ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1146/2022

Ședința publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18.11.2019 pe rolul Tribunalului Galați, secția a II-a civilă, înregistrată sub dosar nr. x/2019, reclamanta Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Muntenia Nord S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Prutul S.A., obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 4.343.437,24 de RON, reprezentând contravaloare energie electrică consumată și neachitată. A solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1345 C. civ. și următoarele, raportate la art. 1640 C. civ.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată fundamentată pe îmbogățirea fără justă cauză, excepția decăderii/prescripției dreptului material la acțiune.

Prin sentința civilă nr. 694 din 27 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, atribuit în urma pronunțării regulatorului de competență de către Curtea de Apel Galați, secția I civilă, Tribunalul Galați, secția a II-a civilă a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Muntenia Nord S.A. în contradictoriu cu pârâta Prutul S.A., ca inadmisibilă.

A respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a formulat apel reclamanta, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 307/A din 4 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în dosar nr. x/2019.

Prin aceeași decizie a fost obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 8.000 RON reprezentând onorariu avocațial, așa cum a fost acesta redus de instanța de apel.

Împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Muntenia Nord S.A. a formulat recurs, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii recurate iar în rejudecarea excepției inadmisibilității, a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată, cu consecința trimiterii cauzei la Tribunalul Galați, potrivit art. 497 alin. (1) C. proc. civ., pentru judecarea cauzei, întrucât instanța a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului.

După o scurtă prezentare a parcursului litigios al dosarului, recurenta susține că instanța de apel a aplicat alte prevederi legale decât cele incidente raportului juridic dedus judecății, prin calificarea în mod greșit a situației de fapt.

Astfel, susține că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a reglementărilor pieței de energie electrică, modalitatea de decontare stabilită prin decizia recurată neputându-se realiza în situația de fapt și de drept existentă atât la momentul demarării acțiunii în justiție (2019), cât și la momentul pronunțării.

Autoarea prezentei căi de atac învederează că instanța de apel nu a ținut seama în judecarea apelului de următoarele acte normative incidente în situația de fapt dedusă judecății: Legea nr. 123/2012 privind energia electrică și gazele naturale, Ordinul ANRE nr. 15/2014 privind aprobarea Procedurii pentru determinarea consumului propriu tehnologic (CTP) în rețelele de distribuție, în vigoare în perioada 2016-2019, Ordinul ANRE nr. 233/2020 pentru aprobarea Procedurii pentru determinarea valorilor măsurate pe interval de decontare ale consumului propriu tehnologic (CTP) în rețelele de distribuție, în vigoare la momentul pronunțării, Ordinul ANRE nr. 97/2013 pentru aprobarea Regulilor privind achiziția energiei electrice pentru acoperirea CTP eferent rețelelor electrice, Ordinul ANRE nr. 78/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind modalitățile de încheiere a contractelor bilaterale de energie electrică prin licitație extinsă și negociere continuă și prin contracte de procesare, Ordinul ANRE nr. 93/2018 - reguli comerciale privind colectarea, agregarea și transmiterea valorilor măsurate de energie electrică, în vigoare în perioada 2016-2019 și respectiv Ordinul nr. 62/2020 în vigoare la data pronunțării, Codul fiscal.

Recurenta consideră că instanța de apel ar fi reținut, în mod eronat, că energia electrică ce face obiectul acțiunii poate fi decontată prin aplicarea prevederilor referitoare la furnizarea energiei electrice către consumatorii finali, cuprinse în Ordinul ANRE nr. 235/2019 de aprobare a Regulamentului de furnizare a energiei electrice, însă situația de fapt dedusă judecății atrage aplicarea altor acte normative de reglementare a pieței de energie.

Mai precis, arată că instanța de apel ar fi reținut faptul că recurenta nu se poate îndrepta direct împotriva intimatei PRUTUL S.A. cu o acțiune în îmbogățire fără justă cauză deoarece furnizorul acesteia (A.) este intermediar între distribuitor și consumator, fapt ce ar atrage întotdeauna răspunderea contractuală a acestuia pentru pretențiile recurentei. Or, susține că această apreciere a instanței de apel este eronată, pe piața de energie desfășurându-se și alte tranzacții, care nu îl includ pe furnizor.

Totodată, consideră că instanța de apel ar fi trebuit să dezlege pricina prin găsirea unei soluții în conformitate cu starea de fapt, iar nu cu clauzele contractelor încheiate între părți, care nu își găsesc aplicare în speță.

