ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 497/2023

Ședința publică din data de 2 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea Notificării nr. x/05.11.2020, transmise reclamantei de către CNAS în data de 06.11.2020, prin care reclamantei i s-au comunicat valoarea procentului "p" pentru Trimestrul III 2020 și valoarea aferenta consumului de medicamente pentru Trimestrul III 2020 suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, și anularea Adresei nr. x/04.12.2020, transmisă reclamantei de către CNAS în data de 16.12.2020, prin care CNAS a răspuns contestației administrative formulate de reclamantă.

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 596 din 15 noiembrie 2021, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând . motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept incidente în materia taxei clawback.

O primă critică a recurentei se referă la nemotivarea notificării atacate și imposibilitatea verificării datelor privind consumul de medicamente și procentul

"

p".

Astfel, a arătat că în mod greșit prima instanța a constatat că pârâta CNAS s-a conformat obligațiilor legale aflate în sarcina sa prin emiterea acestei notificări.

Totodată, judecătorul fondului nu a analizat aspectele invocate de reclamantă privind imposibilitatea verificării realității concrete a datelor comunicate.

A arătat că pârâta CNAS are obligația de a transmite debitorilor taxei clawback valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente aferentă vânzărilor debitorului, cu includerea motivelor de fapt și de drept care au condus la stabilirea acestor valori.

Însă, notificarea contestată nu cuprinde nicio explicație a valorilor comunicate și niciun mecanism de control pentru reclamantă a validității acestor date, în realitate, notificarea fiind motivată doar în drept nu și în fapt, prima instanță analizând doar aspectele care țin de motivarea în drept a acesteia.

Or, actul administrativ trebuie emis astfel încât să existe garanții împotriva arbitrariului și să permită instanței verificarea legalității sale în situația în care destinatarului actului se consideră vătămat în drepturile sale. În lipsa oricăror elemente și documentații care sa permită instanței verificarea legalității calculului efectuat de CNAS, obligația motivării actului nu poate fi considerată îndeplinită.

În aceste condiții, sunt greșite considerentele reținute de prima instanță, în sensul că Notificarea cuprinde elementele obligatorii potrivit specificului său, respectiv că pârâta CNAS a respectat obligația de motivare a actului administrativ.

Dispozițiile art. 3 alin. (3) și art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 obligă pârâta CNAS să comunice consumul de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor, iar nu o valoare economică a acestora, raportată la valoarea prețurilor de referință ale acelor medicamente.

O altă critică face trimitere la greșita includere a TVA în valoarea de calcul, în condițiile în care excluderea TVA din cadrul CTT și BAT este doar aparentă și are doar nivel declarativ. Datele incluse în anexa notificării conțin TVA., astfel că procentul "p" este aplicat unei valori ce conține TVA. Or, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale în această materie, calcularea contribuției prin raportare la o bază de calcul conținând și TVA echivalează cu aplicarea unui impozit la impozit.

A apreciat că întrucât contribuția clawback aferentă trimestrului III al anului 2020 se calculează prin raportare la prețul medicamentelor incluzând TVA, aceasta situație echivalează cu impozitul la impozit, constituind o încălcare a principiului justei așezări a sarcinilor fiscale instituit de art. 56 alin. (2) din Constituție, cât și a principiului general valabil în materie fiscală conform căruia impozitele șî taxele se aplică asupra materiei impozabile.

Recurenta a invocat, totodată, caracterul discriminatoriu al taxei clawback prin raportare la includerea în valoarea de calcul a adaosurilor care nu-i aparțin, fiind nelegală includerea adaosurilor celorlalți participanți în lanțul de distribuție (distribuitori și farmacie) în baza de calcul a taxei.

Cu toate acestea, prima instanță a reținut că jurisprudența Curții Constituționale este în sensul că nu există discriminare în materia taxei clawback.

