ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3527/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea notificării nr. P 853-05.02.2020 prin care i-au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului IV 2019, precum și anularea adreselor nr. x - completarea adresei inițiale, prin care CNAS a răspuns contestației administrative formulate de reclamantă.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 335 din 8 iunie 2021, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta reclamantă A. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, arătând în esență, următoarele: Nemotivarea notificării x/05.02.2020. Imposibilitatea verificării datelor privind consumul de medicamente si procentul "p". În mod greșit prima instanța a constatat că CNAS s-a conformat obligațiilor legale aflate în sarcina sa prin emiterea acestei notificări, comunicând recurentei valoarea procentului "p" pentru Trim. IV 2019, valoarea consumului de medicamente pentru Trim. IV 2019 suportat din FNUASS si din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor plătitorului de contribuție pentru medicamentele din lista depusă, pentru care se datorează contribuție trimestrială, conform art. 3 alin. (3) si art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Instanța de fond nu a analizat aspectele invocate de recurentă privind imposibilitatea verificării realității datelor comunicate. Or, asa cum am arătat, CNAS are obligația de a transmite debitorilor taxei clawback valoarea aferenta consumului centralizat de medicamente aferenta vânzărilor debitorului, cu includerea motivelor de fapt si de drept care au condus la stabilirea acestor valori. Greșita includerea a TVA în valoarea de calcul. În mod greșit a considerat instanța de fond că, sunt neîntemeiate argumentele privind includerea TVA în datele comunicate către recurentă, în condițiile în care excluderea TVA din cadrul CTT și BAT este doar aparentă și are doar nivel declarativ. Astfel, BAT are aceeași valoare cu cea avuta anterior modificării legislative care a impus excluderea TVA din aceasta valoare iar CTT este folosit pentru decontarea sumelor incluse in consum, care sunt întotdeauna purtătoare de TVA. De asemenea, datele incluse în Anexa Notificării (datele privind consumul aferent vânzărilor recurentei), conțin TVA, aspect menționat in concret in Anexa acesteia. În consecință, procentul "p" este aplicat unei valori ce conține TVA. Or, în acord cu jurisprudenta Curții Constituționale în această materie, indiferent de forma diferită a legislației clawback aplicabilă într-o anumită perioadă, calcularea contribuției prin raportare la o bază de calcul conținând și TVA echivalează cu aplicarea unui impozit la impozit. Caracterul discriminatoriu al taxei clawback prin raportare la includerea în valoarea de calcul a adaosurilor care nu aparțin recurentei. Nelegalitatea includerii adaosurilor celorlalți participanți în lanțul de distribuție (distribuitori și farmacie) în baza de calcul a taxei Față de criticile aduse de recurentă și subsumate acestor motive, instanța de fond a reținut în esența, în ceea ce privește aceste aspecte, că anterior Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că nu există discriminare în materia taxei dawback. Aceste concluzii ale instanței de fond sunt greșite, astfel: a) în realitate, opinia Curții Constituționale, constantă în toate deciziile pronunțate, este în sensul că nu există discriminare între deținătorii de APP (plătitorii taxei) și distribuitori și farmacii (neplatitori ai taxei), câtă vreme taxa clawback se stabilește prin raportare la valoarea vânzărilor fiecărui plătitor în parte. Or, raportarea la valoarea de compensare a medicamentelor si consecințele acesteia nu rezultă din lege. pentru a putea fi controlate de Curtea Constituțională, ci dintr-o interpretare și aplicare a legii care trebuie controlată de către instanțe. în consecință, revine instanțelor de judecată sarcina de a verifica dacă mecanismul avut în vedere de CNAS la momentul emiterii actului atacat este conform cu dispozițiile legale incidente. b) Prevederile O.G. nr. 77/2011 sunt în sensul că "art. 3) Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent «p» asupra valorii consumului de medicamente [...] consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție". În egala măsura, dispozițiile legale care privesc modalitatea de decontare a sumelor de către CNAS către furnizorii de servicii medicale si de medicamente nu au legătură cu prezenta speța, modalitatea de raportare și determinare a taxei clawback beneficiind de o reglementare distincta. În același timp, dispozițiile legale incidente impun CNAS să comunice debitorilor taxei consumul aferent vânzărilor fiecărui debitor în parte, iar nu valoarea economică a acestui consum raportată la preturile de referință. Aspecte privind determinarea corectă a consumului aferent fiecărui plătitor de contribuție: În mod eronat, prima instanța a reținut ca notificarea comunicată este legală. În realitate modalitatea de efectuare a raportărilor si respectiv de stabilire a consumului de medicamente este clar reglementată de dispozițiile legale in vigoare. Astfel, conform art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, CNAS avea obligația de a comunica atât valoarea procentului "p" cât și consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7), iar nu valoarea pecuniară a acestui consum, determinată prin raportare la prețurile de referința/decontare a medicamentelor din Fondul National unic de asigurări sociale de sănătate si din bugetul Ministerului Sănătății, asa cum în mod greșit a fost reținut în speța. Aspecte privind erorile de raportare a medicamentelor: Includerea în lista depusa trimestrial de recurentă a anumitor medicamente pentru care este reprezentant al DAPP (respectiv menționarea tuturor acestor medicamente în listele depuse periodic) are rolul de asigura îndeplinirea obligațiilor legale de raportare ale recurentei, iar nu de a recunoaște vanzarile/consumul anumitor medicamente. În consecința "consumul aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuției" se stabilește nu în baza declarațiilor sale, ci în baza consumului efectiv de medicamente raportat în sistemul