Concret, arată că, pornind de la faptul cert că energia ce face obiectul acțiunii a fost cumpărată de recurentă și achitată de aceasta producătorilor, ieșind astfel de pe piața reglementată, instanța de apel nu poate schimba această situație de fapt, considerând, în mod eronat, că energia mai poate fi tranzacționată și transmisă la furnizor, cu consecința aplicării unor prevederi legale incidente în altă stare de fapt fără legătură cu realitatea.

În continuare, precizează că aspectul esențial este încadrarea energiei electrice ce face obiectul acțiunii în categoria energiei aferentă consumului propriu tehnologic al rețelelor de distribuție pe care recurenta o achiziționează de la producători, în temeiul actelor normative emise de ANRE în scopul reglementării echilibrării pieței de energie.

Faptul că recurenta achiziționează energie, nu doar furnizorii, este prevăzut în Legea nr. 123/2012 și în Ordinul ANRE nr. 97/2013.

În temeiul acestor acte normative și în îndeplinirea obligației recurentei de a acoperi consumul propriu tehnologic al rețelelor de distribuție, în perioada 2016-2019, arată recurenta că a achiziționat de la producători energia electrică necesară acoperii acestui CTP, în baza contractelor încheiate de recurentă cu aceștia (aflate la dosar), achitând lunar toată energia inclusă potrivit prevederilor legale în CTP.

Potrivit art. 4 din Ordinul ANRE nr. 233/2020, prin CTP se înțelege diferența dintre energia electrică măsurată la intrarea în rețeaua electrică și energia electrică măsurată la ieșirea din rețeaua electrică respectivă, reprezentând pierderile de energie electrică în elementele componente ale rețelei, precum și energia electrică preluată din rețea (consumată) dar nefacturată de furnizori.

Precizează recurenta că, în perioada 2016-2019, determinarea valorilor aferente CTP și achiziția energiei ce face obiectul acțiunii s-a realizat potrivit Ordinului ANRE nr. 15/2014 privind aprobarea Procedurii pentru determinarea consumului propriu tehnologic în rețelele electrice de distribuție.

Potrivit art. 2 din acest ordin, această procedură asigură determinarea valorilor aferente CTP din notificările fizice și a valorilor măsurate necesare decontării pe piața angro de energie electrică, permițând achiziția acestei energii prin tranzacții transparente și nediscriminatorii, bazate pe reguli de piață, în conformitate cu prevederile art. 23 și art. 45 din Legea nr. 123/2012, cu modificările ulterioare.

Conform art. 3 din ordin, procedura se aplică de către operatorii de distribuție concesionari pentru zona de distribuție proprie, în scopul determinării energiei electrice aferente consumului propriu, a valorilor prognozate și a celor realizate.

Mai arată că, începând cu anul 2020, determinarea CTP și acoperirea necesarului de energie s-a realizat prin aplicarea dispozițiilor Ordinului ANRE nr. 233/2020. Având în vedere obligația recurentei de acoperire a necesarului de energie electrică și faptul că energia ce face obiectul acțiunii a fost consumată fără a fi facturată de către furnizor intimatei-pârâte Prutul S.A., această energie a fost încadrată în CTP. Diferența dintre consumul realizat de intimata-pârâtă și consumul facturat de furnizorul său fiind înregistrată lunar ca energie CTP și plătită producătorilor, conform contractelor bilaterale încheiate în acest sens, a trecut prin platforma de tranzacționare la momentul respectiv ieșind de pe piața de energie.

Arată recurenta și că achizițiile de pe piața de energie sunt reglementate de Ordinul ANRE nr. 78/2014. În acest context, din momentul achitării de către recurentă a facturilor emise de producători, această energie este a recurentei, deci nu mai poate fi transmisă la furnizor, adică introdusă din nou în piață, ca și cum ar fi fost cumpărată de aceasta.

Prin urmare, susține că, energia fiind plătită de recurentă, nu mai poate fi invocată legislația aplicabilă altor situații de fapt, care nu au legătură cu cauza, iar modul de recuperare a prețului plătit de recurentă nu poate fi cel stabilit de către instanța de apel, adică prin intermediul răspunderii civile contractuale a furnizorului, care nu a fost implicat în niciun fel în această tranzacție, ci prin aplicarea dispozițiilor îmbogățirii fără justă cauză a consumatorului care a consumat energie din CPT.

Concluzionează recurenta în sensul că, prin modalitatea de decontare stabilită de instanță, aceasta nu și-ar putea recupera prejudiciul iar emiterea de noi facturi pentru aceeași marfă și încasarea contravalorii ei de două ori contravine dispozițiilor Codul fiscal.

