ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1498/2022

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani sub nr. x/2016, contestatoarea A. a chemat în judecată intimații AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI și B.E.J. B., solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să se dispună compensarea datoriilor reciproce, cu emiterea unei încheieri legale și consecința rectificării tuturor actelor de executare în dosarul de executare nr. 1046/2005.

Prin sentința civilă nr. 8979 din 20 octombrie 2016, pronunțată de Judecătoria Focșani, secția Civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea A., prin decizia civilă nr. 419/2017 din 13 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția I civilă, apelul fiind respins, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 419/2017 din 13 iunie 2017, pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția I civilă, a declarat apel contestatoarea A., prin decizia civilă nr. 234/A din 04 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, apelul fiind respins, ca inadmisibil.

Contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 234/A din 04 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost soluționată prin decizia civilă nr. 279/R din 15 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, în sensul respingerii contestației în anulare, ca inadmisibilă.

La data de 22 decembrie 2017 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă "apelul" declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 279/R din 15 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, calificat drept recurs.

Recurenta nu invocă critici de nelegalitate cu privire la decizia recurată.

La data de 15 februarie 2018, intimata AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, raportat la valoarea obiectului litigiului, iar în subsidiar anularea acestuia, ca nemotivat.

La 07 martie 2018, recurenta a depus la dosar note scrise.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la data de 11 aprilie 2018, aceasta nedepunând răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. și în complet de filtru a dispus, prin încheierea din 17 octombrie 2018, comunicarea acestuia părților, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2019, s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la introducerea în cauză a moștenitorilor.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 15 iunie 2022.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, invocat din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 22 ianuarie 2019.

Așadar, față de data la care s-a dispus suspendarea judecății, respectiv 22 ianuarie 2019, rezultă că a trecut un termen mai mare de 6 luni, față de data de 15 iunie 2022.

În raport de aceste considerente, urmează să se constate perimată cererea de recurs, formulată de recurenta-contestatoare A. în numele moștenirii împotriva deciziei civile nr. 279/R din 15 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, cu consecința prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipsește de efect toate actele de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-contestatoare A. în numele moștenirii împotriva deciziei civile nr. 279/R din 15 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.