ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2958/2022

Ședința publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 16 mai 2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. prin reprezentant legal B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 19808/10.04.2019, respectiv art. 1 și 2 și obligarea pârâtului să plătească reclamantului diferența dintre suma de 450.000 RON și suma prevăzută la art. 1 din decizie - 60.167,78 RON, respectiv 389.832,22 RON.

Prin sentința civilă nr. 914 din 6 decembrie 2019, Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței pronunțate la fond, a declarat recurs reclamantul A. prin reprezentant legal B., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

În argumentarea motivului de casare invocat, recurentul-reclamant arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților, potrivit cărora, plata de către Fond a creanțelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide și exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment, respectiv a art. 26, 50 din Norma ASF nr. 23/2014, întrucât nu ține seama de criteriile jurisprudențiale impuse în evaluarea cuantumului despăgubirilor.

Atât pârâtul, cât și prima instanță s-au raportat în mod greșit doar la durata îngrijirilor medicale consemnată în mod abstract în certificatul medico-legal nr. 1227/D1/25.10.2016, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Botoșani. În opinia recurentului-reclamant, evaluarea prejudiciului moral ar fi trebuit să se realizeze printr-o apreciere în concret asupra ansamblului consecințelor negative, întrucât, prin documente medicale eliberate ulterior emiterii acestui certificat, a făcut dovada unor consecințe negative ale accidentului care s-au perpetuat în timp, nefiind vindecat integral, fizic și psihic, la expirarea perioadei de îngrijiri medicale stabilită prin certificat. Totodată, accidentul rutier a avut impact și asupra psihicului reclamantului minor. Numărul de zile de îngrijiri medicale nu are nicio legătură cu prejudiciul moral efectiv încercat de reclamant datorită faptului că leziunile produse au determinat ca victima să suporte la vârsta de 14 ani (când jocul și asimilarea noțiunilor școlare ar fi trebuit să constituie principalele preocupări) trei intervenții chirurgicale sub anestezie generală, dintre care două după emiterea certificatului - de unde reiese că reclamantul a necesitat mai multe zile de îngrijiri medicale, a fost internat de numeroase ori în instituții medicale de specialitate din lași și Botoșani. Astfel, reclamantul a făcut dovada unor consecințe negative ale accidentului care se perpetuează în timp. Durerea fizică resimțită a fost dublată de disconfortul psihic permanent, victima minoră luptând treptat și în fiecare zi pentru a-și recâștiga mobilitatea și funcționalitatea membrului inferior drept, având drept unic scop vindecarea pe deplin.

Solicită instanței de recurs să aprecieze că, raportat la circumstanțele particulare ale cauzei, se justifică o reevaluare a întinderii prejudiciului.

Arată că dispozițiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 ("În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere. Împotriva deciziei se poate formula contestație, în condițiile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare") permit și instanței să individualizeze despăgubirile în raport de împrejurările concrete ale speței, nefiind un atribut exclusiv al pârâtului FGA.

Comisia Specială din cadrul FGA nu a realizat o evaluare în concret a întinderii prejudiciului suferit de reclamant, ci s-a raportat în mod exclusiv la "Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese" adoptată de pârât prin Decizia nr. 74/02.08.2018.

Însăși procedura adoptată de pârât (Anexa nr. 3) prevede că pentru vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale se acordă între 510 și 900 RON/zi de îngrijire medicală, însă pârâtul nu a arătat de ce în cazul reclamantului a avut în vedere doar pragul valoric de 600 RON/zi de îngrijiri medicale și nu 900 RON, de ce nu a avut în vedere documentele medicale emise ulterior certificatului medico-legal, precum și faptul că reclamantul minor a fost supus la mai multe intervenții chirurgicale.

În opinia recurentului-reclamant, propunându-și să fie obiective, aceste anexe/tabele nu țin seama în niciun fel de circumstanțele particulare ale fiecărui caz, ci propun niște sume fixe/persoană vătămată, fiind practic negată însăși esența daunelor morale, aceea de a ține seama de suferințele psiho-fizice ale fiecărei persoane afectate și de ansamblul de împrejurări în care ele s-au produs.