La 28 februarie 2022, intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

La 21 martie 2022, recurenta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul formulat de recurenta-reclamantă, în baza motivelor de recurs și a temeiurilor de drept aplicabile, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Muntenia Nord S.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Prutul S.A., obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 4.343.437,24 de RON, reprezentând contravaloare energie electrică consumată din rețeaua de distribuție în perioada februarie 2016 - februarie 2019 și neachitată reclamantei, în temeiul art. 1345 C. civ. privind îmbogățirea fără justă cauză.

Potrivit stării de fapt necontestată de părți, instanța supremă reține că, între A. S.A. și Prutul S.A. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 443E/26.01.2016, în baza căruia a fost livrată energie electrică inclusiv la punctul de consum din str. x.

Potrivit art. 5 alin. (2) din contract:

"În termen de 5 zile lucrătoare după finalizarea lunii de livrare, sub rezerva primirii proceselor-verbale de citire a contoarelor de la Distribuitor, Vânzătorul va trimite cel puțin energia activă citită pe contoare, urmând ca după alte 2 zile lucrătoare să emită facturi reprezentând contravaloarea energiei electrice efectiv consumată".

Între A. S.A. (fostă B.) și reclamanta Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Muntenia Nord S.A. s-a încheiat contractul pentru serviciul de distribuție a energiei electrice nr. x/16.07.2015.

Conform art. 6 din contract:

"Operatorul de distribuție asigură măsurarea energiei electrice active (…) aferentă locurilor de consum (…)". Potrivit art. 8 din contract:

"Operatorul de distribuție transmite furnizorului datele de măsurare în vederea decontării consumului de energie electrică în formatul-cadru stabilit de ANRE, în termen de maximum 8 zile lucrătoare, calculate de la ultima zi calendaristică a fiecărei luni contractuale".

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a susținut că, în urma unei verificări efectuate în teren asupra instalațiilor electrice de distribuție a energiei electrice de la locul de consum din Mun. Galați, str. x și a unor analize și măsurători comparative, angajații reclamantei au constatat că pârâta achita doar jumătate din energia electrică pe care o consuma. A arătat reclamanta că acest lucru a fost posibil întrucât, deși schema de măsurare identificată la fața locului era corectă din punct de vedere tehnic, raportul transmis de reclamantă către furnizor în vederea determinării cantității de energie electrică consumată, respectiv pentru facturare, nu corespundea situației de fapt, calculele fiind efectuate de reclamantă în raport de o constantă (K) greșită.

Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă critică decizia instanței de apel susținând că, aplicând greșit reglementările pieței de energie electrică, instanța de apel ar fi reținut faptul că recurenta nu se poate îndrepta direct împotriva intimatei Prutul S.A. cu o acțiune în îmbogățire fără justă cauză, deoarece furnizorul acesteia (A.) este intermediar între distribuitor și consumator.

Criticile, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate.

Instanța supremă reține că, pentru intentarea acțiunii în restituire pentru îmbogățirea fără justă cauză trebuie să nu existe niciun alt mijloc juridic prin care cel căruia i s-a micșorat patrimoniul să poată obține ceea ce rezultă din raportul de îmbogățire. Acțiunea de in rem verso, potrivit art. 1348 C. civ., are caracter subsidiar față de orice altă acțiune juridică, neputând fi primită ori de câte ori se constată existența vreunei alte acțiuni în realizare de drepturi.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv contravaloarea energiei electrice consumate în perioada februarie 2016 - februarie 2019, instanța supremă reține aplicabilitatea în cauză a Ordinului ANRE nr. 64/2014 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la clienții finali, invocat și de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Potrivit art. 101 alin. (2) din Ordinul ANRE nr. 64/2014, "(2) În cazul în care se constată că energia electrică măsurată este eronată, operatorul de rețea (OR) recalculează energia electrică consumată. Modul de recalculare a consumului de energie electrică și a serviciilor asociate, prețul la care se plătește și taxele aplicabile energiei electrice, precum și intervalul de timp pentru care se face recalcularea sunt reglementate prin Procedura de recalculare a consumului de energie electrică în caz de înregistrare eronată a consumului, elaborată de ANRE".

În aplicarea acestor dispoziții normative, a fost emis Ordinul ANRE nr. 121/2015 pentru aprobarea Procedurii privind determinarea consumului de energie electrică în caz de înregistrare eronată și în sistem paușal și pentru modificarea art. 80 din Regulamentul de furnizare la clienții finali, aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 64/2014.

