ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3739/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin sentința civilă nr. 261/CA din 3 august 2020, Tribunalul Satu Mare a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca și excepția decăderii din dreptul de a promova acțiune, invocată de către pârâta ANAF.

A respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de S.C. A. S.R.L., B. și C. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect obligarea pârâtei ANAF să respecte prevederile din Dosarul tehnic pentru fabricarea D. și a palincii, cu privire la posibilitatea folosirii butoaielor din lemn în procesul tehnologic ca parte integrantă din acesta, respectiv să aplice un tratament unitar în ce privește regimul de lucru în fabricarea produselor din categoria băuturilor tradiționale, rachiuri din fructe, atât la fabricarea lor în antrepozite fiscale, cât și pentru consumul propriu.

1.2. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții B. și C., înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 05.10.2020.

În cursul soluționării recursului, recurenții au solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a pct. 30 din Subsecțiunea a 3-a din H.G. nr. 1/2016.

Prin decizia civilă nr. 345 din 26 aprilie 2021, Curtea de Apel Oradea a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate formulată de recurenții B. și C..

A respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, formulată de recurenți.

A admis excepția tardivității formulării recursului și a respins ca tardiv recursul formulat de S.C. A. S.R.L..

A respins ca nefondat recursul formulat de recurenții-reclamanți B. și C. împotriva sentinței nr. 261 din 3 august 2020 pronunțate de Tribunalul Satu Mare, pe care a menținut-o în totul.

Împotriva acestei decizii, sub aspectul soluției de respingere a sesizării Curții Constituționale, recurenții-reclamanți B. și C. au formulat recurs, solicitând casarea parțială a deciziei și, în rejudecare, sesizarea Curții Constituționale cu cererea de neconstituționalitate a textelor invocate.

Au susținut recurenții că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, respectiv excepția a fost ridicată în fața unei instanțe judecătorești naționale, excepția are ca obiect o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, excepția are ca obiect dispoziții care nu au fost declarate neconstituționale, excepția are ca obiect dispoziții legale care au legătură cu soluționarea cauzei și excepția este motivată.

Intimata Administrația Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și nemotivat.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului ridicată din oficiu.

Astfel, instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

4.1. Din lecturarea susținerilor recurenților, rezultă că aceștia nu au evidențiat niciun element de nelegalitate a deciziei atacate care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de procedura civilă.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea recurenților B. și C. de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

Recurenții s-au limitat la a susține că ar fi îndeplinite condițiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, fără, însă, a invoca niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la soluția instanței de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale și nici nu au combătut în niciun fel considerentele instanței.

Or, instanța a reținut neîndeplinirea condiției prevăzute de articolul menționat, respectiv ca obiectul sesizării Curții Constituționale să fie reprezentat de o lege, o ordonanță sau o dispoziție din acestea, de vreme ce recurenții-reclamanți au solicitat sesizarea instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții dintr-o hotărâre de guvern, H.G. nr. 1/2016.

Astfel, Înalta Curte constată că recurenții nu și-au circumstanțiat în niciun mod criticile, în sensul invocării unuia dintre cazurile prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar alegațiile lor nu combat în niciun fel legalitatea hotărârii ce face obiectul căii de atac.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de recurenții-reclamanți B. și C. împotriva Deciziei nr. 345 din 26 aprilie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.