centralizat. Acest consum trebuie sa fie justificat cu documente primare fin speta facturi, condici de consum, bonuri fiscale, etc.) și verificat daca este real, iar nu prezumat din start ca fiind corect. În drept, recursul sa fost întemeiat pe prevederile art. 491 raportat la art. 483 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Apărările formulate în cauză Legal citată, intimata pârâtă CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE nu a depus întâmpinare la dosar, dar a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. Recurenta reclamantă și-a întemeiat recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Contrar susținerilor recurentei reclamante, Înalta Curte reține că, instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță, respectiv, cele ale O.U.G. nr. 77/2011. Astfel, sunt neîntemeiate susținerile recurentei referitoare la includerea TVA-ului în baza de calcul a contribuției trimestriale datorate în baza O.U.G. nr. 77/2011, avându-se în vedere faptul că O.U.G. nr. 77/2011 prevede în mod expres că, la calculul consumului total trimestrial de medicamente se iau în considerare prețul medicamentelor decontat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății. Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, pentru trimestrul IV 2019, urmare a modificărilor intervenite prin O.U.G. nr. 69/2014, au incidență dispozițiile art. 5 alin. (3) și alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "(3) Stabilirea, calculul și declararea contribuției trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 1, după deducerea TVA-ului de către aceștia din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate conform alin. (7). Contribuția trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8). (4) Farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente potrivit prevederilor art. 1 și 12 își asumă sub semnătură electronică și raportează la casele de asigurări de sănătate valoarea aferentă consumului de medicamente care include și TVA, care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, după cum urmează: a) farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, în condițiile contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate; b) unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1 și 12 raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente, pe baza metodologiei și a formularelor de raportare aprobate prin ordin al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate". Prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum au fost modificată prin O.U.G. nr. 69/2014, prevăd următoarele: "Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuția, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include și TVA suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate". Potrivit prevederilor Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2016 - 2017 aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 161/2016, Casele de Asigurări de Sănătate au obligația să deconteze furnizorilor de servicii medicale și de medicamente pe baza facturilor însoțite de documentele justificative prezentate atât pe suport de hârtie, cât și în format electronic contravaloarea serviciilor medicale/medicamentelor contractate, efectuate/eliberate, raportate și validate conform normelor, în limita valorii de contract. Conform art. 18 alin. (2) din H.G. nr. 161/2016, cu modificările și completările ulterioare, toate documentele necesare decontării serviciilor medicale, a medicamentelor și a unor materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu, precum și a dispozitivelor medicale în ambulatoriu se certifică pentru realitatea și exactitatea datelor raportate prin semnătura/semnătura electronică extinsă a reprezentanților legali ai furnizorilor. În raport de dispozițiile legale sus enunțate, reiese că, intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic, fiecărui deținător de autorizație de punere pe piață respectiv reprezentant legal al acestuia, consumul centralizat la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum si pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. Totodată, Înalta Curte reține că, potrivit art. 291 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului colectat conform dispozițiilor acestui act normativ, astfel că, potrivit legislației naționale, taxa clawback este o obligație fiscală alături de alte taxe și impozite datorate conform prevederilor legale. Legiuitorul a instituit prevederi exprese în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată aplicabile și în situația de față, astfel că recurenta reclamantă avea posibilitatea de a proceda la deducerea acesteia în condițiile stabilite prin legislația fiscală națională. Recurenta a susținut prin criticile invocate că, instanța de fond nu a analizat aspectele invocate de recurentă privind imposibilitatea verificării realității datelor comunicate. Înalta Curte reține că, aceste susțineri ale recurentei nu se subsumează motivului de casare invocat prin cererea de recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, însă criticile recurentei sunt neîntemeiate. Contrar susținerilor recurentei, în speță au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conțină "expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, atât argumentele recurentei reclamante, cât și pe cele ale pârâtei, și a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt și de drept, care au format convingerea sa. Sunt neîntemeiate susținerile recurentei privind corectitudinea consumului de medicamente. Înalta Curte constată că, reținerile instanței de fond sunt corecte, în sensul în care aceasta a reținut temeinic și legal faptul că, intimata pârâtă CNAS a răspuns punctual criticilor reclamantei prin adresa nr. x/06.03.2020, anulând chiar anumite valori comunicate A. S.R.L. prin notificarea contestată. Mai mult, instanța de fond a reținut motivat faptul că, prin facturile depuse de CNAS s-a făcut dovada fără echivoc a faptului că toate codurile CIM comunicate reclamantei de către CNAS aparțin acesteia, astfel că criticile de nelegalitate ale reclamantei nu se susțin. Prin urmare, aspectele invocate de recurenta reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.