În ceea ce privește situația particulară a reclamantului A. - minor în vârstă de 14 ani, gravitatea și multitudinea leziunilor sunt confirmate de următoarele documente medicale:

- biletul de externare eliberat de Spitalul Județean de Urgență "Mavromati" Botoșani, din care rezultă că reclamantul a fost internat în regim de urgență cu: fractură 1/3 distală tibia stângă cu deplasare; fractură peroneu stâng; plasă deschisă 1/3 distală gambă dreapta; multiple plăgi abrazive; contuzie epicraniană;

- biletul de exernare/Scrisoare medicală eliberat(ă) de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Sf. Maria" Iași, din care rezultă că reclamantul a fost internat prin transfer din secția Chirugie și Ortopedie Pediatrică a Spitalului Județean de Urgență "Mavromati" Botoșani, la solicitarea familiei, pentru continuarea tratamentului, reclamantul fiind supus la data de 04.10.2016 unei prime intervenții chirugicale de: reducere deschisă și osteosinteză cu placa în T si 6 șuruburi tibia dreaptă; reducere deschisă si osteosinteză centromedulară cu 1 broșă Kirschner peroneu drept, drenaj cu 1 tub, imobilizare postoperatorie în cizmă ghipsată înaltă pentru 45 zile, tratament medicamentos cu antibiotice. Ulterior, s-a deplasat cu cârje axilare și a fost scutit de la sport în anul școlar 2016-2017;

- certificatul medico-legal nr. 1227/D1 întocmit de SJML Botoșani la data de 25.10.2016, conform căruia reclamantul A. a prezentat un politraumatism tradus prin: fractură deschisă tip II Gustilo-Anderson 1/3 inferioară ambele oase gambă dreapta; plasă deschisă 1/3 distală gambă dreapta; multiple plăgi abrazive; contuzie epicraniană;

- biletul de externare/Scrisoarea medicală din data de 28.01.2017 eliberat(ă) de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Sf. Maria" Iași, din care rezultă că reclamantul A. a fost supus la 4 luni de la accident, unei a doua intervenții chirurgicale: de extragere a materialului de osteosinteză (broșă Kirschner) de la nivelul peroneului drept, în urma căreia a urmat tratament medicamentos cu antibiotice, fiind diagnosticat la externare cu fractură deschisă tip II Gustilo - Anderson 1/3 inferioară, ambele oase gambă dreapta;

- biletul de externare și Scrisoarea medicală din data de 25.11.2017 eliberată de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Sf Maria" Iași, potrivit căreia reclamantul A. a fost internat în perioada 23.11-25.11.2017 și a fost supus la 1 an și 2 luni de la accident, unei a treia intervenții chirurgicale: de extragere a materialului de osteosinteză (1 placă în T și 6 șuruburi) de la nivelul tibiei drepte, în urma căreia a urmat tratament medicamentos cu antibiotice, s-a deplasat cu cârje axilare, a evitat frigul, umezeala, traumatismele locale, a fost scutit de la sport în anul școlar 2017-2018, fiind diagnosticat la externare cu fractură 1/3 inferioară, ambele oase gambă dreapta operată.

Leziunile grave suferite de reclamant i-au afectat puternic starea de sănătate, dar și integritatea corporală, fiind lesne de înțeles că va resimți pe termen lung consecințele traumatismelor la nivelul membrului inferior drept, împrejurare de natură a-i afecta calitatea vieții. Din cauza fracturii de la nivelul gambei drepte, reclamantul a rămas cu sechele, respectiv cu simtomatologie algică cu caracter permanent.

De asemenea, din cauza vătămării suferite și a perioadei anevoioase și lente de vindecare, situația școlară (reclamantul era elev în clasa a VIII-a și a fost nevoit să absenteze o perioadă mare de timp de la școală) și socială a reclamantului a avut de suferit, acesta nemaiputând să participe la aceleași activități pe care le desfășoară în mod normal colegii și prietenii lui, simțindu-se marginalizat și neputincios.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor morale instanța de fond nu a avut în vedere suferința psihică încercată de reclamant ca urmare a implicării în accidentul de circulație ce a creat victimei un complex de inferioritate pe mai multe planuri.

Susține că despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale (nepatrimoniale) sunt dificil de stabilit, în absența unor probe materiale, astfel că judecătorul este singurul care, în raport de consecințele suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală. Cât privește întinderea prejudiciului, este evident că aceasta nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât în funcție de împrejurările concrete ale speței, statuând în echitate, instanța urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă.

Sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolsloy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

Or, în speța de față, niciunul din aceste criterii nu a fost aplicat de instanța de fond, motivarea, ca și soluția pronunțată, fiind una rigidă, fără nuanțe (cu toate că în cauză se impune evaluarea pecuniară a unor suferințe de ordin emoțional, nu numai fizic), dar și profund inechitabilă, fără a avea în vedere aspecte ce privesc însuși fondul chestiunii litigioase, aspecte precum gradul de suferință al victimei, consecințele produse asupra stării de sănătate fizice și psihice a acesteia în prezent și în viitor, modul în care viata acesteia a fost schimbată sub aspect emoțional, familial, școlar, social etc.

În concluzie, apreciază că soluția primei instanțe de respingere a solicitării de majorare a despăgubirilor morale acordate reclamantului A. este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv pentru care se impune casarea sentinței, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de reclamant.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, pentru considerentele următoare.

