programe de radiodifuziune pe cale radioelectrică terestră și, în consecința, nici nu a depus vreun dosar în acest sens, ci acesta, conform documentelor depuse la CNA, avea calitatea de vicepreședinte al B..

In ceea ce privește solicitarea de anulare a Deciziei nr. 481/20.07.2017, s-a arătat că recurenții - reclamanți au făcut doar afirmații care nu au legătură cu aceasta, ci cu organizarea concursului pentru acordarea unor frecvențe pentru difuzarea serviciilor de programe de radiodifuziune pe cale radioelectrică terestră. În plus acestea nu sunt susținute de nicio dovadă sau argumentație juridică, recurenții reclamanți limitându-se să facă aprecieri subiective cu privire la concursul și regulamentul de desfășurare.

De asemenea, recurenții reclamanți au invocat motive care, în opinia acestora, ar atrage anularea Deciziei nr. 481/20.07.2017, fără însă a arăta care sunt textele legale încălcate de CNA cu ocazia organizării concursului.

Față de toate aceste aspecte, s-a solicitat admiterea excepția lipsei calității procesuale active a recurentului reclamant A., iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiate și menținerea deciziei atacate, ca fiind temeinică și legală.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanți este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții A. și Uniunea Națională pentru Integrare Socială și pentru Ocupare a Nevăzătorilor, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului au solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 481/20.07.2017 emisă de pârât, comunicată reclamantului la data de 17.08.2017, obligarea pârâtului la plata sumei de 30.000 RON daune morale, admiterea cererilor formulate prin Notificarea x/14.07.2017 în sensul anulării concursului de acordare licențe în FM, concurs desfășurat în luna iunie 2017 la sediul pârâtului și reluarea acestui concurs pentru toate cele 30 de frecvențe din tabelul de la ANCOM.

Prin Decizia nr. 481/20.07.2017 emisă de pârâtul Consiliul National al Audiovizualului s-a respins Notificarea nr. x/14.07.2017, formulată de B., prin care s-a solicitat anularea concursului de acordare a licențelor audiovizuale și pentru frecvențe F.M. și reluarea acestuia.

5.1. Prealabil analizei motivelor de casare, Înalta Curte reține că deși prin întâmpinare s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității pasive a recurentului A., motivele expuse vizează, în realitate, argumente în respingerea recursului recurentului - reclamant asupra acestei soluții, nefiind vorba despre o veritabilă excepție, urmând ca Înalta Curte să o califice ca atare și să o analizeze în acest cadru.

5.2. Prin încheierea de ședință din data de 3 mai 2018 curtea de apel a admis excepția lipsei calității procesuale active a recurentului - reclamant A., constatându-se că acesta nu este destinatarul actului administrativ atacat.

Calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă), precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).

În materia contenciosului, calitatea procesuală activă o poate avea persoana care solicită autorității efectuarea unei operațiuni administrative sau emiterea unui act administrativ, respectiv persoana ce se consideră vătămată prin refuzul autorității de a proceda ca atare la efectuarea operațiunii/emiterea actului sau prin emiterea actului solicitat. În consecință, calitatea procesuală activă se stabilește prin raportare la actul administrativ contestat (decizia CNA).

Observă Înalta Curte că, în condițiile în care recurentul - reclamant A. nu a participat la procedura de atribuire a licențelor, nu este titular al plângerii prealabile, acesta acționează în cauză ca reprezentant (vicepreședinte) al asociației reclamante, neavând calitate distinctă de parte reclamantă.

De altfel, atât acțiunea cât și recursul sunt comune, astfel că din punct de vedere practic modul de soluționarea al excepției nu prezintă relevanță, recurentul -reclamant neputând indica vreo vătămare care să justifice trimiterea cauzei spre rejudecarea acțiunii.

5.3. S-a arătat prin motivele de recurs că instanța de fond a dat o greșită dezlegare a capătului subsidiar de cerere formulat de reclamanta B. în data de 13.09.2018 privind reluarea concursului pentru cele 4 frecvențe neacordate, apreciat în mod eronat ca fiind o cerere modificatoare.