În realitate, opinia Curții Constituționale, constantă în toate deciziile pronunțate, este în sensul că nu există discriminare între deținătorii de APP (plătitorii taxei) și distribuitori și farmacii (neplătitori ai taxei), câtă vreme taxa clawback se stabilește prin raportare la valoarea vânzărilor fiecărui plătitor în parte. Or, raportarea la valoarea de compensare a medicamentelor și consecințele acesteia nu rezultă din lege, pentru a putea fi controlate de Curtea Constituțională, ci dintr-o interpretare și aplicare a legii care trebuie controlată de către instanțe.

În consecință, revine instanțelor de judecată sarcina de a verifica dacă mecanismul avut în vedere de CNAS la momentul emiterii actului atacat este conform cu dispozițiile legale incidente, nefiind necesară cercetarea acestor considerente pe calea excepției de neconstituționalitate.

Modalitatea de raportare si determinare a taxei clawback beneficiază de o reglementare distinctă, iar dispozițiile legale incidente impun CNAS să comunice debitorilor taxei consumul aferent vânzărilor fiecărui debitor în parte, iar nu valoarea economică a acestui consum raportată la prețurile de referință.

Dispozițiile art. 3 și art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011 nu prevăd in mod concret ca stabilirea valorii consumului de medicamente se face prin raportare la valoarea de referință, respectiv la valoarea de decontare a medicamentelor, astfel încât adaosurile de distribuție și farmacie să facă parte din structura prețului de refeririță, respectiv a prețului de decontare a medicamentelor.

Recurenta a arătat că a precizat în mod expres prin acțiunea introductivă că nu contestă faptul că face parte din singura categorie care suportă taxa, ci că este nelegal ca taxa suportată să fie stabilită prin raportare și la valori pe care nu le încasa (adaosurile comercianților), respectiv la un prejudiciu pe care nu ea îl generează în bugetul CNAS.

În măsura în care taxa clawback ar urma să fie stabilită prin raportare la prețurile de referință ale medicamentelor, ar fi vorba despre o taxă discriminatorie care încalcă principiul justei așezări a sarcinilor fiscale și protecția proprietății și principiul certitudinii impunerii fiscale.

În realitate, comunicarea consumului de medicamente la valoarea de referința/decontare a medicamentelor este greșită.

În continuare, recurenta a făcut trimitere la aspecte privind determinarea corectă a consumului aferent fiecărui plătitor de contribuție.

Astfel, a arătat că modalitatea de efectuare a raportărilor și respectiv de stabilire a consumului de medicamente este clar reglementată de dispozițiile art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, în temeiul cărora CNAS avea obligația de a comunica consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7), iar nu valoarea pecuniară a acestui consum, determinată prin raportare la prețurile de referință/decontare a medicamentelor din Fondul Național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, așa cum în mod greșit a fost reținut în prezenta cauză.

De asemenea, a susținut că, în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 intimata-pârâtă avea obligația de a transmite plătitorilor contribuției valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente (...) conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.

Prin urmare, în mod eronat a reținut prima instanță că datele transmise ar fi efectuate în conformitate cu dispozițiile legale.

În fine, ultima critică a recurentei vizează aspecte privind erorile de raportare a medicamentelor, susținând că are obligația legală de a declara vânzările de medicamente ce fac obiectul taxei clawback fără a avea posibilitatea de a cunoaște datele exacte ale consumului acestora. Nici în faza contestației și nici ulterior, în fata instanței, realitatea consumului acestor medicamente nu a fost verificat deși a fost în concret contestat.

A subliniat că includerea în listă a anumitor medicamente pentru care aceasta este reprezentant al DAPP (respectiv menționanea tuturor acestor medicamente în listele depuse periodic) are rolul de asigura îndeplinirea obligațiilor legale de raportare ale recurentei iar nu de a recunoaște vânzările/consumul anumitor medicamente.

