ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1834/2022

Ședința publică din data de 25 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 20 iunie 2019, petenta A. S.R.L. a solicitat recuzarea doamnei judecător B., membru al completului de judecată C4RAP în temeiul art. 6 CEDO și art. 42 alin. (13) și art. 44 din C. proc. civ.

Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 24 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de recuzare formulată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petenta A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului formulat împotriva încheierii de respingere a recuzării din data de 24 iunie 2019, și urmare a admiterii recursului, să dispună instanța de recurs casarea deciziei civile nr. 105 din 4 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

După o scurtă prezentare a situației de fapt, în care este reluat motivul ce a determinat partea să formuleze cererea de recuzare, respectiv împrejurarea că în ședința de judecată din 13 iunie 2019, unul din membrii completului a fost înlocuit de dna judecător B. fără ca la avizierul instanței din data de 13 iunie 2019 să fie menționat numele dnei judecător B..

Susține recurenta că mențiunile din cuprinsul încheierii atacare, respectiv "Faptul că doamna judecător B. nu a figurat pe listele de ședință afișate nu determină incidența dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 13" nu constituie o motivare, în cuprinsul încheierii de respingere a recuzării neexistând nicio analiză a elementelor invocate și probelor depuse privind prezența în complet a dnei judecător B., în locului dlui. judecător C..

Arată recurenta că afirmația anterior menționată nu poate fi considerată a înlănțuire pertinentă a faptelor și regulilor de drept ce fundamentează soluția adoptată corespunzătoare cerinței prevăzută la art. 233 alin. (1) lit. j) din C. proc. civ., și prin urmare respingerea acestui motiv de recuzare este nemotivată, recurentei fiindu-i încălcat și dreptul prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat Note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În esență, criticile formulate vizează faptul că instanța de fond "nu a făcut nicio analiză a elementelor invocate și probelor depuse de recurentă privind prezența în complet a doamnei judecător B. în locul domnului judecător C., fără ca acesta să fi depus cerere de abținere", cât și faptul că reținerile instanței de fond"Faptul că doamna judecător B. nu a figurat pe listele de ședință afișate nu determină incidența dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 13" nu poate fi considerată "o înlănțuire pertinentă a faptelor și regulilor de drept ce fundamentează soluția aoptată".

Înalta Curte nu poate reține criticile formulate de recurentă cu privire la incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Amintește instanța de control judiciar că nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Astfel, judecătorul a explicat soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de recuzare.

În sensul dispozițiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv.

Aceasta înseamnă, așa cum s-a reținut în practica consolidată a instanței supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conținut, nu de volum, că instanța nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor/apărărilor părților ori fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește hotărârea recurată.

Cu referire la motivele de recurs invocate, Înalta Curte reține că a critica sentința atacată pe considerentul că instanța de fond nu a făcut nicio analiză a elementelor invocate și probelor depuse de recurentă nu numai că nu se încadrează în motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. dar nu se circumscrie niciunui alt motiv expres prevăzut la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., căci analiza, interpretarea și valorificarea probatoriului cauzei ține de stabilirea stării de fapt deduse judecății fiind astfel o chestiune de fapt ce excedează perimetrului de judecată al recursului așa cum este configurat la art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Totodată, din examinarea hotărârii recurate, Înalte Curte constată că judecătorul fondului, în expunerea motivării sale, a pornit de la situația de fapt, a analizat-o prin raportare la prevederile legale aplicabile în cauza dedusă judecății și probatoriul administrat și a înlăturat motivat susținerile petentei A. S.R.L..

Astfel, se reține că pentru a fi incident motivul de recuzare invocat (nu a figurat pe listele de ședință afișate la avizierul sălii de ședință) trebuie să se stabilească în concret de ce motivul invocat de parte poate să prilejuiască îndoieli asupra imparțialității judecătorului.

Or, din lecturarea hotărârii recurate se reține că instanța de fond a făcut în cuprinsul hotărârii o analiză a dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. și a arătat că pentru a fi incident motivul de incompatibilitate prevăzut de această dispoziție legală trebuie să existe elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului împotriva căruia s-a formulat cererea de recuzare.

Împrejurarea că doamna judecător B. nu a figurat pe listele de ședință afișate la avizierul sălii de ședință nu reprezintă un element de natură a crea, în mod întemeiat, îndoieli cu privire la imparțialitatea acestuia. Faptul că afirmațiile petentei nu au fost primite de judecător în condițiile în care acesta a răspuns din ce considerente acestea nu au fost primite, nu înseamnă că hotărârea este nemotivată în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 24 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2022.