K. v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
K. v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA" (CtEDO, 2007)
CINTIMEA DECIZIE A SECȚIUNEI Cerere nr. 44922/04 de către K. împotriva fostei Republice iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așeză la 9 octombrie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Președintele Lorenzen Botoucharova dna Tsatsa-Nikolovska Maruste Borrego Borrego dna Jaeger Villiger, judecători și grefierul secțiunii Westerdiek Având în vedere cererea depusă la 17 decembrie 2004, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, care a fost ulterior întreruptă, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamanții (părinții și copiii lor minori) sunt resortisanți sârbi de origine etnică Ashkaelia/ Rom din Kosovo. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Z. Gavriloski și dna A. Mustafovska, avocați care practică în Skopje. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamanți și după cum apar din documentele din dosar, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Conturile evenimentelor furnizate de solicitanți înainte de sosirea lor în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei Reclamanții au rezistat în Germania între 1993 și 2003 cu statut de azil. După refuzarea prelungirii statutului în Germania, la 24 de ani. Octombrie 2003 au fost deportați în Kosovo pe baza că situația s-a îmbunătățit și că condițiile durabile pentru viața normală s-au întors în provincie. Întrucât casa lor din satul lor era ocupată de o familie albaneză, au petrecut peste cinci luni într-un alt oraș. La 16 martie 2004 s-au întors în satul lor, după ce a fost evacuată casa lor. Reclamanții au făcut referire la demonstrații de masă și la conflicturi cu o origine etnică care a avut loc în Kosovo între 15 și 18 martie 2004, cel mai rău dintre acestea a avut loc în satul lor. După ce au fost evacuate din casa lor, reclamanții au rămas în mai multe locuri din Kosovo, inclusiv lagăre temporare de refugiați păzite de forțele KFOR. 2. Cererea de azil în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei La 1 iulie 2004, reclamanții au intrat ilegal în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. La 28 iulie 2004, ei au solicitat azil din cauza lipsei de siguranță și securitate în Kosovo. Cererea lor a fost examinată în cadrul procedurilor sumare (итна La 11 august 2004, Ministerul Internului („Ministrul”) a respins cererea lor ca fiind abuzivă referindu-se la deciziile autorităților germane din 2003 de a-și întrerupe azilul și de a-i deporta în Kosovo. De asemenea, reclamanții au fost ordonați să părăsească statul în termen de cinci zile de la data primirii deciziei respective. Prezenta decizie s-a bazat pe art. 35 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ și §§ § 5 §§ §§ §§ §§ § Í §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ Í § Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Depunerea reclamanților din 23 octombrie 2004, solicitând Ministerului să suspende ordinul de expulzare, a rămas fără răspuns. La 22 decembrie 2004, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul de procedură, președintele fostei secțiuni a patra a hotărât să informeze Guvernul fostei Republici Iugoslave a Macedoniei de a nu expulza reclamanții în Kosovo până la 13 ianuarie 2005. Prin scrisoarea din 11 ianuarie 2005, reprezentanții reclamanților („reprezentanții”) au informat Curtea că nu au putut stabili contact cu clienții lor și că acesta ar fi putut părăsi fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Cu toate acestea, nu au putut confirma în ce circumstanțe. La 13 ianuarie 2005, fosta a treia secțiune a prelungit aplicarea măsurii de reglementare 39 până la 3 martie 2005. Reprezentanții au fost invitați să furnizeze informații exacte cu privire la locul în care reclamanții se află. La 28 februarie 2005, reprezentanții au notificat Curtea că reclamanții au părăsit fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei pentru Kosovo într-o dată neespecificată în decembrie 2004 utilizând pașapoartele lor. Potrivit informațiilor furnizate de UNHCR, reclamanții au fost situati într-un motel din Kosovo păzit de forțele KFOR în apropierea satului lor. La 3 martie 2005, reprezentanții au informat Curtea că, în conformitate cu informațiile furnizate de solicitanți, au părăsit Statul pârât în mod voluntar și s-au întors la casa lor reconstruită. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție că ar putea fi supuse unui tratament degradant și amenințator de viață dacă au fost expulzați în Kosovo. Riscul de prejudiciu ireversibil emanat de violența răspândită împotriva minorităților etnice din Kosovo. De asemenea, reclamanții se plângeau în conformitate cu art. 13 din Convenție, coroborat cu plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție. art. 37 § 1 din Drept, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: „În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și protocoalele acestuia, necesită.” Prin scrisoarea din 26 martie 2007, reprezentanții au informat Curtea că doresc să retragă cererea și au solicitat ca cazul să fie eliminat din lista cazurilor. Scrisoarea menționată anterior a fost transmisă guvernului cu o cerere de a prezenta orice observații pe care le-ar putea dori să le facă până la 14 iunie 2007. Guvernul nu a formulat nicio observație în acest termen. Având în vedere situația actuală, Curtea concluzionează că reclamanții nu intenționează să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a). În conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cazuri.