În consecință, "consumul aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție" se stabilește nu în baza declarațiilor sale ci în baza consumului efectiv de medicamente raportat în sistemul centralizat. Acest consum trebuie sa fie justificat cu documente primare (în speță facturi, condici de consum, bonuri fiscale. etc.) și verificat dacă este real iar nu prezumat din start ca fiind corect.

Or, în condițiile în care pârâta CNAS nu a verificat în faza procedurii administrative în integralitate aspectele invocate de recurentă și, in fața instanței a fost respinsă proba cu expertiză, a apreciat că, în realitate, dreptul acesteia de a verifica realitatea consumului și a modalității de calcul a fost practic negat.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii cu consecința anulării actelor administrative atacate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta - reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Notificării nr. x/05.11.2020, prin care reclamantei i s-au comunicat valoarea procentului "p" pentru Trimestrul III 2020 și valoarea aferenta consumului de medicamente pentru Trimestrul III 2020 suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, și anularea Adresei nr. x/04.12.2020, prin care CNAS a răspuns contestației administrative formulate de reclamantă.

Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Referitor la criticile recurentei privind nemotivarea notificării atacate și imposibilitatea verificării datelor privind consumul de medicamente și procentul

"

p", instanța de control judiciar constată că nu pot fi primite.

În ceea ce privește nemotivarea actului atacat, existența sau inexistența unei motivări suficiente se reține că aceasta va trebui raportată și la actul administrativ comunicat în concret, la dispozițiile legale aplicabile, pentru a se determina dacă reclamanta, în calitatea sa de contribuabil, avea datele necesare suficiente pentru a înțelege rațiunile sarcinii fiscale.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, potrivit cărora "Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7)", iar, conform art. 5 alin. (7) din același act normativ "Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuția, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include și TVA suportat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.".

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, notificarea contestată cuprinde referiri la dispozițiile legale aplicabile, precum și datele pe care legea obligă a fi comunicate către reclamantă, date care să-i permită a determina care este sarcina fiscală, precum și rațiunea din spatele acesteia.

Totodată, notificarea datelor de consum nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 și prin urmare întocmirea ei nu reclamă exigența motivării în fapt sau în drept.

Valoarea aferentă a consumului centralizat de medicamente, determinată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate pe baza raportărilor transmise de casele județene de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică pe care o gestionează, și comunicată conform art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, poate fi contestată conform art. 6 din acest act normativ, caz în care se emite un act administrativ, calificat ca atare de lege, care, în măsura producerii unei vătămări drepturilor sau intereselor legitime unei persoane, poate fi supus controlul de legalitate conform Legii contenciosului administrative nr. 554/2004.

În măsura în care nu se contestă, valoarea aferentă a consumului centralizat de medicamente reprezintă un element de calcul în determinarea contribuției trimestriale pe bază de declarație fiscală, care de asemenea este un act administrativ fiscal, conform art. 88 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Ca atare, notificarea valorii aferente a consumului centralizat de medicamente nu întrunește elementele unui act administrativ, nefiind în măsură să producă efecte juridice prin el însuși, constituind, în fapt, o operațiune administrativă ce precede și pregătește un alt act administrativ, nefiind în consecință supus exigenței legale a motivării.

Or, condiția motivării trebuie să se regăsească la decizia de soluționare a contestației, calificată de legiuitor ca fiind un act administrativ, exigență îndeplinită de Adresa nr. x/04.12.2020, prin care CNAS a răspuns contestației administrative formulate împotriva notificării contestate și conține răspunsul la criticile formulate de reclamantă.

Contrar susținerilor recurentei, nu se poate reține că aceasta ar fi fost vătămată prin însușirea unui act nemotivat în fapt, necunoscând și neputând verifica datele primite de la CNAS.

Or, aceste aspecte nu ar reprezenta, în realitate, o motivare în fapt a actului administrativ contestat, ci ar avea ca efect comunicarea unor date suplimentare, respectiv raportările făcute de casele județene de asigurări de sănătate, pe care O.U.G. nr. 77/2011 nu le menționează ca fiind date obligatorii de comunicat contribuabilului de către CNAS.

