ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3852/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3852/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 7 iulie 2022
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ.:
"Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S. C. A. S.R.L. aflată în insolvență a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să anuleze: Decizia nr. 145/28.02.2017, privind soluționarea contestației administrativ-fiscale; Decizia de impunere nr. x/27.07.2016 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/27.07.2016.
1.2. Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 17/CA/2021 din 25 februarie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta S. C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare.
S-a anulat în parte, în ceea ce privește stabilirea de obligații fiscale suplimentare ce exced sumei de 4.441,55 RON, cu titlu de impozit pe profit și sumei de 13.303,12 RON, cu titlu de TVA, următoarele acte, emise de către pârâte: Decizia nr. 145/28.02.2017, privind soluționarea contestației administrativ-fiscale; Decizia de impunere nr. x/27.07.2016 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/27.07.2016.
1.3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, invocând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
1.5. Procedura de soluționare a recursului
În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.
Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 16 iunie 2022, cu citarea părților.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză
Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:
"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:
"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
În speță, cazul de casare invocat de pârâtă în susținerea recursului este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".
O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, cu privire la livrările intracomunitare de bunuri efectuate de reclamantă către cele 3 societăți din Ungaria și în privința operațiunilor desfășurare cu B. S.R.L., pârâta a criticat modul în care instanța de fond a apreciat probele administrate în cauză, invocând practic o încălcare a normelor referitoare la forța probantă și puterea doveditoare a mijloacelor de probă obținute de organul de control fiscal pentru stabilirea realității operațiunilor fiscale.
Or, aceste critici nu se referă la norme de drept material, mijloacele de probă fiind reglementate de norme de drept procesual nu de norme de drept material. În plus, fiind vorba de o chestiune de apreciere a probelor, acest aspect nu poate face obiectul cenzurii în cadrul căii extraordinare de atac a recursului.
De altfel, criticile concrete ale recurentei, în privința achizițiilor efectuate de reclamantă de la diferite societăți comerciale, s-au limitat la prezentarea stării de fapt fiscale reținută de echipa de inspecție fiscală, stare de fapt diferită de cea reținută prin procedura penală și pe care instanța de fond a menținut-o, având în vedere imposibilitatea contrazicerii statuărilor din procedura penală.
În aceste condiții, situația de fapt reținută prin procedura penală și menținută de instanța de judecată constituie o problemă de temeinicie și nu o problemă de legalitate a hotărârii.
Cu privire la restul aspectelor ce nu au făcut obiectul cercetării penale, referitoare la recuperarea pierderilor fiscale, la cheltuielile cu diferențe de curs valutar or la cheltuielile cu combustibilul necesar activității de panificație, instanța de control judiciar constată că recurenta-pârâtă nu a formulat niciun fel de critici de nelegalitate, în condițiile în care instanța de fond a analizat aceste aspecte și le-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii recurate.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nul recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă.
Constată nul recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare împotriva sentinței nr. 17/CA/2021 din 25 februarie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 7 iulie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.