ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 992/2022

Ședința publică din data de 4 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția I civilă la 15.04.2021, sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., au chemat în judecată pe pârâții Parlamentul României-Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, Parlamentul României-Senatul și Secretarul General al Senatului, solicitând instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța să dispună anularea ordinelor de încetare la plată a indemnizației pentru limita de vârstă, emise pentru fiecare dintre reclamanți și obligarea pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limita de vârstă, începând cu data de 27.02.2021 la zi; cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 139 alin. (1) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii și art. 194 C. proc. civ. și urm.

Prin sentința civilă nr. 521/23.09.2021, Tribunalul Olt, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, a stabilit că raportat la obiectul acțiunii, în cauză, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 263/2010 și ale Legii nr. 127/2019, care reprezintă cadrul general cu privire la sistemul de pensii.

Totodată, a reținut că în materia pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, competența teritorială exclusivă este stabilită de art. 154 din Legea 263/2010, pe care le-a evocat.

Astfel, constatând că cererea de chemare în judecată nu este îndreptată împotriva Casei Naționale de Pensii Publice sau a unei case teritoriale de pensii și că pârâții au sediul în București, a stabilit că Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale este competent să soluționeze cauza, potrivit art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

La 08.11.2021, dosarul a fost înregistrat, sub același număr unic, pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, care prin sentința civilă nr. 8474/08.12.2021 a respins excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Olt; constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 134 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecății cauzei și sesizarea instanței supreme în vederea soluționării conflictului.

La pronunțarea soluției de declinare a judecății cauzei, a reținut că fiind supus controlului instanțelor de judecată modul în care emitenții ordinelor contestate au aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea 96/2006 privind Statutul Deputaților și Senatorilor, litigiul este unul în materia asigurărilor sociale.

În acest context, reținând că prin acțiunea formulată reclamanții urmăresc repunerea în plată a unei indemnizații prevăzute de o lege cu caracter special, a constatat că, în speță, competența de soluționare a procesului revine instanței de la domiciliul reclamanților, respectiv Tribunalul Olt, conform art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Chestiunea litigioasă care a generat conflictul negativ de competență a fost determinată de modul de aplicare în cauză a prevederilor art. 154 din Legea nr. 263/2010 de către Tribunalul Olt și Tribunalul București.

Reclamanții au învestit Tribunalul Olt cu o cerere prin care solicită anularea ordinelor de încetare la plată a indemnizației pentru limita de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanți și obligarea pârâților la repunerea în plată a acesteia începând cu data de 27.02.2021.

Asupra naturii litigiului, este necontestat că acesta este unul în materia asigurărilor sociale, având în vedere că obiectul său vizează modalitatea în care emitentul ordinelor contestate a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor.

Potrivit art. 154 din Legea nr. 236/2010, "(1) Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

În speță, acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României-Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, Parlamentul României - Senatul și Secretarul General al Senatului, cu sediul în București.

Reținând că petitele acțiunii cu caracter sesizator conferă capătului de cerere privind plata drepturilor de pensie corespunzătoare pentru limită de vârstă un caracter accesoriu, fiind principal cel vizând anularea ordinelor de încetare a plății acestor indemnizații, Înalta Curte subzistă, în raport cu dispozițiile art. 123 C. proc. civ., că pretenția principală constituie reperul obiectiv de stabilire a competenței teritoriale.

Ca atare, față de dispozițiile legale sus-evocate, de obiectul și părțile procesului, Înalta Curte reține că, în speță, devin aplicabile dispozițiile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, tribunalul competent să soluționeze cauza în primă instanță fiind cel în a cărui rază teritorială au sediul pârâții.

În aceste condiții, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2022.