Consumul de medicamente pentru trimestrele în discuție, suportat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor reclamantei în calitate de plătitor de contribuție pentru care se datorează contribuția trimestrială comunicat acesteia conform art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli din domeniul sănătății, se întemeiază pe raportările caselor de asigurări de sănătate județene.

Respectiva valoare se obține prin centralizarea consumului la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Națională de Asigurări de Sănătate de către deținătorii de autorizație de punere pe piață pentru care se datorează contribuția trimestrială.

Potrivit art. 2 din Ordinul comun MS/CNAS nr. 1518/890 din 3 noiembrie 2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamente, furnizorii de servicii medicale răspund de corectitudinea și exactitatea datelor raportate caselor de asigurări de sănătate. Prin urmare, acest mecanism este unul care are la bază raportări însușite și asumate pentru corectitudinea lor de către furnizorii de servicii medicale, validate de casele de asigurări de sănătate și transmise CNAS, iar aceste date au fost transmise recurentei așa cum au fost comunicate CNAS.

Așadar, ceea ce a pus CNAS la dispoziția recurentei-reclamante sunt informațiile a căror comunicare a fost reglementată de legiuitor ca fiind obligatorie, iar, câtă vreme a inclus în notificarea contestată toate datele prevăzute cu caracter obligatoriu de dispozițiile legale, nu se poate considera că informațiile furnizate de CNAS sunt netransparente.

Totodată, raportările efectuate de către casele județene de asigurări de sănătate către CNAS în conformitate cu prevederile Ordinului CNAS nr. 927/2011 pentru aprobarea machetei de raportare de către Casele de Asigurări de Sănătate a consumului centralizat de medicamente sunt situații valorice centralizate pe canalele de eliberare (farmacii cu circuit deschis, unități sanitare cu paturi si centre de dializă). Aceste documente nu sunt întocmite distinct pe fiecare medicament (cod CIM) sau deținător APP/reprezentanți legali ai acestora, astfel încât nu oferă informații relevante legate de consumul trimestrial individual al fiecărui plătitor de contribuție și de consumul centralizat aferent medicamentelor.

Astfel, actele normative incidente nu stabilesc în sarcina CNAS obligația urmăririi trasabilității unui medicament pe piață, astfel încât la nivelul acesteia să existe informații legate de activitatea comerciala a unui deținător de autorizație de punere pe piață.

Prin urmare, coroborând valoarea procentului "p" cu modalitatea de calcul a acestuia prevăzută la art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 și valoarea totală de consum afișată pe site-ul CNAS, aceasta din urmă nu a făcut decât să respecte prevederile legale referitoare la modalitatea de calcul a procentul "p" instituită de O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale legislației secundare aferente.

În condițiile în care calculul procentului "p" notificat recurentei-reclamante a respectat la momentul emiterii actului administrativ atacat legislația în vigoare, precum și actele normative emise pentru punerea în aplicare a legislației principale și care nu au fost atacate și anulate pentru nelegalitate, nu se poate stabili că modalitatea de calcul încalcă drepturile subiective ale acesteia.

Așa fiind, se apreciază că opinia recurentei-reclamante, în sensul de a-i fi comunicate și alte informații care i-ar fi necesare stabilirii contribuției pe care o datorează, este lipsită de suport legal.

De asemenea, se reține că nu pot fi primite nici criticile privind greșita includere a TVA în valoarea de calcul și caracterul discriminatoriu al taxei clawback prin raportare la nelegalitatea includerii în valoarea de calcul a contribuției trimestriale a adaosurilor celorlalți participanți în lanțul de distribuție de către CNAS.

Astfel, valoarea de compensare este exprimată de legiuitor în art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 și art. 5 alin. (7) din același act normativ prin sintagma "valoarea consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății". Suportarea valorii acestui consum de medicamente reprezintă decontarea valorii medicamentelor incluse în programele naționale de sănătate, a medicamentelor cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și medicamentelor utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, medicamente pe care plătitorii contribuției le au în portofoliu și le declară trimestrial CNAS.