Sub acest aspect Înalta Curte reține că dispozițiile art. 204 din C. proc. civ., prevăd sub denumirea marginală -"Modificarea cererii de chemare în judecată", că reclamantul poate formula un capăt subsidiar al cererii, astfel cum este calificat de parte, doar până la primul termen de judecată. Cum acest moment a fost depășit în speță, iar pârâtul nu și-a exprimat acordul potrivit art. 204 alin. (3) din C. proc. civ., privind prorogarea acestui moment, instanța de fond a efectuat o corectă aplicare a dispozițiilor legale mai sus arătate, respingând ca tardiv formulat capătul subsidiar de cerere formulat de reclamanta B. în data de 13.09.2018 privind reluarea concursului de acordare licențe din perioada iunie - iulie 2017 pentru cele 4 frecvențe neacordate.

5.4. Prin cererea de recurs s-a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din această perspectivă, a fost vizate considerentele sentinței, fără însă a se preciza în concret care sunt aspectele care nu au fost analizate în hotărârea atacată.

Din analiza cuprinsului hotărârii recurate, Înalta Curte constată că motivarea primei instanțe răspunde la argumentele prezentate de părți, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt și de drept, nefiind identificate nici contradicții în raționamentul instanței de fond și nici considerente străine de natura cauzei.

Conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde (și) "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

În conformitate cu jurisprudența CEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (cauza Boldea vs. Romania), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.

Argumentele invocate de recurenți, vizând interpretarea normelor legale incidente, deduc controlului judiciar al instanței de recurs legalitatea soluției instanței de fond prin prisma dreptului substanțial, analiză pe care Înalta Curte o poate analiza doar în cadrul cazului de casare prevăzut de de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5.4. Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, textul normativ în discuție vizând esențialmente o potențială neconcordanță a hotărârii primei instanțe cu prevederile legale aplicabile cauzei.

Observă însă Inalta Curte, că cererea de recurs nu cuprinde în concret critici aduse modului de abordare și, în final, soluției asupra căreia s-a oprit curtea de apel, fiind practic reiterate susținerile din acțiunea depusă în fața primei instanțe, motivele invocate reprezentând aspecte de netemeinicie ale soluției care nu se încadrează în cazul de casare invocat.

De asemenea, nici critica privind modalitatea de administrare a probatoriului (martori, interogatoriu, cercetare la fața locului), nu se încadrează în cazurile de casare precăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din C. proc. civ.

In ceea ce privește aspectele de nelegalitate ale actului atacat invocate, fără a mai relua argumentele de fapt și de drept care au fundamentat convingerea primei instanțe și pe care instanța de control judiciar le împărtășește, după propria evaluare a elementelor în litigii și cu referire punctuală la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reține că Legea nr. 554/2004 pune la îndemâna subiectelor de drept privat o acțiune în contencios subiectiv, configurată în principal prin prevederile art. 1 alin. (1) și (2) și art. 8 alin. (1) și (1

1

), potrivit cărora anularea unui act administrativ, ca sancțiune juridică, poate fi aplicată dacă este îndeplinită dubla condiție ca actul să fie contrar legii (normelor cu forță juridică superioară) și să aibă efecte vătămătoare asupra drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului.

În speță, recurenta - reclamantă invocă cu privire la concursul desfășurat în luna iunie 2017 privind atribuirea unor licențe radio FM, că modalitatea în care s-a desfășurat această procedură a fost una netransparentă, nefiind publicate cunoscute criteriile de clasificare/punctare.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că actele emise în derularea procedurii de concurs respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora au fost emise, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Observă instanța de control judiciar, că procedura de concurs a fost reglementată prin deciziile CNA nr. 184/19.07.2017 și nr. 277/2013 publicată în M.O nr. 355/2013, acte normativ care conțin atât condițiile pe care trebuie să le îndeplinească dosarul de înscriere, cât și criteriile de departajare.

In ceea ce privește împrejurarea că pe site-ul instituției nu s-a indicat calea de atac și instanța competentă a soluționa contestația împotriva deciziei de atribuire a licenței, se constată că recurenții - reclamanți nu dovedesc vreo vătămare, prezenta acțiune reprezentând dovada asigurării accesului la instanță.

Totodată, în condițiile în care asociația reclamantă nu s-a calificat printre solicitanții care au obținut cele mai multe voturi în primul tur de vot și care astfel le ar fi permis să acceadă în turul 2 și 3, nu pot fi reținute nici considerentele de nelegalitate a procedurii privind omisiunea de a încunoștiința candidații admiși cu privire la derularea ulterioară a procedurii.

În situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse in cadrul procedurii, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în mod corect fiind respinsă contestația formulată împotriva Decizia C.N.A. nr. 481 din 20.07.2017.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și Uniunea Națională pentru Integrare Socială și pentru Ocupare a Nevăzătorilor împotriva sentinței nr. 154 din 26 octombrie 2018 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.