II.1. Aspecte de fapt și de drept relevante

Prin cererea de plată nr. x/30.06.2017, reclamantul a solicitat pârâtului să fie despăgubit din disponibilitățile FGA cu suma de 30.000 RON daune materiale și 420.000 RON daune morale, reprezentând prejudiciu suferit în urma evenimentului rutier din data de 28.09.2016.

Prin decizia nr. 19808/10.04.2019, pârâtul FGA a admis în parte cererea de plată și a acordat reclamantului suma de 60.000 RON daune morale (respectiv câte 600 RON pentru fiecare din cele 100 de zile de îngrijiri medicale) și 167,78 RON daune materiale.

Decizia emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a fost contestată în fața instanței de contencios administrativ, reclamantul solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtului la acordarea diferenței de 389.832,22 RON (daune materiale și morale neacordate), iar prin sentința recurată, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată, reținând, în esență, că suma de 60.000 RON acordată de FGA cu titlu de daune morale apare ca fiind adecvată reparării prejudiciului moral suferit de reclamant, în condițiile în care pentru stabilirea cuantumului acestora s-au utilizat criterii obiective, iar în ceea ce privește despăgubirile materiale, că reclamantul nu a depus la dosarul de daună documente justificative prin care să facă proba plății sumei de 30.000 RON.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care se întemeiază recursul declarat în cauză de reclamant, sentința de fond este criticată sub aspectul modului de soluționare a daunelor morale, recurentul-reclamant susținând, în esență, că instanța de fond a interpretat/aplicat greșit dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014 (în temeiul căruia a fost emisă decizia contestată), daunele morale se acordă "în conformitate cu legislația și jurisprudența din România". În literatura de specialitate, dar și în practica judecătorească, s-a reținut constant că în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecințele negative siferite de victima accidentului, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite ori gradul în care i-a fost afectată situația familială, socială și profesională.

Așadar, în stabilirea cunatumului daunelor morale se au în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, despăgubirile trebuind să fie rezonabile, juste și echitabile, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei, în așa fel încât să nu fie derizoriu, dar nici să se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească despăgubirea.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale cuvenite reclamantului pentru repararea prejudiciului cauzat în urma accidentului rutier din 28.09.2016, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile prevederile Procedurii de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale și decese, prin care au fost stabilite criterii de determinare a unor praguri valorice, procedură aprobată prin Decizia directorului general al Fondului de Garantare a Asiguraților nr. 74/02.08.2018, în vigoare la data formulării cererii de plată.

Astfel, potrivit procedurii interne aplicate de pârâtul F.G.A., se reține că pentru calcularea sumei cuvenite cu titlu de daune morale sunt avute în vedere numărul de zile necesare recuperării și consecințele vătămării.

Există, așadar, elemente obiective în raport de care să poată fi analizat și apreciat cuantumul despăgubirilor morale la care este îndreptățită persoana vătămată, potrivit Legii nr. 213/2015.

Așa fiind, numărul de îngrijiri medicale se stabilește prin raportare la elemente obiective, de natură a dovedi existența unui prejudiciu și întinderea acestuia.

Prin cererea de recurs, reclamantul susține că acest criteriu de cuantificare obiectiv, validat de instanța de fond, a fost aplicat în mod exclusiv, fără a ține cont de situația specifică, respectiv de criteriul subiectiv al suferințelor de natură fizică și psihică resimțite de reclamant în urma accidentului rutier.

Înalta Curte constată că intimatul-pârât a urmărit să se raporteze la un criteriu obiectiv și rezonabil în stabilirea despăgubirilor morale solicitate de persoanele vătămate, ceea ce nu exclude de la aplicare principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1349 alin. (2) și art. 1385 alin. (1) C. civ., dar și de jurisprudența instanțelor naționale. Durata îngrijirilor medicale, indicată printr-un certificat sau un raport de expertiză, este pertinentă în stabilirea daunelor acordate pentru compensarea suferințelor morale, însă nu reprezintă un criteriu unic, atât timp cât, fiind lezate valori fără conținut economic, intensitatea suferințelor resimține trebuie privită în raport de circumstanțele particulare ale fiecărei cauze.

Instanța de control reține că, în raport cu prevederile art. 15 din Norma ASF nr. 16/2015, actele medicale atașate la dosarul de daună reprezintă documente justificative ale prejudiciului moral suferit de reclamant, efect al producerii unui accident de circulație soldat cu vătămarea sa corporală.

În cauză, intimatul-pârât FGA, încadrând situația reclamantului în pragul nr. 3 din Anexa nr. 3 la Procedura menționată anterior, prag care prevede un cuantum al despăgubirilor morale situat între 510 și 900 RON/zi de îngrijire medicală, a stabilit acordarea unei sume de 600 RON pentru fiecare zi de îngrijiri medicale acordate reclamantului (avându-se în vedere vârsta acestuia - minor), rezultând suma de 60.000 RON daune morale.