Așadar, în condițiile în care s-ar accepta opinia recurentei, este evident că nu s-ar mai putea stabili procentul "p", de vreme ce, în cuprinsul formulei de calcul, se include valoarea consumului de medicamente, iar nu consumul.

Pe de altă parte, aceasta nu a justificat o vătămare prin indicarea valorii consumului în notificarea contestată, în condițiile în care, pentru a se calcula taxa fiscală pe care o datorează, formula de calcul conține valoarea consumului de medicamente, așa cum, de altfel, i-a fost comunicat de către intimata-pârâtă.

Legiuitorul nu a stabilit că această contribuție trimestrială se aplică vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, ci consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Or, consumul trimestrial de medicamente poate să difere de vânzările trimestriale ale DAPP-urilor, acest consum fiind cunoscut doar de către furnizorii de servicii medicale și medicamente, care raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 77/2011.

Totodată, norma legală reprezentată de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportate, potrivit legii din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, adică a medicamentelor suportate din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, este valoarea finală la care medicamentele ajung la pacienți prin farmacii spitale și centre de dializă.

Acest lucru rezultă din modul de centralizare a datelor prevăzut de art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, care prevede că farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente raportează consumul de medicamente, casele de asigurări de sănătate raportând mai departe CNAS consumurile astfel centralizate. CNAS centralizează consumul de medicamente și îl comunică DAPP. În plus față de consumurile individuale, CNAS determină și valoarea consumului total trimestrial în vederea determinării valorii procentului "p".

Așadar, valoarea consumului de medicamente se determină în funcție de valoarea de compensare a medicamentelor și nu în funcție de prețul de vânzare practicat de deținătorul de APP în lanțul de distribuție. În acest context, este de menționat faptul că existența intermediarilor în lanțul de distribuție al medicamentelor este impusă prin lege, farmaciile și distribuitorii fiind intermediari în circuitul medicamentelor de la deținătorul de APP la pacienți.

Este evident că, în accepțiunea O.U.G. nr. 77/2011, vânzările realizate de către recurenta-reclamanta nu au relevanță în stabilirea, calcularea și declararea contribuției trimestriale, legiuitorul reglementând expres că la calculul contribuției trimestriale se au în vedere datele aferente valorii consumului din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, respectiv medicamentele eliberate asiguraților.

Consumul de medicamente decontat/suportat conține în mod firesc TVA, pentru că prin decontarea/suportarea totală sau parțială a medicamentelor, Casa Națională de Asigurări de Sănătate se postează în situația consumatorului final, care suportă TVA, precum și adaosurile aplicate în lanțul comercial parcurs de medicament de la producție până la consumator, nefiind validă afirmația conform cu care, decontarea valorii medicamentelor s-ar putea face la o altă valoare, respectiv prețul de vânzare al reclamantei, decât cea cu care sunt achiziționate în final medicamentele de unitățile spitalicești și farmaciile vizate de textul legal.

Din acest punct de vedere, nu poate fi validată afirmația reclamantei, că prin acest mod de determinare a consumului de medicamente, legal după cum s-a arătat în precedent, ar fi discriminată, întrucât toți ceilalți deținători ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor beneficiază de același tratament administrativ din partea pârâtei, valoarea consumului de medicamente decontat incluzând și adaosurile comerciale aplicate prețului de referință al acestora, de-a lungul lanțului comercial parcurs de medicamentele comercializate de fiecare.

