ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2069/2022

Ședința publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la recalcularea drepturilor de pensie, stabilite prin decizia nr. x din 14 mai 2020, cu valorificarea elementelor din adeverința nr. x din 7 decembrie 2016, eliberată de Banca Națională a României, în sensul includerii în buletinul de calcul și a sumelor reprezentând venituri suplimentare obținute de acesta (prime, prime de vacanță), precum și la plata sumelor reprezentând diferențe dintre cuantumul pensiei stabilite inițial și pensia la care are dreptul corespunzător punctajului mediu anual rezultat după valorificarea adeverinței, actualizate cu indicele de inflație la data plății, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 388 din 15 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ Fiscal - complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN, a fost anulată decizia privind acordarea pensiei anticipate parțiale nr. x/14.05.2020, emisă de pârâtă, care a fost obligată să emită o nouă decizie de pensie cu valorificarea sporurilor care nu au fost valorificate, certificate prin adeverința nr. x din 07.12.2016, emisă de B.N.R., precum și să-i plătească reclamantului drepturile de pensie recalculate și diferențele drepturilor de pensie rezultate din recalculare, începând cu data depunerii cererii de recalculare a drepturilor de pensie și până la data plății efective; a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedit.

Prin decizia nr. 1630 din 23 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins apelul declarat de apelanta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 388 din 15 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ Fiscal - complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., ca tardiv; a fost obligată apelanta să plătească intimatului suma de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN a declarat recurs.

În motivare, recurenta-pârâtă susține că sentința civilă nr. 388 din 15 octombrie 2020, i-a fost comunicată la data de 05.11.2020, iar cererea de apel a fost transmisă instanței prin serviciul de poștă militară la data de 07.12.2020 (așa cum rezultă din borderoul seria x - nr. x/07.12.2020), înăuntrul termenului prevăzut de lege, conform art. 183 alin. (1)-(3) din C. proc. civ.

Potrivit recurentei-pârâte, decizia recurată este nelegală, întrucât excepția privind tardivitatea apelului a fost analizată și soluționată de instanță cu încălcarea normelor procedurale prevăzute de art. 183 alin. (1)-(3) din C. proc. civ., context în care critica evocată își găsește reprezentare legală și astfel trebuie analizată din perspectiva motivului de casare înscris în art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Astfel cum arată recurenta-pârâtă, în speță, deși termenul de apel s-a împlinit în data de 05.12.2020, ora 24, fiind într-o zi de sâmbătă, termenul de formulare al apelului s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care urmează, respectiv luni 07.12.2020, aceasta fiind și ultima zi în care apelul putea fi comunicat, ceea ce s-a și întâmplat în fapt.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, invocată de intimatul-reclamant, a cărei analiză este prioritară în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a admite excepția, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății, respectiv 11 iunie 2020, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care sunt regăsite și cele vizând asigurările sociale.

Pe de altă parte, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) "Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Înalta Curte reține, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția inadmisibilității și, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN împotriva deciziei nr. 1630 din 23 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-reclamant A..

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN împotriva deciziei nr. 1630 din 23 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2022.