Înalta Curte constată că în urma accidentului rutier produs în data de 28.09.2016, a cărui victimă a fost reclamantul, acesta a suferit traume fizice și emoționale, dovedite prin probațiunea administrată, respectiv actele medicale atașate cererii de plată. Astfel, potrivit certificatului medico-legal nr. 1227/D1/25.10.2016, reclamantul a suferit un politraumatism, constând în fractură deschisă tip II Gustilo - Andersen 1/3 inferioară ambele oase gambă dreapta, plagă deschisă 1/3 distală gambă dreapta, multiple plăgi abrazive, contuzie epicraniană, partea vătămată necesitând pentru vindecare un număr de 95-100 zile de îngrijiri medicale. Conform biletului de externare FO nr. 49001, emis de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Sf. Maria" Iași, secția Clinică Ortopedie pediatrică, la data de 4.10.2016, s-a practicat reducerea deschisă și osteosinteză cu placă în "T" și 6 șuruburi tibia dreaptă, reducere deschisă și osteosinteză centromedulară cu o broșă Kirschner peroneu drept, drenaj cu un tub, imobilizare postoperatorie în cizmă ghipsată înaltă. La externare, pacientului i s-a recomandat: să fie luat în evidență de medicul de familie; să revină de urgență dacă degetele piciorului se umflă sau se învinețesc; repaos la pat încă o săptămână după care este permisă reluarea mersului în cârje, fără sprijin pe membrul inferior drept; motivarea absențelor școlare în perioada 03.10 - 20.11.2016; scutire de sport 2016/2017; să revină peste 45 zile pentru suprimarea ghipsului și a firelor, control clinic și radiografic. De asemenea, conform biletului de externare FO 3712, emis de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Sf. Maria" Iași, secția Clinică Ortopedie pediatrică, la data de 25.01.2017, s-a intervenit chirurgical, pentru a se practica extragerea materialului de osteosinteză (broșă Kirschner) de la nivelul peroneului drept. La externare, i s-a recomandat, de asemenea: să fie luat în evidența medicului de familie; pansament peste 2-3 zile la medicul de familie; scoaterea firelor de sutură de la plaga operatorie la medicul de familie după 2 săptămâni (10.02.2017); repaos la domiciliu încă 2 zile după care să reia treptat activitatea, fiindu-i permis mersul; motivarea absențelor școlare în perioada 25 - 29.01.2017; control clinic și radiografic peste 6 luni.

Față de această situație, Înalta Curte constată că evenimentul rutier a cărui victimă a fost recurentul-reclamant a fost de natură a provoca acestuia dureri fizice și suferințe psihice intense, stări de angoasă și de frustrare, având în vedere leziunile suferite și intervențiile chirurgicale, imobilizarea la pat, necesitatea depunerii unor eforturi suplimentare în vederea desfășurării activității cotidiene.

Înalta Curte reține că scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacții morale, pentru suferințe de același ordin, și nu a unei satisfacții patrimoniale, iar spre deosebire de despăgubirile materiale care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată.

În aceste condiții, contrar celor reținute de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că suma acordată de pârât cu titlu de daune morale apare ca fiind neadecvată reparării prejudiciului moral suferit de către reclamant și se justifică acordarea cu titlu de daune morale a unei sume calculate prin raportare la limita maximă de 900 RON/zi de îngrijire medicală.

Așa fiind, în raport de prevederile procedurii interne a pârâtului și de probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că suma de 90.000 RON (în loc de 60.000 RON) cu titlu de daune morale este îndestulătoare pentru a indemniza prejudiciul suferit de reclamant.

Pe cale de consecință, raportat la cele mai sus menționate, Înalta Curte constată că este întemeiat motivul de recurs invocat de recurentul-reclamant, referitor la stabilirea daunelor morale și apreciază că se impune majorarea cuantumului acestora la suma de 90.000 RON (cu încă 30.000 RON), asigurându-se astfel un anumit echilibru între prejudiciul moral produs și despăgubirile acordate, în măsură să permită recurentului-reclamant atenuarea suferințelor morale fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei.

II.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va admite recursul recurentului-reclamant, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite în parte cererea de chemare în judecată, va anula în parte decizia atacată și va obliga intimatul-pârât la plata către recurentul-reclamant a sumei de 90.000 RON, cu titlu de daune morale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. prin reprezentant legal B. împotriva sentinței civile nr. 914 din 6 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și, rejudecând:

Admite în parte cererea de chemare în judecată.

Anulează în parte decizia nr. 19808/10.04.2019 emisă de FGA.

Obligă pârâtul FGA la plata către reclamantul A. prin reprezentant legal B. a sumei de 90.000 RON, cu titlu de daune morale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2022.