Art. 26 alin. (2) lit. b) din Ordinul nr. 121/2015, aflat în Cap. V - Decontarea consumului de energie electrică corectat/stabilit în sistem paușal, dispune în sensul că, "(2) Pentru intervalele pentru care, conform regulilor pieței angro de energie electrică, valorile măsurate aprobate au fost transmise către operatorul de decontare al pieței angro, regularizarea se face fără modificarea decontărilor pe piața angro, astfel: b) în cazul în care contractul de rețea este încheiat între operatorul de rețea (OR) și furnizor:

(i) clientul final plătește furnizorului sau, după caz, primește de la furnizor contravaloarea diferenței de consum de energie electrică la prețul energiei electrice precizat în contractul de furnizare a energiei electrice (care include tarifele serviciilor asociate, precum și toate taxele aferente consumului final de energie electrică);

(ii) furnizorul plătește operatorului de rețea (OR) sau, după caz, primește de la OR contravaloarea diferenței de consum de energie electrică la prețul mediu estimat de achiziție a energiei electrice pentru acoperirea consumurilor proprii tehnologice în rețelele OR, aprobat de autoritatea competentă pentru anul anterior, inclusiv contravaloarea serviciului asociat acesteia;

(iii) furnizorul regularizează cu operatorul de transport și de sistem (OTS) contravaloarea serviciilor asociate și cu entitățile prevăzute de legislația în vigoare toate taxele aferente consumului final de energie electrică, conform reglementărilor specifice în vigoare; diferența de consum de energie electrică se corectează în raportările prevăzute de reglementările în vigoare ale furnizorului de energie electrică."

Instanța supremă reține și că, potrivit art. 4 din același act normativ, operatorul de rețea este obligat să constate situațiile în care datele de măsurare privind consumul de energie electrică sunt înregistrate eronat sau nu au fost înregistrate.

Raportat la dispozițiile normative mai sus evocate, care instituie o procedură specială de decontare a consumului de energie înregistrat eronat, situație invocată și de recurneta-reclamantă prin cererea de chemare în judecată, în mod judicios a reținut instanța de apel atât faptul că mecanismul de decontare presupune intervenirea furnizorului între consumator și distribuitor, cât și faptul că recurenta-reclamantă are la îndemână alte acțiuni directe pentru valorificarea pretențiilor de la consumator, prezenta acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 1345 C. civ. privind îmbogățirea fără justă cauză fiind inadmisibilă.

Instanța supremă reține că "dreptul la o altă acțiune pentru a obține ceea ce îi este datorat" prevăzut de art. 1348 C. civ. nu este limitat la "acțiune în instanță" în sensul clasic, tradițional de "cerere de chemare în judecată", ci acoperă orice tip de acțiune, orice demers juridic, inclusiv parcurgerea unei proceduri speciale prevăzută prin Ordinul ANRE nr. 121/2015.

Argumentele recurentei-reclamante privind stabilirea proprietarului energiei electrice consumate și neplătite, precum și includerea energiei electrice în litigiu în consumul propriu tehnologic nu pot fi analizate în această etapă procesuală, cât timp acțiunea întemeiată pe îmbogățire fără justă cauză a fost respinsă ca inadmisibilă iar instanțele anterioare nu au verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1345 C. civ.

Criticile recurentei privind întemeierea soluției instanței de apel pe dispozițiile Ordinului ANRE nr. 235/2019 sunt străine de considerentele deciziei atacate. Astfel, pe de o parte, dispozițiile Ordinului ANRE nr. 235/2019 sunt inaplicabile raportului juridic dedus judecății, raportat la principiul neretroactivității legii civile, iar pe de altă parte, raționamentul juridic al instanței de apel a avut la bază, în mod corect, dispozițiile Ordinului ANRE nr. 64/2014 și ale Legii nr. 123/2012 privind energia și gazele naturale.

De altfel, instanța supremă reține că recurenta-reclamantă nu a contestat în mod concret incidența acestor acte normative în speța dedusă judecății, susținerile sale vizând în majoritate aspecte de netemeinicie privind eficacitatea practică a mecanismului de decontare stabilit de lege, chestiuni care nu pot face obiectul cercetării în recurs.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul recurentei-reclamante, ca nefondat.

Ca parte căzută în pretenții, recurenta-reclamantă va fi obligată la plata către intimata-pârâtă a sumei de 14.720 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Distribuție Energie Electrică România S.A. - Sucursala Galați împotriva deciziei civile nr. 307/A din 4 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 14.720 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2022.