K. împotriva Macedoniei de Nord

CINTIMEA DECIZIE A SECȚIUNEI Cerere nr. 44922/04 de către K. împotriva fostei Republice iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așeză la 9 octombrie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Președintele Lorenzen Botoucharova dna Tsatsa-Nikolovska Maruste Borrego Borrego dna Jaeger Villiger, judecători și grefierul secțiunii Westerdiek Având în vedere cererea depusă la 17 decembrie 2004, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, care a fost ulterior întreruptă, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamanții (părinții și copiii lor minori) sunt resortisanți sârbi de origine etnică Ashkaelia/ Rom din Kosovo.

Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Z. Gavriloski și dna A. Mustafovska, avocați care practică în Skopje. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamanți și după cum apar din documentele din dosar, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Conturile evenimentelor furnizate de solicitanți înainte de sosirea lor în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei Reclamanții au rezistat în Germania între 1993 și 2003 cu statut de azil. După refuzarea prelungirii statutului în Germania, la 24 de ani. Octombrie 2003 au fost deportați în Kosovo pe baza că situația s-a îmbunătățit și că condițiile durabile pentru viața normală s-au întors în provincie. Întrucât casa lor din satul lor era ocupată de o familie albaneză, au petrecut peste cinci luni într-un alt oraș.

La 16 martie 2004 s-au întors în satul lor, după ce a fost evacuată casa lor. Reclamanții au făcut referire la demonstrații de masă și la conflicturi cu o origine etnică care a avut loc în Kosovo între 15 și 18 martie 2004, cel mai rău dintre acestea a avut loc în satul lor. După ce au fost evacuate din casa lor, reclamanții au rămas în mai multe locuri din Kosovo, inclusiv lagăre temporare de refugiați păzite de forțele KFOR. 2. Cererea de azil în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei La 1 iulie 2004, reclamanții au intrat ilegal în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. La 28 iulie 2004, ei au solicitat azil din cauza lipsei de siguranță și securitate în Kosovo. Cererea lor a fost examinată în cadrul procedurilor sumare (итна La 11 august 2004, Ministerul Internului („Ministrul”) a respins cererea lor ca fiind abuzivă referindu-se la deciziile autorităților germane din 2003 de a-și întrerupe azilul și de a-i deporta în Kosovo.

De asemenea, reclamanții au fost ordonați să părăsească statul în termen de cinci zile de la data primirii deciziei respective. Prezenta decizie s-a bazat pe art. 35 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ și §§ § 5 §§ §§ §§ §§ § Í §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ Í § Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í … Depunerea reclamanților din 23 octombrie 2004, solicitând Ministerului să suspende ordinul de expulzare, a rămas fără răspuns. La 22 decembrie 2004, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul de procedură, președintele fostei secțiuni a patra a hotărât să informeze Guvernul fostei Republici Iugoslave a Macedoniei de a nu expulza reclamanții în Kosovo până la 13 ianuarie 2005. Prin scrisoarea din 11 ianuarie 2005, reprezentanții reclamanților („reprezentanții”) au informat Curtea că nu au putut stabili contact cu clienții lor și că acesta ar fi putut părăsi fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.

Cu toate acestea, nu au putut confirma în ce circumstanțe. La 13 ianuarie 2005, fosta a treia secțiune a prelungit aplicarea măsurii de reglementare 39 până la 3 martie 2005. Reprezentanții au fost invitați să furnizeze informații exacte cu privire la locul în care reclamanții se află. La 28 februarie 2005, reprezentanții au notificat Curtea că reclamanții au părăsit fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei pentru Kosovo într-o dată neespecificată în decembrie 2004 utilizând pașapoartele lor. Potrivit informațiilor furnizate de UNHCR, reclamanții au fost situati într-un motel din Kosovo păzit de forțele KFOR în apropierea satului lor. La 3 martie 2005, reprezentanții au informat Curtea că, în conformitate cu informațiile furnizate de solicitanți, au părăsit Statul pârât în mod voluntar și s-au întors la casa lor reconstruită.

Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție că ar putea fi supuse unui tratament degradant și amenințator de viață dacă au fost expulzați în Kosovo. Riscul de prejudiciu ireversibil emanat de violența răspândită împotriva minorităților etnice din Kosovo. De asemenea, reclamanții se plângeau în conformitate cu art. 13 din Convenție, coroborat cu plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție.

art. 37 § 1 din Drept, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: „În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și protocoalele acestuia, necesită.” Prin scrisoarea din 26 martie 2007, reprezentanții au informat Curtea că doresc să retragă cererea și au solicitat ca cazul să fie eliminat din lista cazurilor. Scrisoarea menționată anterior a fost transmisă guvernului cu o cerere de a prezenta orice observații pe care le-ar putea dori să le facă până la 14 iunie 2007. Guvernul nu a formulat nicio observație în acest termen.

