CtEDO 09.10.2007 Auto

CASE OF HILTI v. HUNGARY

RESPONDENT
HUN
HOTĂRÂRE
09.10.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF HILTI v. HUNGARY (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE HILTI v. HUNGARY (Depunerea nr. 25709/04) HOTĂRÂREA STRASBOURG 9 octombrie 2007 FINAL 09/01/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Hilti v. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A doua), ședința ca Camera compusă din: dna F. Tulkens, Președintele, A.B. Baka, R. Türmen, M. Ugrekhelidze, V. Zagrebelsky, A. Mularoni, D. Popović, judecători și dna F. Elens-passos, grefierul adjunct, care a deliberat în particular la 18 septembrie 2007, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 25709/04) împotriva Republicii Ungariei depusă Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de dl Fabio Hilti, un național Liechtenstein („reclamantul”). Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției. Reclamantul a fost reprezentat de dl J. Gregorits, un avocat practicant în Budapesta. La 15 septembrie 2006, Curtea a hotărât să anunțe cererii guvernului. Aplicarea articoluluiui 29 § 3 din Convenție, a hotărât să se pronunțe asupra admisibilității și a meritelor cererii în același timp. La 4 decembrie 2006, Guvernul Principatului Liechtenstein a declarat că nu își va exercita dreptul în temeiul articolului 36 § 1 din Convenția și al articolului 44 din Regulamentul Curții de a interveni în cadrul procedurii. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1938 și trăiește în Schaan, Liechtenstein. La 24 august 1996, societatea Hilti și Hilti Handles AG, deținută de solicitant, au inițiat lichidarea societății maghiare S., deoarece aceaceasta a fost reluată să-și plătească datoriile în curs de desfășurare, în valoare de 1.250.000 de marci germani (aproximativ 639.114,85 euro). La 17 septembrie 1996, Curtea Regională de Budapesta a respins cererea reclamantului și a încheiat procedura de lichidare, deoarece debitorul a contestat atât existența, cât și cuantumul datoriilor sale, iar reclamantul nu a putut dovedi că societatea S. a fost insolventă. La recurs, la 7 noiembrie 1997, Curtea Supremă, care a acționat ca instanță de a doua instanță, a anulat hotărârea de primă instanță și a trimis cazul Curții Regionale. 10. La 10 martie 1998, Curtea Regională de Budapesta a organizat o audiere și a invitat reclamantul să prezinte toate documentele relevante care dovedesc insolvența societății S. La cererea reclamantului, Curtea Regională a prelungit termenul. La 6 mai 1998, reclamantul a prezentat informațiile solicitate. 11. La 2 noiembrie 1998, Curtea Regională a ordonat lichidarea societății S. La 7 ianuarie 1999, aceasta din urmă s-a fuzionat cu societatea C. 12. La 8 ianuarie 2001, în cadrul aceluiași număr de dosare, Curtea Supremă, care a acționat ca instanță de a doua instanție, a anulat decizia de primă instanție. A observat că debitorul a fuzionat cu societatea C. și a susținut că, fără examinarea solvabilității acesteia, lichidarea acesteia nu ar fi trebuit să fie ordonată. 13. La 13 martie 2001, Curtea Regională a invitat reclamantul să declare dacă societatea sa dorește să își mențină cererea.14. În reluarea procedurii, la 18 aprilie 2001, Curtea Regională de Budapesta a constatat că nu are competență să se ocupe de acest caz și l-a transferat în județul Zala. 15. La 8 octombrie 2001, Curtea Regională a ordonat lichidarea societății C. ulterior, Curtea Regională a retras această decizie din cauza deficiențelor procedurale. 16. La 30 mai 2002, Curtea Regională a ordonat din nou lichidarea societății C. și a desemnat un lichidator. La 9 septembrie 2003, Curtea Regională a acceptat bilanțul de închidere al lichidatorului. 18. La 29 aprilie 2005, Curtea Regională a ordonat, în cadrul procedurilor simplificate (egyszerשsített felszámolás eljárás) , lichidarea societății C. A stabilit că activele debitorului nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile procedurii de lichidare și cererile reclamantului. 19. La 28 mai 2005, Curtea Regională a dizolvat societatea C., care a fost, prin urmare, eliminată din registrul societății la 18 iulie 2005. "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." 21. Guvernul a contestat acest argument, susținând că procedura de lichidare constă, de fapt, în două proceduri separate, împotriva societății S. și a societății C., ambele care au durat aproximativ trei ani și, deoarece nu s-a putut observa nici o perioadă inactivă imputabilă instanțelor, nici nu au depășit un timp rezonabil. 22. Curtea constată în acest sens că societatea C. a devenit succesorul juridic al societății S., care a determinat obligația de a îndeplini datoriile acesteia din urmă. În plus, trebuie observat că instanța internă a tratat procedura de lichidare ca o singură procedură, iar Curtea nu vede niciun motiv să se depărteze de acest punct de vedere. 23. Prin urmare, perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 24 august 1996 și s-a încheiat la 28 mai 2005. A durat astfel opt ani și nouă luni înainte de două nivele de competență. Admisibilitatea 24. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, ci și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 26. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 27. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea constată că lungimea procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 28. "Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau sancțiuni." 29. Curtea constată că această plângere este legată de cea prevăzută la art. 6 § 1 din Convenția care a fost deja examinată anterior și, prin urmare, trebuie, de asemenea, declarată admisibilă. Cu toate acestea, având în vedere concluziile sale în temeiul articolului 6 § 1 (a se vedea punctul 27 mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se examineze separat dacă a existat, de asemenea, o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Zanghì v. Italia , hotărârea din 19 Februarie 1991, seria A nr. 194-C, p. 47, § 23). III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 30. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.”31 Daune 31. Reclamantul a solicitat 639.114 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material și moral. 32. Guvernul a contestat aceste afirmații. 33. Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Cu toate acestea, pe o bază echitabilă, acordă reclamantului 6,000 EUR pentru prejudiciu moral. Costuri și cheltuieli 34. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 4.300 franci elvețieni [1] pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și pentru cele efectuate în fața Curții de 6 400 EUR. 35. Guvernul nu a exprimat un aviz în această privință. 36. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. Curtea constată că reclamația costurilor reclamantului nu a fost justificată de niciun document relevant și, prin urmare, trebuie respinsă. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; că nu este necesară examinarea separată a plângerii în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 6000 EUR (seize mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 9 octombrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. F. Elens-passos F. Tulkens Președintele adjunct al grefierului [1] Aproximativ 2.600 EUR

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă