ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3811/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3811/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 18 iunie 2021
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.03.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară:
- anularea Rezoluției de clasare nr. x/2016 din data de 16.09.2016, prin care s-a dispus clasarea sesizării formulată de reclamant pe motiv că nu au fost identificate elemente care să releve săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004,
- anularea Rezoluției de clasare nr. x/2018 din data de 22.01.2018 prin care s-a dispus cladarea sesizării formulată de petentul A. cu privire la inspectorii B. și C..
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 425 din 06 februarie 2019, Curtea de Apel București a respins ca fiind prescrisă contestația formulată de reclamantul A. împotriva Rezoluției de clasare nr. x/2016, și a respins ca fiind neîntemeiată contestația formulată de același reclamant împotriva Rezoluției de clasare nr. x/2018.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinței atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.
În esență, recurentul A. critică hotărârea atacată pe considerentul că în mod greșit a fost respinsă cererea sa ca fiind prescrisă în condițiile în care instanța de judecată a folosit ca probe doar un document iluzoriu impunând reclamantului, în același timp, lipsa unor demersuri pe care nu le-a înfăptuit în vederea eliberării acestui document.
În plus, arată recurentul că "în perioada de timp de la data finalizării Rezoluției de clasare 5378/IJ/2912/DIJ/2016 și până la epuizarea celor 6 luni al dreptului în care se putea depune acțiunea în anulare, a înaintat Inspecției Judiciare unn număr de peste 6 scrisori, la care răspunsurile Inspecției Judiciare se găsesc în dosarul de caz".
Apărările intimatei-pârâte
Prin întâmpinarea formulată, intimata Inspecția Judiciară a invocat inadmisibilitatea recursului în raport de Soluția de principiu a Înaltei Curți de Casație și Justiție dinn 9 octombrie 2017.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatei și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Argumentele de fapt și de drept relevante
Prin cererea formulată la data de 12.03.2018, recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității Rezoluției emise de Inspecția Judiciară la data de 16.09.2016 în dosarul nr. x/2912, prin care s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, clasarea sesizării acesteia privind aspectele semnalate, precum și cu examinarea legalității Rezoluției nr. x/2017emisă de Inspecția Judiciară la data de 22 ianuarie 2018.
În raport de data formulării cererii de chemare în judecată împotriva celor două Rezoluții, respectiv data de 12.03.2018, Înalta Curte va analiza admisibilitatea căii de atac formulată în raport de legea în vigoare la data de 12.03.2018, data formulării cererii de chemare în judecată.
În acest sens, Înalta Curte va avea în vedere, pe de o parte, dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 27 C. proc. civ.
Principiul legalității căilor de atac este consacrat în art. 129 din Constituția României, potrivit căruia căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești pot fi exercitate în condițiile legii.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, nefiind permisă altor mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
În raport de normele procedurale mai sus enunțate, se constată că o cale de atac poate fi declarată doar în situația în care aceasta este prevăzută de legea sub care a început procesul, concluzie ce rezultă, de altfel, și din dispozițiile art. 25 alin. (1) C. proc. civ. ce instituie principiul supraviețuirii legii vechi:
"(1) Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".
În prezenta cauză, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată de petentul A. la data de 12.03.2018, dată la care Legea nr. 317/2004 nu prevedea calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunțate în fond de Curtea de Apel București.
În acest sens, dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 - forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată (12.03.2018) prevedeau:
"(7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă".
În atare situație, recursul formulat de recurentul reclamant A. este inadmisibil.
Prezenta soluție de inadmisibilitate a recursului are în vedere și Soluția de principiu a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 9 octombrie 2017, prin care s-a stabilit că, în ipoteza în care contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii-Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.
Analizând sentința de fond din această perspectivă, Înalta Curte constată că aceasta este definitivă, având în vedere prevederile art. 47 din Legea nr. 317/2004, conform cărora:
"În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată:
a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;
b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;
c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
(3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.
(4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).
(5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.
6) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:
a) respingerea contestației;
b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.
(7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă."
Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Astfel, conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. și ale art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că hotărârea recurată, prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluției de clasare, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 317/2004). În acest sens, trebuie menționat că, potrivit art. 8 din Legea nr. 76/2012, "De la data intrării în vigoare a C. proc. civ., referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească "definitivă și irevocabilă" sau, după caz, "irevocabilă" se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească "definitivă".
Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".
Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".
În cauză, recurentul A. a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, este definitivă.
Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata - pârâtă Inspecția Judiciară prin întâmpinare
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 425 din 6 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2021.