Având în vedere situația actuală, Curtea concluzionează că reclamanții nu intenționează să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a). În conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cazuri.

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 44922/04 by K. against the former Yugoslav Republic of Macedonia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 9 October 2007 as a Chamber composed of: Mr P. Lorenzen , President , Mrs S. Botoucharova , Mrs M. Tsatsa-Nikolovska , Mr R. Maruste , Mr J. Borrego Borrego , Mrs R. Jaeger , Mr M. Villiger, judges , and Mrs C. Westerdiek , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 17 December 2004, Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court which was subsequently discontinued, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants (parents and their three juvenile children) are Serbian nationals of Ashkaelia/ Roma ethnic origin from Kosovo.

They are represented before the Court by Mr Z. Gavriloski and Ms A. Mustafovska, lawyers practising in Skopje. The facts of the case, as submitted by the applicants and as they appear from the documents in the case file, may be summarised as follows. 1. Account of events provided by the applicants before their arrival in the former Yugoslav Republic of Macedonia The applicants resided in Germany between 1993 and 2003 with asylum status. Having been refused an extension of that status in Germany, on 24 October 2003 they were deported to Kosovo on the basis that situation had improved and that sustainable conditions for normal life had returned in the province. Since their house in their village was allegedly occupied by an Albanian family, they spent over five months in another city.

On 16 March 2004 they returned in their village, once their house was vacated. The applicants referred to mass demonstrations and clashes of an ethnic origin that took place throughout Kosovo between 15 and 18 March 2004, the worst of which occurred in their village. After having been evacuated from their house, the applicants stayed in several places in Kosovo, including temporary refugee camps guarded by the KFOR forces. 2. Application for asylum in the former Yugoslav Republic of Macedonia On 1 July 2004 the applicants illegally entered the former Yugoslav Republic of Macedonia. On 28 July 2004 they applied for asylum on the grounds of a lack of safety and security in Kosovo. Their request was considered in summary proceedings ( итна постапка ). On 11 August 2004 the Ministry of the Interior (“the Ministry”) dismissed their request as abusive referring to the German authorities’ decisions of 2003 to discontinue their asylum and to deport them to Kosovo.

The applicants were also ordered to leave the State within five days from the date of receipt of that decision. This decision was based on section 35 § § 1 (2) and 2 (5) of the Asylum and Temporary Protection Act. On 13 September 2004 the second-instance Commission dismissed the applicants’ appeal finding no grounds to depart from the Ministry’s decision which became final since, under section 37 § 4 of the Act, no appeal lay against it. The applicants’ submission of 23 October 2004, requesting the Ministry to suspend the expulsion order, remained unanswered. The applicants subsequently went into hiding.

On 22 December 2004 the President of the former Fourth Section decided to indicate to the Government of the former Yugoslav Republic of Macedonia, under Rule 39 of the Rules of Court, not to expel the applicants to Kosovo until 13 January 2005. By a letter of 11 January 2005, the applicants’ representatives (“the representatives”) informed the Court that they could not establish contact with their clients and that the latter might have left the former Yugoslav Republic of Macedonia. However, they could not confirm under what circumstances. On 13 January 2005, the former Third Section extended the application of the Rule 39 measure until 3 March 2005. The representatives were asked to provide accurate information about the applicants’ whereabouts.

On 28 February 2005 the representatives notified the Court that the applicants had left the former Yugoslav Republic of Macedonia for Kosovo on an unspecified date in December 2004 using their passports. According to the information provided by the UNHCR, the applicants were located in a motel in Kosovo guarded by the KFOR forces in the vicinity of their village. On 3 March 2005 the representatives informed the Court that according to an information provided by the applicants, they had left the respondent State voluntarily and had returned to their reconstructed house. COMPLAINTS The applicants complained under Articles 2 and 3 of the Convention that they might be subject to degrading and life threatening treatment if they were expelled to Kosovo.

The risk of irreversible harm emanated from the widespread violence against ethnic minorities in Kosovo. The applicants also complained under Article 13 of the Convention in conjunction with their complaint under Article 3 of the Convention. THE LAW Article 37 § 1 of the Convention, in so far as relevant, provides as follows: “The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto so requires.” By a letter of 26 March 2007, the representatives informed the Court that they wished to withdraw the application and requested that the case to be struck out of the list of cases.

The aforesaid letter was transmitted to the Government with a request to submit any comments which they might wish to make by 14 June 2007. The Government did not make any comments within this time-limit. In the light of the present circumstances, the Court concludes that the applicants do not intend to pursue their application, within the meaning of Article 37 § 1 (a). In accordance with Article 37 § 1 in fine of the Convention, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention which require the continuation of the examination of the application. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases.

Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President