ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4125/2021

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11.12.2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-veche, sub nr. x/2018, reclamantul A. a formulat contestație, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, împotriva Rezoluției de clasare nr. 7487/IJ/864/2018 emisă de instituția pârâtă în dosarul nr. x/2018.

Prin întâmpinarea depusă la data de 26.02.2019, pârâta Inspecția Judiciară a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, solicitând admiterea acesteia. În susținerea excepției invocate a arătat că în cererea de chemare în judecată sunt cuprinse doar aspecte care au fost învederate și prin sesizarea formulată de reclamant, nerezultând intenția acestuia de a contesta rezoluția de clasare emisă în dosarul nr. x/1999

De asemenea, în cazul respingerii excepției inadmisibilității, a solicitat instanței să pună în vedere reclamantului obligația de a-și preciza obiectul acțiunii formulate, cu indicarea motivelor de fapt prin raportare la rezoluția emisă de Inspecția Judiciară. Totodată, în ipoteza în care partea nu-și va motiva în fapt cererea de chemare în judecată, pârâta a solicitat anularea acesteia.

Reclamantul a depus precizări ale cererii de chemare în judecată, la 21.05.2019 și 23.08.2019, arătând că înțelege să conteste ambele rezoluții de clasare emise de Inspecția Judiciară. La termenul din 15.05.2020, Curtea a respins ca neîntemeiate excepția inadmisibilității și excepția nulității.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-veche, prin sentința nr. 149 din 05 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu nerespectarea legii și fără a se lua în considerare probatoriul administrat, fiind bazată pe informații neverificate și neprobate în raport cu situația de fapt.

De asemenea, recurentul-reclamant a reiterat aspectele sesizate și prin plângerea care a stat la baza Rezoluției de clasare contestate în cauză, referitoare la activitatea magistratului-raportor desfășurată în dosarul nr. x/2014, susținând, totodată, că judecătorii care i-au soluționat cauza nu au respectat legile țării. A solicitat admiterea recursului în baza înscrisurilor depuse, apreciind că recursul se poate judeca în lipsă.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare față de recursul reclamantului, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 12.01.2021, recurentul-reclamant a solicitat respingerea apărărilor intimatei-pârâte și a depus înscrisuri în susținerea recursului.

La termenul de dezbateri din data de 23 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului reclamantului pentru neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru și a rămas în pronunțare cu privire la această excepție.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului recurentului-reclamant pentru neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor legale menționate supra, "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

În cauză sunt incidente prevederile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Sub acest aspect, deși partea nu a indicat în mod expres acest motiv de casare, din cuprinsul cererii de recurs pot fi identificate critici circumscrise acestui motiv de nelegalitate.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

De asemenea, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin adresa comunicată la data de 17 decembrie 2020, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, precum și prin citația comunicată la data de 13 mai 2021, conform dovezii atașate la dosarul de recurs, Înalta Curte a adus la cunoștința recurentului-reclamant obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 149 din 05 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-veche în dosarul nr. x/2018.

Recurentul-reclamant nu a îndeplinit această obligație până la termenul de judecată fixat, iar împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru prin rezoluția din 03 decembrie 2020 partea a formulat cerere de reexaminare ce a fost respinsă prin încheierea din 26 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, soluție definitivă. Încheierea menționată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 26 martie 2021, conform dovezii aflate la dosarul de reexaminare.

Prin urmare, consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea neîndeplinirii acestei obligații fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 149 din 05 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 149 din 5 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.