Pe acest aspect, prin Decizia nr. 484/25.09.2014 a Curții Constituționale, în care s-a analizat aspectul dacă prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 sunt neconstituționale, în măsura în care "procentul "p" se aplică nu la valoarea vânzărilor deținătorilor de autorizații de punere pe piață (APP), ci la valoarea de compensare/decontare plătită de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, valoare care include adaosurile distribuitorilor și farmaciilor", instanța de control constituțional a reținut faptul că,

"36. În cauză, reglementarea criticată a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populației la medicamentele cu și fără contribuție personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naționale de sănătate, și ținând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuție sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanțare a sistemului public de sănătate în regim de urgență, în vederea asigurării asistenței medicale a populației. În acest context și pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat și drepturile particularilor vizați prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuției stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori și farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menționate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP.

În raport cu considerentele acestei decizii, Înalta Curte constată că este corectă determinarea valorii consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție plecând de la valoarea de compensare din prețul final al acestor medicamente, iar faptul că, atât prețul de referință cât și prețul de decontare se stabilesc prin raportare la prețul de vânzare cu amănuntul, în structura căruia nu intră doar prețul de producător, ci și adaosul de distribuitor, nu este un aspect de nelegalitate, deținătorii de autorizații de punere pe piață cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor și influența adaosurilor, pe care le pot negocia, pentru plata unei contribuții într-un cuantum mai redus.

În același sens este relevantă și Decizia Curții Constituționale nr. 789/2015.

Instanța de contencios constituțional a avut în vedere, în esență, că nu poate fi reținută o încălcare a principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin. (2) din Constituție, atâta timp cât în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui "just echilibru" între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului. La punerea în aplicare a politicilor statale, mai ales a celor sociale și economice, această marjă de apreciere vizează atât aprecierea cu privire la existența unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și alegerea modalităților de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc".

Din această perspectivă, contribuția trimestrială la care sunt obligați deținătorii de autorizații de punere pe piață apare ca fiind instituită în considerarea faptului că aceștia beneficiază de un real avantaj, și anume, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii medicamentelor având, așadar, o exclusivitate în a se îndestula din cele două fonduri.

În fine, se constată că nici celelalte critici nu pot fi primite, contrar susținerilor recurentei, se reține că în mod corect prima instanță a apreciat că datele transmise de pârâtă sunt efectuate în conformitate cu dispozițiile legale, astfel că, în cauză, așa cum s-a arătat, au fost respectate prevederile O.U.G. nr. 77/2011, potrivit cărora au obligația plății acestei taxe deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, respectiv producătorii și importatorii de medicamente care au pus efectiv pe piață medicamentele și obțin profit din vânzarea acestora.

Norma legală a art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportate, potrivit legii din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Prin raportare la art. 1 și art. 5 alin. (4) și (7) din același act normativ, noțiunea de "consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție" se definește ca acel consum aferent vânzărilor portofoliului fiecărui deținător de APP și vizează consumul centralizat de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul MS înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, respectiv consumul raportat de farmacii, unitățile sanitare cu paturi și centre de dializă care include, adaosuri comerciale și TVA.

Așadar, din analiza acestor texte legale, rezultă că legiuitorul a stabilit că taxa se raportează la valoarea consumului de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, iar a accepta poziția procesuală a recurentei ar însemna ca instanța de judecată să se substituie legiuitorului și să statueze altfel decât a fost edictată voința acestuia.

Cât privește ultima critică a recurentei, legată de erorile de raportare a medicamentelor, se constată că prima instanță a răspuns tuturor motivelor de nelegalitate invocate, explicitând, conform prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, modul de calculare a procentului "p" și, ulterior calculul contribuției clawback.

Așa fiind, nu se poate reproșa primei instanțe respingerea probei cu expertiza solicitată, având în vedere că o asemenea probă poate fi admisă doar în ipoteza în care există cereri punctuale pentru anumite medicamente și asupra cărora există înscrisuri în raport de modul de calcul al procentului "p" și al cuantumului contribuției clawback, or, câtă vreme O.U.G. nr. 77/2011 prezintă un anumit mod de calcul, iar dispozițiile legale au fost respectate, expertiza în cauză nu a fost necesară.

Prin urmare, se constată că toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 596 din 15 noiembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.